Copii, căutați-L pe Păstorul cel bun

„El Își va paște turma ca un Păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui, și va călăuzi blând oile care alăptează” (Isaia 40:11).

Dragi copii, Isus este Bunul Păstor. Brațul Lui este întins pe cruce, iar pieptul Lui a fost străpuns cu o suliță. Acel braț poate să vă strângă, iar acel piept este deschis ca să vă primească. Eu mă rog zi de zi ca Hristos să vă mântuiască. El mi-a spus, „paște mielușeii Mei”, iar eu mă întorc zi de zi la El cu aceste cuvinte: „Doamne, hrănește mielușeii mei”. Eu tânjesc să vă văd pe toți la pieptul lui Isus Hristos. Eu cred că Hristos i-a strâns pe unii dintre voi. Dar oare nu mai sunt miei care să fie strânși? Nu mai sunt mlădițe care să fie smulse din foc? Oare nu mai sunt printre voi unii care să se ascundă după roba albă a lui Isus? O, veniți, căci „mai este loc” (Luca 14:22). Ridicați-vă capetele către Dumnezeu în timp ce vă voi spune ceva mai mult despre Bunul Păstor.

1. Isus are o turmă. Fiecare păstor trebuie să aibă o turmă, și așa are și Hristos. Eu am văzut cândva o turmă într-o vale de lângă Ierusalim. Păstorul mergea înaintea lor și chema oile, iar ele îi cunoșteau glasul și mergeau după el. Atunci am spus: „Așa Își conduce Isus oile!” O, dacă aș putea fi una dintre ele!

(1) Turma lui Hristos este o turmă mică. Iată ce spune Isus: „Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția” (Luca 12:32). Rugați-vă să fiți în turma mică. Priviți la această lume – miliarde de bărbați, femei și copii din diferite țări, de diferite culori și limbi, toți călătorind către Tronul de Judecată! Oare aceasta este turma lui Hristos? Ah, nu! Milioane nenumărate n-au auzit niciodată de dulcele Nume al lui Isus, iar dintre ceilalți, majoritatea nu văd nicio frumusețe în Trandafirul din Saron. Turma lui Hristos este o turmă mică. Uitați-vă în acest oraș. Ce mulțimi vaste merg pe străzile ei într-o zi când se ține piața! Ce turmă numeroasă! Dar oare aceasta este turma lui Hristos? Nu. Mă tem că majoritatea acestor oameni nu sunt frații și surorile lui Hristos. Ei nu poartă chipul Lui. Ei nu urmează acum Mielul și nu Îl vor urma în veșnicie. Uitați-vă în jur la școlile duminicale. Cât de multe fețe tinere se găsesc acolo! Cât de mulți ochi care licăre acolo! Cât de multe suflete prețioase! Oare aceasta este turma lui Hristos? Nu, nu. Majoritatea dintre voi aveți inimi tari ca piatra. Majoritatea iubiți plăcerile mai mult decât pe Dumnezeu. Majoritatea iubiți păcatul și nu Îl prețuiți pe Hristos… Aș putea plânge când mă gândesc la felul cum mulți dintre voi veți duce vieți de păcat, veți pleca din lume printr-o moarte groaznică și veți petrece o veșnicie în Iad. Dragi copii, rugați-vă să fiți ca acel singur crin între mulți spini, să fiți cei câțiva miei în mijlocul unei lumi de lupi.

(2) Oile lui Hristos sunt oi însemnate. În aproape orice turmă, oile sunt toate însemnate pentru ca păstorul să le cunoască. Semnul este făcut deseori cu gudron, pus pe blană, pe spatele oilor. Uneori semnul este prima literă a numelui stăpânului lor. Folosul semnului este ca ele să nu se piardă când rătăcesc printre alte oi. Așa este și cu turma lui Isus. Fiecare oaie a Lui are două semne:

Un semn este făcut cu sângele lui Isus. Fiecare oaie și fiecare miel din turma lui Hristos au fost cândva vinovați și pângăriți de păcat, devenind cu totul murdari. Dar fiecare dintre ele a fost atrasă la sângele lui Isus și spălată acolo. Toate sunt ca oile care „ies din scăldătoare” (Cânt. 4:2). Ele toate pot cânta astfel: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său” (Apoc. 1:5). Aveți acest semn? Priviți și vedeți. Nu veți putea ajunge niciodată în Cer dacă nu aveți acest semn. Fiecare dintre cei de acolo și-a spălat hainele și „le-au albit în sângele Mielului” (Apoc. 7:14).

Un alt semn este făcut de Duhul Sfânt. Acesta nu este un semn pe care îl puteți vedea din afară, cum puteți vedea semnul de pe lâna albă a oilor. El este un semn adânc, adânc în suflet, unde ochiul omului nu poate privi. El este o inimă nouă. „Vă voi da o inimă nouă” (Ezec. 36:26). Aceasta este pecetea Duhului Sfânt, pe care El le-o dă tuturor celor ce cred. Prin putere infinită, El întinde mâna Lui nevăzută și schimbă în tăcere inimile tuturor celor ce sunt cu adevărat ai lui Hristos. Voi aveți inima nouă? Nu veți merge niciodată în Cer fără ea. „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui” (Rom. 8:9). Dragi copii, rugați-vă pentru aceste două semne ale oilor lui Isus – iertarea prin sângele Lui și o inimă nouă. O, străduiți-vă să le aveți și să le primiți chiar acum. De îndată ce Marele Păstor va veni, El va pune oile la dreapta Lui, și caprele la stânga Lui. Voi unde veți fi în acea zi?

(3) Oile lui Hristos se strâng toate împreună. Oilor le place să stea împreună. O oaie nu stă niciodată cu un lup sau cu un câine, ci întotdeauna cu turma. Ele stau aproape una de alta, în special când vine o furtună. Când cerul se întunecă de nori și când cad primii stropi ai unei ploi torențiale, păstorii spun că vei vedea cum oile se strâng de pe dealuri și se adună toate într-un loc adăpostit din vale. Lor le place să stea împreună. Așa este și în cazul turmei lui Isus. Oilor Lui nu le place să meargă cu lumea, ci să fie mereu împreună. Creștinii îi iubesc pe creștini. Ei au aceeași pace, același Duh, același Păstor și aceeași turmă de pe dealurile nemuririi. Oile sunt mânate să plângă împreună, în special în zilele întunecate și înnourate, cum sunt aceste vremuri. Ele iubesc să se roage împreună, să cânte laude împreună și să se ascundă împreună în Hristos… Dragi copii, „să ne iubim unii pe alții” (1 Ioan 4:7). Faceți-vă tovarăși dintre cei care se tem de Dumnezeu. Fugiți de toate celelalte. Cine poate lua foc în sân și să nu se ardă?…

2. Ce anume face Isus pentru turma Lui?

(1) El a murit pentru oile Sale. „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi” (Ioan 10:11). Aceasta este frumusețea cea mai aleasă în Hristos. Rănile care au lovit trupul Lui frumos Îl fac cu totul fermecător în ochiul păcătosului nevoiaș. Toți cei ce sunt acum și care vor fi vreodată în turma lui Hristos erau cândva condamnați să moară. Mânia lui Dumnezeu era asupra lor. Ele erau gata să se prăbușească în iazul de foc. Isus a avut compasiune față de ele, a părăsit sânul Tatălui Lui, S-a golit de Sine, S-a făcut vierme, nu om, și a murit sub povara păcatelor multora. „Pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Rom. 5:8). Acesta este harul Domnului Isus. Toți cei ce fac parte din turmă pot spune: „[El] m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine” (Gal. 2:20).

(2) El le caută și le găsește. Noi nu L-am fi căutat niciodată pe Hristos, dacă El nu ne-ar fi căutat mai întâi. Noi nu L-am găsi niciodată pe Hristos, dacă El nu ne-ar fi găsit pe noi. „Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10). Cândva l-am întrebat pe un păstor: „Cum îți găsești oile care sunt pierdute în zăpadă?” „O”, a spus el, „ne coborâm în ravenele adânci, unde oile se duc în timpul furtunilor. Acolo găsim oile strânse împreună sub stratul de zăpadă”. „Și sunt ele în stare să iasă de acolo după ce dați zăpada la o parte?” „O, nu. Chiar dacă ar trebui să facă un singur pas ca să-și salveze viețile, n-ar putea face asta. Așa că noi ne ducem acolo și le scoatem”. Ah, iată felul în care Isus salvează oile pierdute. El ne găsește în groapa adâncă a păcatului, înghețați și morți. Și dacă am fi avut de făcut un singur pas ca să ne salvăm sufletele, n-am fi putut face asta. Dar El Își întinde brațul și ne scoate din groapă. El face acest lucru cu fiecare oaie pe care o mântuiește. Slavă, slavă, slavă lui Isus, Păstorul sufletelor noastre!…

(3) El le hrănește. „Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși, și va găsi pășune” (Ioan 10:9). Dacă Isus v-a mântuit, El vă va hrăni. El va hrăni trupul vostru. „Am fost tânăr, și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea” (Ps. 37:25)… El va hrăni sufletele voastre. Cel ce hrănește mica floare răsărită din stânca izolată a muntelui, unde nicio mână de om nu poate ajunge, va hrăni sufletele voastre cu picurii pașnici de rouă cerească. Nu voi uita niciodată de povestea unei fetițe din Belfast, Irlanda. Ea mergea la o școală duminicală și a primit o Biblie ca răsplată pentru purtarea ei bună. Acea Biblie a ajuns pentru ea o adevărată comoară. Ea a fost hrănită din Biblie. Părinții ei erau răi, iar ea le citea deseori din Biblie, dar ei n-au devenit decât mai răi. Acest lucru i-a frânt inima Elizei. Ea s-a întins pe patul ei și nu s-a mai ridicat niciodată. Când a dorit să îl vadă pe învățătorul ei, el i-a zis: „Draga mea copilă, nu ești fără un tovarăș”, arătându-i Biblia. Eliza a răspuns: „Biblia este prețioasă. Ce comoară este Cuvântul lui Dumnezeu! Ea este tot ce îmi doresc ca viață și plăcere, ca hrană și medicamente, ca scut și sabie. Chiar de lumea mă socotește săracă, dacă am Biblia, nu vreau nimic mai mult”.^[1] Imediat ce a spus aceste cuvinte, și-a plecat capul pe pernă și a murit. Dragi copii, acesta este felul în care Isus hrănește turma Lui. El este un Păstor blând, atotputernic și mereu prezent. Dacă sunteți parte din turma Lui, El vă va hrăni pe toată calea către slavă.

3. Isus are grijă de mieii Lui.

Fiecare păstor grijuliu are grijă cu blândețe de mieii turmei sale. Când turmele călătoresc, mieii nu pot merge atât de mult, astfel că deseori ei obosesc și se așează jos. Dar un păstor blând se apleacă, își pune brațul sub ei și îi duce la pieptul său. Un astfel de păstor este Domnul Isus, iar copiii mântuiți sunt mieii Lui. El îi strânge cu brațul Lui și îi poartă la pieptul Său. El a strâns și dus în casa Tatălui Său mulți miei vinovați. Pe unii, El i-a strâns din acest loc pe care tu și eu îl cunoșteam cândva foarte bine.

Isus a avut grijă de miei dinainte ca El să vină în lume. Samuel era un copilaș, mai mic decât cel mai neînsemnat dintre voi, când a fost convertit. El era îmbrăcat cu un efod de in. Mama lui îi croia o tunică și i-o aducea în fiecare an. Într-o noapte, pe când el dormea în locul sfânt, lângă locul unde era păstrat Chivotul lui Dumnezeu, el a auzit un glas spunând: „Samuel!” El s-a ridicat și a alergat la bătrânul Eli, care nu mai vedea bine, și i-a spus: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a spus: „Nu te-am chemat; întoarce-te și te culcă”. El s-a dus și s-a culcat, dar a auzit glasul a doua oară: „Samuel!” Copilul s-ar ridicat iar și s-a dus la Eli, spunând: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli i-a spus: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te și te culcă”. El a auzit glasul sfânt a treia oară strigându-l: „Samuel!” El s-a ridicat și s-a dus la Eli cu aceleași cuvinte. Eli și-a dat seama atunci că Domnul l-a chemat pe copil, așa că i-a spus: „Du-te, de te culcă; și dacă vei mai fi chemat, să spui: ,Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă’”. Așa că el s-a dus și s-a culcat. Astfel că glasul s-a auzit a patra oară (și de câte ori nu i-a chemat Hristos pe copilași): „Samuel! Samuel!” Atunci Samuel a răspuns: „Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă”. Astfel l-a strâns Isus pe acest miel cu brațul Lui și L-a purtat la pieptul Său, căci „Samuel creștea, Domnul era cu el… Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvântul Domnului” (1 Sam. 3:5-10, 19, 21).

Dragi copilași, pentru care simt durerile nașterii până ce Hristos va lua chip în voi, rugați-vă ca același Domn să vi Se descopere. Unii oameni spun că sunteți prea mici ca să fiți convertiți și mântuiți. Dar Samuel nu era prea mic. Hristos poate deschide ochii unui copil la fel de ușor ca pe ai unui bătrân. Da, tinerețea și copilăria este cel mai bun timp pentru a fi mântuit. Dacă nu sunteți prea mici ca să muriți, nici prea tineri ca să fiți judecați, nu sunteți prea mici nici ca să fiți aduși la Hristos. Nu fiți mulțumiți ca să auziți de Hristos doar de la învățătorii voștri. Rugați-vă ca El să vi Se descopere. Dumnezeu să facă să fie mulți micuți ca Samuel printre voi.

Isus are grijă de miei. Ducele de Hamilton avea doi fii. Cel mai mare s-a îmbolnăvit de tuberculoză pe când era copil, motiv pentru care a și murit. Doi predicatori au fost trimiși să îl vadă la casa familiei de lângă Glasgow, unde el era bolnav. După rugăciune, tânărul și-a luat Biblia de sub pernă și a deschis-o la 2 Timotei 4:7-8, unde scrie: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii”. El a adăugat: „Aceasta este, domnilor, toată mângâierea mea!” Când moartea lui s-a apropiat, el l-a chemat pe fratele lui mai mic la patul său și i-a vorbit cu multă dragoste. El a încheiat cu aceste cuvinte remarcabile: „Iar acum, Douglas, în scurt timp vei fi un duce, dar eu voi fi un împărat”…

Vrei să fii și tu strâns astfel? Mergi acum deoparte, așează-te pe genunchi și cheamă-L pe Domnul Isus! Nu te ridica de pe genunchi până nu Îl găsești. Roagă-te să fii strâns cu brațul Lui și purtat la pieptul Lui. Prinde-te de poala hainei Lui și spune: „Nu pot – chiar nu îndrăznesc altfel – să Te las să pleci până nu mă binecuvântezi”.

Fragment din „To the Lambs of the Flock” din Memoirs and Remains of Robert Murray M’Cheyne, The Banner of Truth Trust, www.banneroftruth.org.

Robert Murray M’Cheyne (1813-1843): predicator și slujitor prezbiterian la St. Peter’s Church, Dundee; s-a născut la Edinburgh, Scoția.

[1] John Newton, „Precious Bible! What a Treasure”, Olney Hymns (1779).