Este un mare privilegiu să poți fi capabil să îți formezi o gândire clară, consecventă și completă privitoare la adevărurile revelate în Scriptură. Dar aceia care sunt expuși la ispita de a-și forma o imagine prea înaltă despre ei înșiși și implicit să se uite de sus la ceilalți, în special la aceia care nu doar că refuză să le împărtășească opiniile, ci chiar se aventurează să li se opună. Putem observa puține scrieri controversate, altfel excelente din alte puncte de vedere, care să nu fie împânzite de acest spirit de superioritate; iar cei care nu sunt chemați la o astfel de slujire, dacă ar fi atenți la ceea ce au în inimile lor, ar putea observa acest duh de superioritate la lucru în ei, într-o mulțime de circumstanțe, deși, după cum se poate observa repede, această pretenție de a fi calviniști poate aduce asupra noastră foarte bine acuzația de ignoranță sau inconsecvență, lucru pe care, la rândul nostru, suntem atât de rapizi să-l acuzăm la ceilalți.

Aceste constatări ale lui John Newton, din urmă cu peste 200 de ani, rămân la fel de valabile în zilele noastre, cu atât mai mult cu cât a fi calvinist în aceste vremuri este nu doar ceva la modă, ci vine la pachet și cu o aură de intelectualism și superioritate în înțelegerea Scripturii. Dar, așa cum subliniază Newton, ceea ce contează mult mai mult decât cunoașterea teologică este trăirea consecventă cu acele adevăruri pe care pretindem că le stăpânim mai bine decât alții.