Unele responsabilități generale ale copiilor față de părinți

Există o îndatorire a copiilor față de părinții lor, de care sunt legați să o împlinească deopotrivă prin Legea lui Dumnezeu și prin natură: „Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept”(Efes. 6:1); „copii, ascultați de părinții voștri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului”(Col. 3:20).

Iată care sunt lucrurile generale în care copiii trebuie să își cinstească părinții cum se cuvine:

În primul rând, ei trebuie să îi considere pe părinți ca fiind mai buni decât ei înșiși. Am observat un duh ticălos între unii copii, anume că ei au tendința de a-i privi de sus pe părinții lor și de a avea gânduri lipsite de respect și chiar batjocoritoare la adresa lor. Acest lucru este mai rău decât păgânismul; un astfel de copil are o inimă de câine sau de fiară, căci doar acestea i-ar mușca pe cei care i-au adus pe lume.

Obiecție: Dar tatăl meu este acum sărac, iar eu sunt bogat, și ar fi un act de pierdere a demnității sau cel puțin o piedică pentru mine să arăt acel respect față de el, pe care altfel l-aș avea.

Răspuns: Vorbești ca un ateu, ca o brută, și te ridici cu totul împotriva Fiului lui Dumnezeu (Marcu 7:9-13). Cum se poate ca un dar și un pic din strălucirea fluturelui^[1] să te facă să nu îți cinstești tatăl și mama? „Un fiu înțelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit disprețuiește pe mamă-sa”(Prov. 15:20). Chiar dacă părinții tăi ar fi într-o stare atât de umilă și tu ai fi într-o stare atât de înaltă, totuși el este tatăl tău și ea este mama ta, astfel că trebuie să îi prețuiești mult: „Pe ochiul care își bate joc de tatăl său și nesocotește ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu și îl vor mânca puii de vultur”(Prov. 30:17).

În al doilea rând, ar trebui să îți cinstești părinții printr-o disponibilitate și dorință de a-i ajuta în toate lucrurile de care au nevoie. „Dacă o văduvă are copii sau nepoți de la copii, aceștia să se deprindă să fie evlavioși întâi față de cei din casa lor, și să răsplătească ostenelile părinților”, spune Pavel, „căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu”(1 Tim. 5:4). Iosif a respectat această regulă față de tatăl său sărac, chiar dacă el era următorul în rang după regele Egiptului (Gen. 47:12; 41:39-44).

Dar observați că ni se spune „să răsplătească ostenelile părinților”.Există trei lucruri în care, atât timp cât trăiești, vei fi dator față de părinții tăi. În primul rând, pentru existența ta în această lume. Ei sunt cei de la care ți-ai primit existența, imediat după Dumnezeu. În al doilea rând, lor le datorezi grija de a fi ocrotit când erai neajutorat și nu puteai să ai grijă de tine prin puterile tale. În al treilea rând, le ești dator pentru grija și eforturile pe care le-au făcut în creșterea ta. Până nu ai avut copiii tăi, n-ai fost conștienți de durerile, vegherile, temerile, întristările și suferințele prin care ei au trecut ca să te crească, iar când știi toate acestea, știi că nu le-ai răsplătit pentru favoarea pe care ți-au arătat-o. Cât de des te-au hrănit când îți era foame și ți-au îmbrăcat goliciunea trupească! Cu ce grijă s-au preocupat să ai tot ce îți trebuia ca să trăiești și să îți meargă bine, chiar ca să îți lase o moștenire după ce aveau să moară! Foarte probabil că ei au făcut sacrificii de la confortul propriu ca să te ajute pe tine și s-au sărăcit pe ei înșiși pentru ca tu să trăiești ca un om. Trebuie să iei seama cum se cuvine la toate aceste lucruri și să te îngrijești să le răsplătești. Scriptura spune asta, rațiunea spune și ea, astfel că numai câinii și brutele nu fac asta. Este datoria părinților să îngrijească de copiii lor, și este datoria copiilor să-și răsplătească părinții.

În al treilea rând, arată, prin toată purtarea ta smerită, potrivită unui copil, că îți aduci aminte până azi, din inimă, de dragostea părinților tăi. Acestea sunt lucrurile generale care țin de ascultarea de părinți…

Îndatoriri dacă nu ești mântuit

Dacă părinții tăi sunt credincioși, iar tu ești rău, așa cum ești dacă nu ai parte de a doua lucrare sau naștere spirituală a lui Dumnezeu în sufletul tău, atunci trebuie să iei seama că ai cu atât mai mult obligația de a-ți respecta și cinsti părinții, nu doar ca pe niște părinți trupești, ci și ca părinți credincioși. Tatăl tău și mama ta sunt făcuți de Dumnezeu învățătorii tăi pe calea către neprihănire. De aceea, ca să folosesc cuvintele lui Solomon, „Fiule, păzește sfaturile tatălui tău, și nu lepăda învățătura mamei tale: leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât”(Prov. 6:20-21).

Ca să te stârnesc să iei seama la aceasta,

1. Gândește-te că aceasta a fost întotdeauna practica copiilor ascultători, ba chiar practica lui Hristos însuși față de Iosif și Maria, chiar dacă El era Dumnezeu binecuvântat în veci (Luca 2:51).

2. Gândește-te la judecățile severe ale lui Dumnezeu asupra celor care au fost neascultători, și fii uimit de ele. Gândește-te la judecata lui Ismael, pentru că și-a bătut joc de acțiunile bune ale tatălui și mamei lui, fiind alungat din dreptul de moștenire al tatălui și de la moștenirea Împărăției Cerurilor, și aceasta cu aprobarea lui Dumnezeu (Gen. 21:9-14; Gal. 4:30). Gândește-te la judecata lui Hofni și Fineas, pentru că au refuzat sfatul bun al tatălui lor și L-au stârnit la mânie pe marele Dumnezeu ca să fie vrăjmașul lor: „Ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare”(1 Sam. 2:23-25). Gândește-te la judecata lui Absalom, care a fost spânzurat, ca să zic așa, de Dumnezeu însuși, pentru răzvrătirea lui față de tatăl său (2 Sam. 18:9).

3. Dincolo de asta, cât de puțin știi ce dureri le dai părinților tăi când ei se gândesc că ai putea ajunge condamnat. Cât de multe rugăciuni, suspine și lacrimi ai stârnit în inimile lor în această privință! Fiecare faptă rea de-a ta le străpunge inimile de teamă ca nu cumva Dumnezeu să Se folosească de acel prilej pentru a te arunca pe veci în împietrire. Cât de mult a suspinat Avraam pentru Ismael! „O”, I-a spus el lui Dumnezeu, „dacă ar trăi Ismael înaintea Ta!” (Gen. 17:18, lit. KJV). Cât de întristați au fost Isaac și Rebeca de purtarea rea a lui Esau (Gen. 26:34-35)! Și cât de amar a plâns David după fiul lui care a murit în răutatea sa (2 Sam. 18:32-33)!

4. În final, își poate imagina cineva ce vor fi toate aceste rugăciuni, suspine și dureri ale părinților tăi evlavioși spre creșterea chinurilor tale în Iad dacă mori în păcatele tale?

Îndatoriri dacă ești mântuit

Dacă părinții tăi și tu sunteți cu toții credincioși, ce fericire este aceasta! Cum ar trebui să te bucuri de aceeași credință care se găsește deopotrivă în tine și în părinții tăi! Convertirea ta poate să fi fost rodul suspinelor și al rugăciunilor părinților tăi pentru sufletul tău, iar ei nu pot decât să se bucure, așa că bucură-te și tu împreună cu ei. Acest lucru este valabil în mântuirea unui fiu natural, așa cum este menționat în pildă: „Acest fiu al meu era mort, și a înviat; era pierdut, și a fost găsit. Și au început să se veselească” (Luca 15:24). De aceea, gândește-te la faptul că părinții tăi și tu aveți harul mântuirii, și pune la inimă cu atât mai mult să îi cinstești, să îi respecți și să asculți de ei.

Tu ești acum mai în stare să iei seama la durerile și grija de care părinții tăi au avut parte pentru trupul și sufletul tău, astfel că străduiește-te să îi răsplătești. Ai puterea acum să le răspunzi într-o anumită măsură la porunca aceasta, astfel că nu o neglija. Este un păcat dublu într-un fiu credincios să nu își aducă aminte de poruncă, de prima poruncă însoțită de făgăduință (Efes. 6:1-2). Ferește-te să le adresezi părinților tăi dulci un singur cuvânt aspru sau să te porți în orice fel nepotrivit față de ei. Iubește-i pentru că sunt părinții tăi, pentru că ei sunt credincioși, și ar trebui să te lauzi cu ei.

Îndatoriri dacă părinții tăi nu sunt mântuiți

Dacă tu ești credincios, iar părinții tăi sunt răi, după cum deseori se întâmplă și este trist, atunci,

1. Lasă ca inima ta să tânjească după ei, pentru că părinții tăi se îndreaptă spre Iad!

2. Așa cum m-am adresat mai devreme soției în privința soțului ei necredincios, tot așa îți spun acum și ție: ia aminte să nu fii limbut. Vorbește-le cu înțelepciune, blândețe și smerenie. Fă totul față de ei cu credincioșie, fără cârtire, și suportă cu toată smerenia unui copil ocările lor, batjocurile lor și vorbirea lor de rău. Veghează ca să fructifici oportunitățile de a pune starea lor înaintea ochilor lor. O, ce lucru fericit va fi dacă Dumnezeu ar folosi un copil ca să își aducă părintele la credință! Cu adevărat, tatăl ar putea spune atunci: „Dumnezeu mi-a convertit sufletul prin rodul trupului meu”. Dacă așa va fi voia Lui, Domnul îi va converti pe bieții tăi părinți, pentru ca și ei să fie, alături de noi, copiii lui Dumnezeu.

Fragment din Christian Behavior, disponibilă în limba engleză la Chapel Library.

John Bunyan (1628-1688): slujitor, predicator și autor englez; s-a născut la Elstow near Bedford, Anglia.

Unii dintre noi le datorăm mult familiilor noastre credincioase, și toți aveți motive să Îi mulțumiți că sunteți fii în ele sau că sunteți tatăl unei astfel de familii, sora cuiva sau fratele altcuiva credincios. Există o îndurare specială în statutul tău într-o familie de acest fel, iar dacă ai parte de așa ceva, nu înceta să Îl lauzi pe Dumnezeu că te-a făcut să fii înrudit în viață cu cei ce sunt înrudiți cu El! Fie ca ai noștri copii să fie și copiii Lui! Fie ca prietenii noștri să fie și prietenii Lui! Fie ca frații noștri să fie și frați în Hristos! – C. H. Spurgeon

[1] Autorul face aluzie la ideea că, odată ajuns bogat, un copil ar putea să considere că nu este demn de el să stea îmbrăcat smerit când părinții sunt săraci, și atrage atenția că strălucirea fluturelui este foarte trecătoare, în ciuda splendorii lui.