„Eu nu citesc decât Biblia, restul sunt părerile oamenilor”

Adeseori m-am întâlnit cu oameni – cu pretenție de credincios sau nu – care, în fața unor diferențe doctrinare sau de practică de credință, au argumentat rapid și cu o convingere demnă de o cauză mai bună că… „bine, dar gândirea mea nu poate fi greșită, pentru că eu nu citesc decât Biblia, iar restul sunt opiniile oamenilor”.

Mărturisesc că adeseori mă simt cumva debusolat în a ști cum să procedez în astfel de circumstanțe – dacă să renunț complet la discuție, dacă să o continui ignorând pretenția persoanei în cauză sau dacă să preiau ca atare acea atitudine și să o consider admirativ ca expresia fidelității și a loialității supreme față de (sola) Scriptura (atitudine bună și pe care aș susține-o, dacă aș putea, mai mult de 100%) și, de aceea, să rămân pe terenul strict al argumentației din Scriptură.

Experiența mi-a demonstrat că ultima opțiune este o tactică rareori potrivită, pentru că problema reală nu este acolo, nu ține de faptul că omul în cauză ar avea dificultăți să accepte argumente strict scripturale. Nu, ci, în 99% dintre cazurile întâlnite, cu toate argumentele bine așezate și explicate, persoana sau persoanele participante la discuție nu le acceptă, pe premisa că „așa înțeleg eu această doctrină”, deseori chiar în fața unor argumente pe care le credeam incontestabile, logice și raționale. Precizez că nu discut aici despre aspecte secundare ale credinței creștine, doctrine despre care au existat dintotdeauna diferențe de opinie.

Problema reală în cazul unor astfel de persoane este, cred eu, în cu totul alt „sector” al ființei în cauză. Și aș vrea ca, pe scurt, să enumăr câteva dintre POSIBILELE cauze ale unei astfel de tactici.

Înainte de a le enumera, aș spune cu toată convingerea că nu este nicio dovadă de evlavie deosebită sau de o cunoaștere extraordinară a Scripturii și a Domnului să spui că tu nu citești nimic altceva decât Biblia sau să îți susții poziția doctrinară cu un astfel de argument. De aceea, dacă ai o astfel de atitudine, te implor să citești mai departe acest articol, și să te gândești dacă ea ține câtuși de puțin de vreuna sau mai multe dintre aceste cauze, sau ține strict și exclusiv de „loialitatea ta” fermă față de Scriptură. Dacă te afli în al doilea caz, mergi înainte. Sigur nu ai nevoie de nicio carte, de niciun predicator, de niciun ajutor suplimentar în înțelegerea Scripturii.

Așadar, iată care sunt cauzele pretenției că tu ai dreptate pentru că „nu citești decât Biblia, iar părerile oamenilor nu sunt demne de luat în seamă”. Eu cred că această atitudine este expresia,

1) AROGANȚEI. Pavel avea cărți, Petru zice despre Pavel că unele lucruri scrise de el nu sunt ușor de înțeles pentru creștini, iar Domnul spune în Efeseni 4 că oamenii care ne învață și ne echipează pentru lucrarea de slujire sunt dați de El ca un dar în folosul Bisericii. Faptul că tu respingi orice autor omenesc implică aroganța că nu ești dispus să înveți de la nimeni, implicit nu ești dispus să faci parte din Biserica lui Hristos, loc unde toți, de la mic la mare, cresc tot mai mult în cunoștința lui Dumnezeu și astfel, în asemănare cu Isus Hristos.

2) IGNORANȚEI. Pur și simplu ai încheiat rezerva de argumente din Scriptură (foarte probabil subțire această rezervă), și tot ce ți-a rămas este să te agăți de… o ignoranță recunoscută poate inconștient.

3) FRICII ca nu cumva să accepți că ai pierdut o dispută doctrinară. Tu îți închipui că, dacă celălalt citează un autor extra-scriptural (de exemplu argumentând că „aceasta a fost înțelegerea aproape unanimă a Bisericii lui Hristos, mărturisită inclusiv în crezurile clasice”), acel credincios a abandonat fidelitatea și loialitatea față de Scriptură, motiv pentru care crezi că este momentul să contraataci, pentru că, altfel, ar însemna un act de slăbiciune să recunoști că, pe fond, are dreptate.

4) FRICII ca nu cumva înțelegerea ta doctrinară să se schimbe dacă ai fi deschis să ți se explice, argumentat, care ar fi un alt sens al acelei doctrine sau a acelui pasaj biblic. Și cât de mulți sunt cei care trăiesc frustrați în tranșeele unui creștinism mediocru, doar pentru că sunt îngroziți să cerceteze unele doctrine comparativ cu alte vederi, și mai ales pentru că, dacă s-ar fi dovedit că au înțeles greșit, TOTUL va trebui să se schimbe în mințile și viețile lor. Așa că, gândești tu, „mai bine stau așa cum sunt”.

5) LIPSEI DE ONESTITATE. Dacă ai fi onest, ai recunoaște că NU TOT ceea ce cunoști este EXCLUSIV rezultatul efortului propriu de studiere a Scripturii, ci ai fost influențat de predici, predicatori, reviste, articole, chiar de educația primită acasă și în școală…

6) COMODITĂȚII ȘI LENEVIEI. Evident că îți este mai ușor să apelezi la argumentul (inatacabil, după părerea ta) că tu citești doar Biblia, decât să transpiri și să îți dedici ore, zile, luni și chiar ani din viața ta citind lecturi care să te ajute să înțelegi mai bine Scriptura.

7) COMPLEXULUI DE INFERIORITATE. Cineva spunea că, de fapt, complexul de inferioritate, în manifestările lui, este expresia mândriei. Se prea poate să aibă dreptate. Dacă păstorul sau fratele are facultate, tu îți imaginezi că nu vei putea să ai argumente cu care să te „lupți”, așa că, pentru a marca „superioritatea” ta față de astfel de oameni, le arăți că, de fapt, spiritualitatea ta este superioară în ciuda faptului că ești „inferior” din punct de vedere intelectual (asta, evident, de cele mai multe ori, în mintea ta).

8) GÂNDIRII SECTARE. Dacă fratele sau sora nu îți împărtășește aceleași vederi doctrinare, iar singura ta armă este că tu nu citești decât Biblia, pentru că restul sunt „părerile oamenilor” (paradoxal, părerea ta despre ce spune Biblia este tot a unui om, nu-i așa?), atunci se prea poate să fi fost ori spălat pe creier de vreo sectă, ori să fii cel care îi spală pe creier pe ceilalți, motiv pentru care te simți obligat să fii consecvent.

Charles Spurgeon spunea cândva că „cine nu va citi, nu va fi citit, și că cine nu va cita, nu va fi citat”.Eu aș extinde întrucâtva afirmația lui, spunând că „cine nu își va deschide urechile să învețe de la Domnul inclusiv prin alți credincioși, nici el nu va fi capabil să îi învețe pe alții”. Evident, a învăța de la ceilalți sau a citi alți creștini nu înseamnă să fii deschis la orice vânt de învățătură și nici nu înseamnă să renunți cu ceva la studiul asiduu al Scripturii, ori să renunți la discernământul biblic cu atât mai necesar vremurilor noastre, când ereziile abundă. Nicidecum. Spurgeon îi îndemna pe membrii bisericii sale astfel: „Vizitați multe cărți, dar trăiți doar în Scriptură”. Un avertisment bun de a nu cădea în extrema cealaltă, a idolatriei față de cărți. Dar a nu citi NIMIC și a pretinde apoi că ai înțeles adevărul Scripturii DIN ACEST MOTIV, este o dovadă de ___________ (completează cu orice crezi că ți s-ar potrivi).