Duminica dinaintea Celor 95 de Teze

Se aude clopotul din turla bisericii. Este vremea să ne adunăm pentru euharistie.

Totuși, aceasta nu este o întâlnire obișnuită de duminică. Cineva ne-a spus că vom auzi o omilie (predică, n.tr.). În mod obișnuit, auzim omilii doar înaintea Crăciunului sau de Paști, precum și la hramul bisericii noastre. Dar, de data aceasta, totul se petrece în octombrie, și nu suntem siguri de ce ar trebui să auzim o omilie în luna octombrie.

Apoi Jonas, neguțătorul de haine, ne-a explicat un pic cum stau lucrurile. Afacerile lui din ultima săptămână l-au condus către orașul de dincolo de pod. Toți clienții lui de acolo se simt încă dezorientați de pe urma a ceea ce au auzit duminica trecută. Preotul lor a citit o omilie care ar putea fi descrisă doar ca o poveste de groază. El le-a descris rudele moarte ale oamenilor ca și cum ar striga de dureri în purgatoriu. El și-a pus mâna la ureche și s-a plecat către pământ, ca și cum ar fi auzit strigătele și gemetele lor. A ilustrat flăcările într-un fel atât de real, încât orice persoană din biserică a ajuns să simtă cum crește temperatura. Un client i-a spus lui Jonas că femeile au leșinat. După aceea, nimeni n-a mai îndrăznit să rostească un singur cuvânt. Totul a rămas într-o liniște mormântală.

Toate acestea s-au petrecut duminica trecută, a spus Jonas. Apoi, în ziua următoare, un călugăr pe nume Tetzel a adus în același oraș un coviltir uriaș. Trâmbițele au sunat și steagurile au început să fluture. Gărzile arhiepiscopului l-au înconjurat. Însoțitorii lui au așezat o masă la umbra turlei orașului, în mijlocul pieței. Au pus apoi, unul peste altul, mai multe lucruri și, deasupra lor, au pus o cutie metalică. Acea cutie avea trei locașuri. Toți știau că, dacă o astfel de cutie are trei locașuri și trei lacăte, ea se află în proprietatea a trei persoane care n-au încredere una în cealaltă.

Atunci Tetzel a strigat: „Prieteni ai acestui oraș, ați auzit cum cei dragi ai voștri suferă în purgatoriu. Ați auzit strigătele lor. Flăcările s-au înălțat și v-au atins încălțările”.

„Ce rușine”, a continuat el, „că vă continuați treburile ca și cum n-ați fi deranjați de asta. Vă cheltuiți banii pe lucruri de nimic. Și, în tot acest timp, rudele voastre iubite suferă atât de mult. Gata. Faceți pasul înainte. Leo al 10-lea, Pontifex Maximus, Vicarul lui Hristos pe Pământ, v-a arătat har și îndurare și și-a pus pecetea pe această indulgență. Veniți acum și împliniți-vă datoria. Aveți înaintea voastră o ofertă foarte specială, care vă este rezervată. Puteți să vă eliberați din purgatoriu cu o singură monedă suplimentară. Da, Dumnezeu să fie lăudat, dați bisericii bănuțul vostru, iar Sfântul Părinte milostiv din Roma se va îngriji ca voi și toate rudele voastre moarte să ajungeți în Paradis, și să nu mai îndurați nicio clipă flăcările zdrobitoare ale purgatoriului”.

Apoi el a adăugat pe un ton grav: „Ori de câte ori sună moneda în această cutie, un suflet pleacă din purgatoriu”.

Ah, își spuse Jonas. El călătorise în acest oraș în ziua de marți pentru a vinde haine. Totuși, nici măcar un suflet nu mai avea o monedă în buzunar. Îi dăduseră toți banii lor lui Tetzel.

Așadar, știm întrucâtva la ce să ne așteptăm de pe urma omiliei din catedrala din orașul nostru, în această ultimă duminică de octombrie 1517: ilustrații vii ale durerii și agoniei, vaiete care-și fac loc în catedrală în ecouri lungi și femei care leșină. Și știm că imediat, căruța lui Tetzel cu stiva de cărți și cutia cu trei orificii își vor face apariția imediat.

Evident, am ascultat. I-am privit pe alții cum au fost prinși în lațul predicii. Toată afacerea părea ireală. M-am oprit apoi din ascultare. Cuvintele din Crezul de la Niceea și-au făcut loc în mintea mea: „Propter nos homines et propter nostrum salutem”… și iar, „Propter nos homines et propter nostrum salutem”… „pentru noi, oamenii, și pentru mântuirea noastră”.

Uneori recitam acest crez în decursul ceremoniei de Euharistie. Dar numai uneori… cu siguranță nu atât de des pe cât recitam Credo, crezul apostolic. Totuși, aceste cuvinte mă izbeau în minte. Aveam să le aștept cu nerăbdare ori de câte ori spuneam crezul. Câtă speranță și câtă frumusețe aduceau ele! Acest Isus, Dumnezeu din Dumnezeu și deopotrivă Om, a venit pentru noi și pentru mântuirea noastră.

Astăzi, au inundat amvonul cu mesajul lor nebunesc. De ce nu i-a plăcut preotului nostru acea frază scurtă de la Niceea? De ce nu ne-a spus nimic despre asta?

Am auzit că există un călugăr în orașul Wittenberg, fratele Martin. Se spune că el învață și predică diferit de toți ceilalți. Mă întreb ce-ar crede el despre această omilie și despre acest Tetzel. Mă întreb ce ar putea gândi despre aceste cuvinte, „Propter nos homines et propter nostrum salutem”. Poate că el ne va ajuta cumva…

Despre autor: Dr. Stephen J. Nichols este președintele Reformation Bible College, director academic principal la Ligonier Ministries și profesor invitat la Ligonier. Dr. Nichols este și autorul a numeroase cărți, între care și A Time for Confidence. Îl puteți găsi pe Twitter la @DrSteveNichols.