Calea către lucrarea pastorală este o cale a iertării

În clipa când un individ este acceptat în Liga Națională de Fotbal, el este profund conștient de faptul că viitorul lui va include perioade foarte dureroase. El știe că antrenamentele de peste vară vor fi dificile și că antrenorii îl vor supune unor eforturi care îl vor pune la pământ. Știe că jucătorii din echipele adverse se roagă să aibă oportunitatea de a-l umili, chiar cu violență. Știe că ligamentele sale vor fi întinse la maxim și că adeseori va experimenta dureri în articulații. Și, ca și cum acestea n-ar fi suficiente, el este conștient că cele mai mari greșeli ale sale vor fi difuzate în mod repetat pe canalele de sport, și milioane de fani își vor scutura capetele criticându-i bufoneriile.

Nu există nicio umbră de îndoială cu privire la aceasta: dacă un individ vrea să aibă succes în Liga Națională de Fotbal, el trebuie să fie gata să înfrunte riscurile meseriei.

În același fel, bărbatul care caută să intre în lucrarea pastorală trebuie să fie foarte conștient de riscurile meseriei, care îl așteaptă. Gândiți-vă la acest lucru în felul următor. O biserică este o adunare de păcătoși, condusă de păcătoși. Oriunde se adună păcătoșii, păcatul apare. Uneori, păcatul apare chiar cu litere mari, îngroșate, de tipar! Noul Testament ne confirmă cu certitudine acest lucru. Atunci când corintenii nu își justificau imoralitatea sexuală (1Corinteni 5:1), se târau  unii pe alții pe la judecătorii necredincioși (1Corinteni 6:1). Galatenii se îndepărtaseră de Evanghelie, și aceasta împreună cu Petru, chiar ucenicul care fusese martor al schimbării la față și al învierii, alunecând în ipocrizie (Galateni 2:12-14).

Colson cred că a fost acela care a spus că biserica locală este precum arca lui Noe: mirosul ar fi insuportabil dacă n-ar exista potopul de afară.

Iată unde vreau să ajung: Dacă speri să intri în lucrarea pastorală, trebuie să fii gata să tratezi păcatul – al tău, al meu, al nostru, al fiecăruia! În calitate de lider, vei avea parte de momente când te vei descoperi în rolul foarte familiar de victimă a păcatelor persoanelor din jurul tău. Vor exista judecăți nedrepte, mânie, bârfă, trădare, emailuri nepoliticoase, vorbe spuse fără prudență, glume cinice, comentarii țintite către familia ta… Uneori, situația poate fi cu adevărat urâtă.

Felul cum în pastor răspunde atunci când ceilalți păcătuiesc împotriva lui determină direcția lucrării sale. Eu cred că atitudinea lui și felul lui de a răspunde când alții greșesc față de el revelează înțelegerea sa asupra Evangheliei. Iată de ce un bărbat chemat să predice este un bărbat chemat să înțeleagă câteva lucruri legate de iertare.

Haideți să începem cu cel mai important lucru.

Un bărbat chemat este un bărbat căruia i s-a iertat mult

În Matei 18:21, îl vedem pe Petru punând lui Isus următoarea întrebare: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”

Este greu să știm cu precizie ce anume l-a împins pe Petru să pună această întrebare. Avusese cumva vreun prieten care îl deranjase, iar acum se întreba de câte ori trebuia să îl ierte înainte ca să se poată năpusti asupra lui, atacându-l? Poate că ni se oferă un crâmpei din viziunea lui Petru cu privire la iertare – „De șapte ori, da, dar mi-e milă de sărmanul care va greși față de mine a opta oară!” Oricare ar fi fost motivul pentru care Petru a ridicat această întrebare, Isus i-a zguduit din temelii întreaga paradigmă atunci când i-a răspuns: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18:22).

Apoi vine un adevărat tsunami mental. Îl vedem pe Domnul Isus distrugând în mod sistematic întreaga gândire a lui Petru cu privire la iertare, folosind o pildă incredibilă cu privire la anularea datoriei. Dați-mi voie să o prezint, în câteva cuvinte. În prima scenă a pildei, un rege iartă o datorie uluitoare de 10000 de talanți. Pentru a înțelege dimensiunea adevărată a acestei datorii anulate, trebuie să înțelegeți că un singur talant reprezenta echivalentul salariului pentru aproape 20 de ani. Talantul era moneda cea mai de preț în vremea respectivă. Iar Isus nu a ales numărul 10000 la întâmplare. În cultura greacă, această cifră era cel mai mare numeral. Cu alte cuvinte, datoria care fusese iertată era de dimensiune astronomică. Isus încearcă aici să ridice standardul iertării la un nivel aproape de neconceput.

Apoi Domnul Isus trece la scena a doua, în care datornicul recent iertat se întâlnește cu un om care îi datora o sumă nesemnificativă de bani. Primul se repede asupra celui de-al doilea, strângându-l de gât și cerându-i să-și plătească datoria. Acesta este incapabil să-și plătească datoria cea mică, iar primul datornic îl aruncă în închisoare.

Atunci când regele află de acțiunile groaznice ale omului pe care tocmai îl iertase, îl cheamă la el pentru a-i cere explicații, apoi îl aruncă în închisoare.

Pentru a se asigura că Petru nu avea să rateze esența pildei, Isus face rezumatul învățăturii acesteia, spunând, “Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima” (Matei 18:35).

Dar ce legătură are acest lung pasaj cu lucrarea pastorală? Iată care este legătura: pastorii sunt, în primul rând, și cel mai important, niște păcătoși iertați. Iar păcătoșii iertați iartă mult.

Dacă intri în lucrarea pastorală, inevitabil oamenii vor păcătui împotriva ta. În fapt, tocmai pentru că ești lider, oamenii vor păcătui într-un fel unic împotriva ta. Atunci când vei arăta oamenilor care este direcția către care să meargă, și când vei vorbi și predica adevărul, aceștia vor reacționa și vor răspunde într-o varietate de feluri. Uneori vei fi subiectul principal al criticilor lor și obiectul numărul unu al păcatelor lor. Trebuie să trăiești fiind conștient de tot ceea ce ți s-a iertat, astfel încât să fii grabnic să ierți atunci când oamenii păcătuiesc împotriva ta. Păcătoșii iertați iartă păcatele altora.

Pentru ca iertarea să fie reală, ea nu se poate limita la persoana ta. Dacă vrei ca iertarea să aducă roade în lucrarea ta, trebuie să o dai mai departe celorlalți oameni. Ceea ce este amuzant în legătură cu iertarea este că ea vine însoțită de o redundanță divină. Ești chemat să dai mai departe iertarea pe care ai primit-o de la alții.

Acest lucru ridică o întrebare importantă. Atunci când te gândești la chemarea ta la lucrare, ești pregătit să îmbrățișezi această chemare, însoțită de faptul că oamenii vor păcătui împotriva ta, dar și de faptul că ești chemat să îi ierți? Cum stau lucrurile chiar acum în viața ta – există lucruri pe care nu le-ai iertat în viața ta? Există oameni din trecutul tău cărora încă le porți pică? Dacă așa stau lucrurile, acum este momentul să te ocupi de ele. Lipsa de iertare, ca și cangrena, are modalitatea ei de a-și face cuib în sufletele noastre. Precum bârfa, ea ne vorbește și ne șoptește la ureche, amintindu-ne de nedreptățile care ni s-au făcut și de durerile nerezolvate. Dacă nu îți rezolvi problema neiertării, ea va afecta în mod semnificativ eficiența ta în lucrare.

Ceea ce vreau nu este să te îndemn să uiți sau să ignori aceste lucruri, ca și cum iertarea ar fi o rană minoră peste care poți călca. Nu, există lucruri care trebuie făcute. De exemplu, vreau să te încurajez să meditezi asupra pasajului din Efeseni 4:32, care spune, “Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.” Calea către iertare izvorăște și se hrănește din a considera marea datorie pe care Dumnezeu ți-a iertat-o. Dumnezeu a iertat o datorie incredibilă, uluitoare, de neconceput, și asta fiecăruia dintre noi. Ni s-a iertat mult, dar suntem noi gata să iubim mult (Luca 7:47)? Ești gata să dai această iertare mai departe, către cei din jurul tău?

​Dacă vei merge înainte, intrând în lucrarea pastorală, vei avea nevoie să înfrunți această realitate fundamentală: păcătoșii iertați iartă păcatul. Eficiența ta în calitate de pastor îți va cere să crezi în iertare și să o aplici altora, astfel încât și ei să o experimenteze și să se bucure de ea.