O iertare mare pentru păcate mari

„În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său” (Efes. 1:7).

Păcătosule, dacă îți pui încrederea în Hristos, El te va ierta de cel mai negru păcat în care ai căzut vreodată. Dacă – facă Dumnezeu să nu fie cazul! – crima îți apasă conștiința, dacă curvia sau adulterul ți-au întunecat sufletul, dacă toate păcatele comise vreodată de oameni, cu enormitatea și gravitatea lor înmulțite, ar fi puse pe bună dreptate în contul tău, totuși nu uita că „sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat” (1 Ioan 1:7), și că „oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile” (F.A. 13:39), oricât de negre și întunecate ar fi.

Îmi place felul în care Luther^[1] vorbește pe această temă, chiar dacă el este uneori prea îndrăzneț. El spune: „Isus Hristos nu este un Mântuitor prefăcut pentru păcătoși prefăcuți, ci El este un Mântuitor real care a făcut o ispășire reală pentru păcate reale, pentru crime grosolane, pentru ofense nerușinate, pentru nelegiuiri de tot soiul și de orice mărime”. Și Unul mult mai mare decât Luther a spus: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). Ți-am deschis larg ușa îndurării, nu-i așa? Nu există nimeni aici care să îndrăznească să spună, „Dl. Spurgeon a spus că eu sunt prea vinovat ca să pot fi iertat!”, pentru că eu n-am zis nimic de felul acesta. Oricât de mare ar fi vinovăția ta și de ar fi păcatele tale ca munții cei mari, care să străpungă norii, potopul îndurării divine poate să se reverse peste vârfurile celor mai mari munți de nelegiuiri și să îi înece cu totul. Dumnezeu îți poate da har să crezi asta și poate dovedi ce spune chiar în acest moment!

Măreția iertării date de Dumnezeu poate fi judecată după natura ei fără plată. Când un biet păcătos vine la Hristos pentru iertare, Hristos nu îi cere să plătească nimic, nici să facă vreun lucru, nici să fie ceva sau să simtă ceva, ci El îl iartă fără plată. Știu ce gândești acum: „Va trebui să trec printr-o anumită penitență a inimii, dacă nu chiar a trupului. Va trebui să plâng atât de mult, sau să mă rog atât de mult, sau să fac cutare sau cutare lucru, sau să mă simt într-un fel anume”. Nu asta spune Evanghelia. Aceasta este doar închipuirea ta. Evanghelia spune: „Crede în Domnul Isus Hristos, și vei fi mântuit” (F.A. 16:31). Crede în Isus Hristos, și iertarea liberă a păcatului îți este dată imediat, fără bani și fără plată (Isaia 55:1).

Un alt lucru care indică măreția ei este caracterul imediat. Dumnezeu te va ierta imediat, de îndată ce îți pui încrederea în Hristos. A fost cândva o fiică iubită de tatăl ei, care, într-un ceas rău, a fugit de acasă și a venit în Londra. Aici, pentru că nu avea prieteni, a căzut curând pradă oamenilor răi și a ajuns o ticăloasă. Un misionar de la oraș a întâlnit-o, i-a vorbit cu credincioșie despre păcatul ei, iar Duhul Sfânt a adus-o la picioarele Mântuitorului. Misionarul i-a cerut numele și adresa tatălui ei și, în final, ea i le-a spus, dar a menționat: „Nu va fi de niciun folos să îi scrii. Am adus atâta ocară asupra familiei mele, încât sunt sigură că nu va răspunde la nicio scrisoare”. Ei i-au scris totuși tatălui ei și i-au prezentat situația, iar scrisoarea care a venit înapoi avea scris pe plic cu litere mari, scrise de mână, cuvântul Imediat. În textul din interior, tatăl scria: „M-am rugat zi de zi să îmi găsesc copilul și m-am bucurat să primesc vești despre ea. Să vină acasă de îndată. Am iertat-o fără preget și tânjesc să o strâng la piept”. Suflete, dacă ai căuta îndurarea, la fel va face și Domnul cu tine. El îți va trimite îndurarea cu însemnul Imediat, și o vei primi de îndată. Îmi aduc aminte cu eu însumi am găsit îndurarea într-o clipă, când mi s-a spus să privesc la Isus, și voi fi iertat. Am privit și, pe cât de repede călătorește fulgerul, așa am primit și eu iertarea de păcat, de care m-am bucurat până în clipa de față. De ce să nu se petreacă lucrurile în același fel și cu tine, cel mai negru și mai rău păcătos de aici, cel mai lipsit de simțăminte și căruia oamenii îi dau cele mai mici șanse să se pocăiască? Doamne, dă pocăința, și Tu vei avea lauda!

Apoi măreția iertării date de Dumnezeu poate fi măsurată după natura ei completă. Când omul își pune încrederea în Hristos și este iertat, păcatul lui este șters cu totul, ca și cum n-ar fi fost vreodată. Copiii tăi vin acasă cu manualele lor și nu pare că au vreun defect; dar dacă te vei uita atent, vei vedea că unele notițe luate de ei au fost șterse, și în urma lor au rămas semne. Dar când Domnul Isus Hristos șterge păcatele poporului Lui, El nu lasă semne în urmă: păcătoșii iertați sunt acceptați înaintea lui Dumnezeu ca și cum n-ar fi păcătuit niciodată.

Poate că cineva spune, „vorbești foarte categoric despre aceste lucruri”. Știu că fac asta, dar nu vorbesc mai categoric decât o face Cuvântul lui Dumnezeu! Vorbind cu Domnul sub inspirația Duhului Sfânt, profetul Mica a spus: „vei arunca în fundul mării toate păcatele lor” (Mica 7:19). Nu în ape mici, de unde ar putea fi dragate și scoase iar, ci în adâncimile cele mari, ca în mijlocul Atlanticului… „Ce? Toate păcatele mele sunt șterse așa?” Da, toate sunt duse de crezi în Isus, căci El le-a aruncat în mormântul Lui, unde vor sta îngropate pe vecii vecilor!… Dacă sunt în Hristos Isus, verdictul „nicio osândire” (Rom. 8:1) trebuie să îmi fie dat pentru totdeauna, căci cine ar putea să îl condamne pe cel pentru care Hristos a murit? Nimeni, căci „pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit” (Rom. 8:30). Dacă ți-ai încredințat sufletul pe ispășirea făcută prin sângele lui Hristos, ești iertat; poți pleca în pace, știind că nici moartea și nici Iadul nu te pot despărți de Hristos. Ești al Lui și vei fi al Lui în vecii vecilor…

Voi încheia acum arătându-ți cât de real iartă Dumnezeu păcatul. Eu sunt sigur că El face asta, căci s-a dovedit adevărat în cazul meu și am auzit de mult mai mulți alții ca mine. Eu am știut că Domnul ia un om plin de păcate, îl înnoiește și într-o clipă îl face să simtă – și să simtă cu adevărat – că „Dumnezeu mă iubește!” El exclamă: „Ava, Tată!” Și el începe să se roage și să primească răspunsuri la rugăciuni. Dumnezeu Și-a manifestat harul Lui infinit față de el într-o mie de feluri. Cu timpul, acelui om i se încredințează de către Dumnezeu o anumită slujire pentru El, așa cum lui Pavel și altora li s-a încredințat lucrarea Evangheliei, și așa cum este cazul altora dintre noi. În cazul unora dintre noi, Domnul a fost foarte blând și familiar cu noi, și ne-a binecuvântat cu toate binecuvântările duhovnicești în Hristos Isus.

Am făcut acum ceea ce tocmai am spus, astfel că, întrucât aceste lucruri sunt adevărate, nimeni n-ar trebui să cadă pradă disperării. Vino, soră, și descrețește-ți fruntea. Tu ți-ai spus, „eu nu voi fi mântuită niciodată”, dar nu trebuie să vorbești astfel, căci Hristos iartă păcatul „după bogățiile harului Său”. Frate, ești necăjit pentru că ai păcătuit împotriva lui Dumnezeu? Pentru că El este atât de dispus să ierte, ar trebui să îți pară rău că ai întristat un Dumnezeu atât de bun. Pentru că El este atât de dispus să ierte, noi să ne lăsăm de îndată iertați. Să nu abandonăm acest subiect, chiar dacă se apropie ceasul de seară, până nu am primit această mare răscumpărare, această mare iertare de păcate mari. Iată cum ți-am predicat Evanghelia! Dacă o respingi, faci asta spre pierzarea ta… Nu pot spune mai mult de atât. Poți căpăta iertarea prin credință. Isus Hristos este cu totul vrednic de încrederea ta. Crede acum în El, și vei primi iertare completă și fără plată. Domnul să te ajute să faci asta, pentru Numele lui Isus Hristos! Amin.

Fragment dintr-o predică rostită în seara Zilei Domnului, pe 31 decembrie 1876, la Metropolitan Tabernacle, Newington.

[1] Martin Luther (1483-1546) – lider german al Reformei protestante.