Femeia din Proverbe 31

PARTEA ÎNTÂI. Proverbe 31, ÎNTRUPAREA ȘI FEMEILE (ȘI BĂRBAȚII) LUI DUMNEZEU

Cum ar fi dacă ți-aș spune că femeia din Proverbe 31 are de-a face mai mult cu întruparea și mai puțin cu sarcini imposibile pentru femeile creștine – mai mult decât ți-ai putea imagina vreodată?

Îmi va lua câteva minute ca să ajungem acolo, dar continuă să citești, și vei vedea.

Puține pasaje biblice sunt la fel de ferm înrădăcinate în mintea creștinilor cum este Proverbe 31. Ai putea spune că, așa cum Psalmul 23 vorbește spre mângâiere, Geneza 1 vorbește despre creație sau Apocalipsa 20 tratează punctele de vedere despre mileniu, așa și Proverbe 31 le slujește multora drept capitolul hotărâtor pentru felul în care este definită chemarea de a fi o soție evlavioasă.

Pentru mulți, acesta este punctul de unde încep provocările. Femeia din Proverbe 31:10-31 pare să sfideze înțelegerea măreției ei. Cum ar putea vreo femeie să trăiască la înălțimea unui astfel de standard?

Răspunsul meu este următorul: nicio femeie nu ar putea să facă aceasta, iar motivul este legat de întruparea lui Isus Hristos.
Pentru a ajunge acolo, trebuie să căutăm să ajungem la o înțelegere mai profundă și mai bogată a capitolului 31 din cartea Proverbe. Aș vrea să scriu câteva articole pe această temă, iar articolul de față va explora chemarea profundă, plină de har, adresată femeii pe care Proverbe 31 o creează.

Pentru moment, iată care este teza mea de bază: principala persoană la care se face referire prin femeia din Proverbe 31 este „Doamna Înțelepciune” din cartea Proverbelor, personificarea divină a înțelepciunii lui Dumnezeu. Ea ne îndreaptă privirile către caracterul personal, profund și divin al înțelepciunii însăși, un adevăr care, în ultimă instanță, Îl anticipează pe Hristos însuși.

Cum așa? Vreau să fac o scurtă analiză structurală, apoi să fac anumite observații pe marginea textului din Proverbe 31.

O imagine a structurii din cartea Proverbe

Dacă am asemăna cartea Proverbelor cu o casă și dacă ai îndepărta toată tencuiala și ai privi la bârnele de susținere, ai descoperi o formă curioasă în locurile importante. Ai descoperi o femeie, anume pe Doamna Înțelepciune. Ia în considerare următoarea schiță a cărții Proverbe:

Proverbe 1-4: aceste capitole ne fac cunoștință cu această femeie, Înțelepciunea, așa cum este cunoscută, pe care suntem chemați să o ascultăm și să o urmăm.

• În Proverbe 1, ea strigă către fiii oamenilor de pe stradă, chemându-i să meargă pe căile ei.
• În Proverbe 2, calea ei intră în contrast cu calea femeii seducătoare.
• În Proverbe 3, ea oferă pomul vieții (v. Prov. 3:13-18).
• În Proverbe 4, un lucru foarte fascinant, fiului i se spune să meargă și să se căsătorească cu ea (v. exprimarea din Proverbe 4:4-9).

Proverbe 5-7: noi alergăm la femeia lumii (nebunia), care se manifestă în mod particular prin imoralitate sexuală. Calea ei este contrastantă căii înțelepciunii. Răspunsul este să rămânem pe calea înțelepciunii [sau a Doamnei Înțelepciune], așa cum ne este prezentată în Proverbe 1-4.

Proverbe 8-9: Aceste capitole prezintă cealaltă fațetă a prologului din Proverbe (Proverbe 1-9). Aici, înțelepciunea se întoarce și îl cheamă pe cel neștiutor / nebun înapoi la ea, la casa înțelepciunii.

În această imagine, Proverbe 10-30 – miezul Proverbelor – prezintă înțelepciunea așa cum o descoperim când locuim în casa „Doamnei Înțelepciune”. Acesta este adevărul trăit practic al vieții legată de înțelepciune, nu de nebunie.

Apoi o femeie reapare la finalul cărții, în Proverbe 31. Este curios că avem de-a face din nou cu o femeie, la final. Cartea începe și se sfârșește vorbind despre femei.

O astfel de descoperire ne conduce deja către a lua în considerare faptul că această femeie trebuie să fie ecoul, reflexia ori reamintirea acelei femei grandioase a înțelepciunii cu care deja ne-am întâlnit pe parcursul cărții.

Acesta este argumentul nostru structural. Să îl vedem acum pe cel textual.

Cum să o observăm pe femeia din Proverbe 31¹

Pe scurt, Proverbe 31:10-31 descrie repetat această femeie în feluri deja folosite de-a lungul cărții Proverbe pentru a o descrie pe Doamna Înțelepciune. Iată câteva exemple pe care le putem vedea parcurgând textul acesta.

Prețioasă: În Proverbe 31:10, femeia din Proverbe 31 este mai prețioasă decât mărgăritarele. Această descriere este un ecou al pasajelor din Proverbe 3:15 și 8:11, care au folosit aceleași cuvinte pentru a o descrie pe Doamna Înțelepciune.

Bună: În Proverbe 31:12, ea face bine – întocmai cum calea Doamnei Înțelepciune este calea oamenilor de bine (v. Proverbe 2:20).

Mâini: Femeia din Proverbe 31 are mâini active care le oferă viață celor din jurul ei (v. Proverbe 31:13, 18, 19). Puteți observa Proverbe 3:16, unde se spune despre Doamna Înțelepciune că „în dreapta ei este o viață lungă” și „în stânga ei, bogăție și slavă”.

Hrană: Femeia din Proverbe 31 oferă hrană pentru familia ei (v. 31:14-16). Aici descoperim un ecou al ospățului pe care Doamna Înțelepciune l-a oferit tuturor celor neștiutori, pe care îi cheamă să vină și să mănânce (Proverbe 9).

Somnul (sau lipsa lui). În Proverbe 31:15, o descoperim sculându-se devreme. În Proverbe 31:18, ea nu merge niciodată la culcare. Practic, această femeie nu doarme niciodată! Noi știm că femeile din această lume trebuie să doarmă (v. Psalmul 127), așa că trebuie să avem de-a face aici cu un personaj divin.

Productivitate: În Proverbe 31:18-24, descoperim o femeie foarte productivă, ecoul Doamnei Înțelepciune, care umple vistieriile noastre (Proverbe 8:22).

Tărie: Femeia îmbrăcată în tărie (Prov. 31:25) a apărut deja în Proverbe 8:11.

Glasul înțelepciunii: Gura ei vorbește cu înțelepciune (Prov. 31:26) prezintă cea mai puternică legătură cu Doamna Înțelepciune, căci Doamna Înțelepciune a fost definită (v. Prov. 1, 8-9) prin faptul că-și deschide gura astfel încât cei neștiutori să o audă.

Lucrează la porți: Ultimele cuvinte despre ea spun că lucrările ei o laudă la porți. Aici ne amintim de cuvintele Doamnei Înțelepciune din Proverbe 8:34-35: „Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porțile mele, și păzește pragul ușii mele. Căci cel ce mă găsește, găsește viața”.

Așadar, descoperim că, de la început până la sfârșit, femeia din Proverbe 31 este o femeie de o măreție de necuprins. Evident, ea este așa, căci ne îndreaptă privirile către personificarea divină a înțelepciunii însăși!

Nicio femeie, oricât de deosebită ar fi, nu ar putea să trăiască la înălțimea standardului din Proverbe 31. De ce? Pentru că nicio femeie nu împlinește calitățile Dumnezeirii personificate!

Într-un articol următor vom vedea felul în care Proverbe 31 face un fel de încurajare la feminitatea biblică. Pentru moment, însă, trebuie să observăm că, în loc să le îndrepte pe femeile creștine către un standard imposibil, Proverbe 31 ne îndreaptă pe noi toți către minunăția înțelepciunii însăși.

Iar nădejdea noastră este aceasta: că înțelepciunea de nepătruns a lui Dumnezeu (Proverbe 31:10) a fost găsită. În Proverbe, nu cel neștiutor o caută pe Doamna Înțelepciune, ci ea îl caută pe cel neștiutor și nebun. Ea își ridică glasul în piețe (Prov. 1:20) și la răspântii (Prov. 8:2). Ea intră în lumea omului și cheamă omenirea să umble pe căile ei.

Acesta este felul în care această femeie ne conduce mai întâi de toate la Hristos. Doamna Înțelepciune nu este Isus, dar atributul personificat de ea ne conduce la ceea ce Isus însuși întruchipează, căci Hristos, „puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1:24) a fost „făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune” (1 Cor. 1:30). El este nădejdea întrupată; El este viața întrupată; El este adevărul întrupat – și El este înțelepciunea întrupată.

Ceea ce ea a personificat, El a venit să fie. Credincioși fiind, noi renunțăm la orice pretenție a noastră de a putea fi vreodată Doamna Înțelepciune – de a putea fi vreodată infiniți sau perfecți în această lume, căci înțelepciunea a venit. Înțelepciunea a venit aducând cu ea calea vieții, calea nădejdii pentru păcătoși și nebuni ca mine și ca tine.

Un vechi imn ilustra bine acest adevăr:
O, vino, Tu, Înțelepciune de sus,
care ai rânduit toate lucrurile cu putere;
arată-ne calea cunoștinței,
și învață-ne să mergem pe căile ei.
Bucurați-vă! Bucurați-vă! Emanuel va veni la tine, O, Israele!

Așadar, femei, bărbați, băieți și fete – bucurați-vă! Emanuel a venit. Înțelepciunea a venit. Isus a venit.

[1] Multe dintre aceste gânduri pot fi găsite de asemenea în predica lui Alistair Roberts pe această temă (în limba engleză), care poate fi ascultată aici: https://subsplash.com/trinityreformedchurch/media/mi/+5zjq3z6.

---

PARTEA A DOUA. VIAȚA ELIBERATOARE A ADEVĂRATEI FEMEI DIN Proverbe 31

Femeia din Proverbe 31 este nimeni alta decât Doamna Înțelepciune însăși.

Aceasta este cheia în care orice femeie trebuie să se gândească la felul în care să fie așa-zisa femeie din Proverbe 31.

În articolul de mai sus pe tema femeii din Proverbe 31:10-31, am argumentat această idee, sau mare parte a ei. Cartea Proverbe este structurată și concentrată pe femeia înțeleaptă spectaculoasă pe care toți sunt chemați să o urmeze și chiar să o iubească. Țesătura cărții – Proverbe 1, 9 și 31 – ne prezintă această femeie.

Folosind structurile poemelor antice, Proverbe 31 poate fi citit ca o „odă unei super-eroine”. Toți, bărbați și femei, sunt chemați să îmbrățișeze această înțelepciune super-eroică a lui Dumnezeu.

Dar stai puțin.

Oare acest pasaj nu are ceva de adresat – nimic – femeilor creștine? Nu ar trebui să le permitem femeilor să își însușească și să aplice acest pasaj unic ce pare să li se adreseze atât de specific, sau care să vorbească atât de clar despre ele? Cum ar trebui să citească o femeie Proverbe 31, când știm că multe dintre ele s-au îndreptat către acest capitol toată viața lor?

Iată răspunsul meu: femeia creștină poate citi Proverbe 31 ca aceea care este chemată să fie o refracție a caracterului divin, nu ca aceea care ar fi chemată să fie divină.

Momeala se află tocmai aici. Momeala de aici este că femeile ar fi chemate să considere Proverbe 31 drept o chemare, intenționată sau nu, ca ele să fie divine. Avem suficiente exemple de femei care au fost educate să citească Proverbe 31 ca pe o listă aparent imposibilă de îndatoriri simultane și contradictorii.

Printr-o astfel de lecturare a textului, femeile ar fi chemate, dacă ar fi să folosim ilustrația de mai sus, să fie niște super-eroine. După ce încearcă acest lucru pentru o vreme, aceste femei ajung să conchidă în tonul versurilor de mai jos:

Am citit în cărțile vechi
legende și mituri,
despre Ahile și aurul lui,
despre Hercule și darurile lui,
despre îndemânarea omului păianjen,
și despre Batman și pumnii lui,
și este clar că nu mă regăsesc pe acea listă[1].

Cum ar putea fi vreo femeie pe „lista” super-eroinelor care satisfac standardul din Proverbe 31?

Și totuși multe femei aud acea chemare din Proverbe 31 și par să se sufoce. Cere-i unei femei cu prunci să se „scoale când este încă noapte” (v. 15) și să stea trează așa încât lampa ei să nu se stingă noaptea (v. 18), și vei înțelege ce vreau să spun.

Nu încape îndoială că, atunci când este încadrată greșit, învățătura din Proverbe 31 poate avea efecte dezastruoase asupra vieții de familie, asupra sănătății mentale a femeilor și chiar asupra umblării lor cu Dumnezeu. Care este problema? Astfel de învățături le cheamă pe femei să fie Doamna Înțelepciune, nu la a refracta înțelepciunea lui Dumnezeu.

Am folosit aici intenționat imaginea refracției. Ilustrația refracției nu îmi aparține, ci ea este folosită adesea în discuțiile despre perfecțiunile lui Dumnezeu (în care este inclusă și înțelepciunea).

Imaginează-ți perfecțiunea lui Dumnezeu ca o rază de o lumină curată, de un alb minunat. Ce se petrece cu o astfel de lumină când strălucește printr-o prismă? Culorile se refractă asemenea culorilor curcubeului. Nicio nuanță de culoare pe care o poți observa (roșu, portocaliu, galben etc.) nu este identică luminii albe, ci este o refracție finită, parțială, a razei unice de lumină care a pătruns prin prismă la început.

Așa stau lucrurile și în viețile noastre. Noi nu suntem în posesia infinității caracterului lui Dumnezeu (aici este asemănată cu lumina albă), dar, așa cum lumina Lui strălucește prin noi ca purtători ai chipului Lui, viețile noastre limitate sunt, într-un sens, o refracție a caracterului luminii și perfecțiunii Sale infinite.

Așadar, ce înseamnă aceasta pentru femeia credincioasă? Pur și simplu aceasta: nicio femeie nu poate împlini vreodată simultan tot ceea ce Proverbe 31 spune. Și este evident că nu poate. Femeile nu sunt Dumnezeu.

Cu toate acestea, în toată cartea Proverbelor, înțelepciunea la care suntem chemați este acea refracție finită a ceea ce Dumnezeu este în Sine. Așadar, pot femeile să fie o refracție a înțelepciunii din Proverbe 31? Este posibil ca infinitatea înțelepciunii, gloriei și perfecțiunii lui Dumnezeu să strălucească în viețile finite, pline de suferință, dar glorioase, ale femeilor din Biserica lui Isus? Evident că da.

Așadar, voi, care sunteți femei în biserică: citiți Proverbe 31! Povara chemării de a fi divine este luată de pe umerii voștri. Povara aceasta, odată îndepărtată, deschide calea libertății și frumuseții refracției.

Nicio femeie nu poate fi și nu poate împlini simultan totul. Cu toate acestea, de-a lungul vieților femeilor credincioase, acea refracție va străluci astfel încât să îndrepte privirile către gloria Sa infinită.

În felul acesta, prin harul lui Dumnezeu, mâinile voastre vor fi o refracție a înțelepciunii lui Dumnezeu (v. 13, 19, 20). Chiar dacă sunt obosite de truda zilei, acele mâini se întind în dragoste către cei din jurul ei cu o dorință de a ajuta la fel cum Dumnezeu ne-a ajutat. Nu va fi un ajutor perfect, ci o refracție frumoasă a lui.

În Hristos, mintea femeii este o refracție a înțelepciunii lui Dumnezeu (v. 16, 18). Ea devine un decident capabil dar finit, văzând cum Dumnezeu îi folosește gândurile luând aminte la lume, evaluând-o și lăsând în urmă ceva care reflectă caracterul Lui.
În Hristos, bucuria interioară a unei femei credincioase este o refracție a înțelepciunii lui Dumnezeu (v. 25). Tăria și demnitatea care o îmbracă vorbesc despre o inimă unită cu Hristos, Cel puternic și înălțat care a făcut ca această femeie să fie puternică în fața suferințelor și a durerilor vieții.

În Hristos, frica de Dumnezeu a unei femei creștine este o refracție adevărată a măreției unice a lui Dumnezeu (v. 30). Minunăția acestei femei nu este, în ultimă instanță, frumusețea ei exterioară (v. 29) sau vreo abilitate supraomenească. Minunăția este că ea este într-o stare de admirație față de Dumnezeul care o răscumpără.

Toată această refracție va fi imperfectă în această viață. Chiar și în slavă, ea va fi o refracție finită a Dumnezeului infinit. Dar este frumoasă.

Sunt recunoscător pentru femeile credincioase care sunt în preajma mea – în familia și în biserica mea – care ne îndreaptă tuturor privirile către caracterul infinit al lui Dumnezeu. Așa cum ne arată versetul final din cartea Proverbelor, despre aceste femei se poate spune: „Răsplătiți-o cu rodul muncii ei, și faptele ei s-o laude la porțile cetății” (Prov. 31:31).

​

---

¹ Versurile aparțin cântecului „Something Just Like This” de The Chainsmokers și Coldplay.

Aceste articole au fost publicate în original pe pagina de internet a Gentle Reformation:
– https://gentlereformation.com/2020/12/22/the-proverbs-31-woman-the-incarnation-and-freedom-for-women-of-god/
– https://gentlereformation.com/2021/01/26/the-freeing-life-of-the-proverbs-31-woman/

---