Sfaturi generale pentru tineri

În primul rând, încercați să căpătați o imagine clară privind răutatea păcatului. Dragi tineri, dacă ați ști ce este păcatul și ce a făcut el, nu vi s-ar părea ciudat că vă îndemn în acest fel. Voi nu îl vedeți în adevăratele lui culori. Ochii voștri sunt orbi în mod natural față de vinovăția și pericolul păcatului, astfel că nu puteți înțelege ce anume mă face atât de îngrijorat pentru voi. O, nu-l lăsați pe diavolul să aibă succes în a vă convinge că păcatul este ceva mărunt, neînsemnat!

Gândiți-vă pentru o clipă ce spune Biblia despre păcat, felul cum el locuiește în mod natural în inima fiecărui om (Ecl. 7:20; Rom. 3:23); felul cum el pângărește gândurile, cuvintele și acțiunile noastre, și face asta continuu (Gen. 6:5; Matei 15:19); felul cum el ne face pe toți vinovați și abominabili înaintea unui Dumnezeu sfânt (Isaia 64:6; Hab. 1:13); felul cum el ne lasă total lipsiți de nădejdea mântuirii, dacă ne uităm la noi înșine (Ps. 143:2; Rom. 3:20); felul cum rezultatul lui în această lume este rușinea, iar plata lui în lumea viitoare este moartea (Rom. 6:21, 23). Gândiți-vă în liniște la toate acestea.

Gândiți-vă la schimbarea îngrozitoare pe care păcatul a produs-o în tot ce constituie ființele noastre. Omul nu mai este ceea ce era când Dumnezeu l-a creat din țărâna pământului. El a ieșit neprihănit și fără păcat din mâna lui Dumnezeu (Ecl. 7:29). În ziua creației sale, omul era, ca orice altceva din lumea creată, „foarte bun” (Gen. 1:31). Dar ce este omul acum? O ființă decăzută, o ruină, o ființă care manifestă peste tot semnele stricăciunii; inima lui este degradată, privind în jos, nu în sus, asemenea lui Nebucadnețar (Dan. 4:33); simțămintele și dorințele sale sunt ca o casă în dezordine, lipsită de stăpân, totul fiind confuz și deranjat; mintea lui este ca un felinar care abia mai licăre sub obroc, neputincios să îl călăuzească și nefăcând deosebirea între bine și rău; voința lui este ca o corabie fără cârmă, mânată încoace și încolo de orice dorință și constantă doar în a alege orice altceva, numai nu voia lui Dumnezeu. Vai, ce epavă este omul prin comparație cu ceea ce putea fi! Putem înțelege descrierile metaforice pe care Duhul le-a făcut imaginii omului așa cum este el, folosind cuvinte precum orbire, surzenie, boală, somn și moarte. Țineți minte că omul a fost făcut astfel ca urmare a păcatului.

Gândiți-vă, de asemenea, la ce cost a fost necesar pentru a face ispășire pentru păcat și pentru a le oferi păcătoșilor iertarea. Însuși Fiul lui Dumnezeu a trebuit să vină în lume și să ia asupra Lui natura noastră, pentru a plăti prețul răscumpărării și ca să ne elibereze de blestemul Legii încălcate (Gal. 3:13). Cel ce a fost la început cu Tatăl, și prin care toate lucrurile au fost create (Evrei 1:1-3), a trebuit să sufere pentru păcat, Cel drept pentru cei nedrepți, trebuind să moară de moartea unui răufăcător, pentru ca oricărui suflet să i se poată deschide calea către Cer (1 Petru 3:18). Priviți-L pe Domnul Isus Hristos cum este disprețuit și respins de oameni, lovit, batjocorit și insultat (Isaia 53); priviți-L cum sângerează pe crucea Calvarului; auziți-L strigând în agonie, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46); luați seama că soarele s-a întunecat și stâncile s-au despicat când El a fost răstignit (Matei 27:45, 51) – și gândiți-vă, dragi tineri, la ce este răutatea și vinovăția păcatului.

Gândiți-vă de asemenea la ceea ce păcatul a făcut deja pe Pământ. Gândiți-vă la felul în care păcatul i-a izgonit pe Adam și Eva din grădina Eden, a adus potopul peste lumea cea veche, a făcut ca focul să se coboare din cer peste Sodoma și Gomora, i-a înecat pe faraon și oștirea lui în Marea Roșie, a distrus cele șapte națiuni rele din Canaan și a împrăștiat cele 12 seminții ale Israelului peste toată fața Pământului. Doar păcatul a făcut aceste lucruri.

Gândiți-vă apoi la toată ticăloșia și suferința pe care păcatul le-a cauzat și le cauzează și astăzi. Durerea, boala și moartea; luptele, certurile și dezbinările; invidia, gelozia și răutatea; înșelăciunea, frauda și furturile; violența, asuprirea și tâlhăriile; egoismul, lipsa blândeții și a recunoștinței – toate acestea sunt roadele păcatului. Păcatul este părintele tuturor acestor rele. Păcatul este cel care a desfigurat și pătat atât de mult fața creației lui Dumnezeu.

Dragi tineri, gândiți-vă la aceste lucruri, și nu vă veți mai mira de ce vă vorbesc în felul acesta. Sunt sigur că, dacă v-ați gândi la aceste lucruri, ați rupe-o cu păcatul pentru totdeauna. De ce să vă jucați cu otrava? De ce să vă jucați cu Iadul? De ce să vă alegeți cu foc în propriile mâini? De ce să hrăniți cel mai periculos și mai mortal vrăjmaș la pieptul vostru? De ce să continuați să trăiți ca și cum pentru voi nu contează dacă păcatele voastre sunt iertate sau nu, dacă păcatul are stăpânire asupra voastră sau voi stăpâniți asupra lui? O, treziți-vă pentru a conștientiza păcătoșenia și pericolul păcatului! Aduceți-vă aminte de cuvintele lui Solomon: „Cei nesocotiți”, doar cei nesocotiți, „glumesc cu păcatul” (Prov. 14:9).

De aceea, luați aminte la cererea pe care v-o fac astăzi: rugați-vă ca Dumnezeu să vă învețe care este răutatea adevărată a păcatului. Ridicați-vă și rugați-vă ca unii care vreți ca sufletele voastre să fie mântuite.

De asemenea, căutați să Îl cunoașteți pe Domnul nostru Isus Hristos. Acesta este cu adevărat principalul lucru în ce privește religia și credința. Aceasta este piatra de temelie a creștinismului. Atâta vreme cât nu cunoașteți acest lucru, avertismentele și sfaturile mele vor fi inutile, iar străduințele voastre, oricare ar fi ele, vor fi zadarnice. Religia fără Hristos este la fel de inutilă pe cât ar fi un ceas fără rotița principală.

Dar aici nu aș vrea să fiu înțeles greșit. Nu mă refer la simpla cunoaștere a Numelui lui Hristos, la cunoașterea cu mintea. Aici mă refer la cunoașterea îndurării, harului și puterii Sale, la cunoașterea Lui nu prin auzirea cu urechea, ci prin trăirea cu inima. Vreau să Îl cunoașteți prin credință. Vreau să-L cunoașteți, așa cum spunea Pavel, „pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui” (Fil. 3:10). Vreau să puteți fi în stare să spuneți despre El: „Hristos este pacea și tăria mea, viața și mângâierea mea, Medicul și Păstorul meu, Mântuitorul meu și Dumnezeul meu”.

De ce vreau să subliniez acest lucru? Fac asta pentru că doar în Hristos „locuiește toată plinătatea” (Col. 1:19), pentru că doar în El se găsește provizia deplină a tot ceea ce avem nevoie pentru sufletele noastre. În noi înșine, noi toți suntem ființe sărace și goale, lipsite de neprihănire și pace, lipsite de putere și mângâiere, lipsite de curaj și răbdare, lipsite de puterea de a sta în picioare sau de a merge înainte, sau de a progresa în această lume rea. De aceea, doar în Hristos se găsesc toate aceste lucruri: harul, pacea, înțelepciunea, neprihănirea, sfințirea și răscumpărarea (1 Cor. 1:30). Noi nu putem fi creștini puternici decât în măsura în care trăim hrănindu-ne din Hristos. Noi creștem doar atunci când eul este nimic și când Hristos este toată sursa încrederii noastre. Doar atunci suntem înarmați pentru bătălia vieții și doar atunci vom birui. Doar atunci vom fi pregătiți pentru călătoria vieții și vom putea înainta cu succes. Adevăratul secret al prosperității spirituale este să trăim din Hristos, să ne extragem totul din Hristos, să facem totul în puterea lui Hristos și să privim întotdeauna către Hristos. Apostolul Pavel spunea: „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Fil. 4:13).

Dragi tineri, L-am pus astăzi înaintea voastră pe Isus Hristos ca pe comoara sufletelor voastre, și vă invit să începeți prin a merge la El, dacă vreți să alergați așa încât să căpătați viața veșnică. Faceți din aceasta primul vostru pas: mergeți la Hristos. Vreți să vă consultați prietenii? El este cel mai bun Prieten: El „este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate” (Prov. 18:24). Vă simțiți nevrednici din cauza păcatelor voastre? Nu vă temeți, căci sângele Lui vă spală de toate păcatele. El spune: „De vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). Vă simțiți slabi, incapabili să Îl urmați? Nu vă temeți, căci El vă va da puterea să deveniți fii ai lui Dumnezeu. El vă va da Duhul Sfânt care să locuiască în voi și să vă pecetluiască drept copiii Lui. El vă va da o inimă nouă și va pune în voi un duh nou (Ezec. 36:20). Sunteți tulburați și atacați de neputințele voastre specifice? Nu vă temeți, căci nu există niciun duh rău pe care Isus să nu îl poată alunga. Nu există nicio boală a sufletului pe care El să nu o poată vindeca. Simțiți îndoieli și temeri? Alungați-le: „Veniți la Mine” (Matei 11:28), spune El; „pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37). El cunoaște foarte bine inima unui tânăr. El cunoaște încercările și ispitele voastre, greutățile și dușmanii voștri. În vremea când a trăit pe Pământ, El a fost asemenea voastră, un tânăr ce a locuit la Nazaret. El cunoaște prin propria experiență ce se află în mintea unui tânăr. El poate fi mișcat ca să aibă compasiune pentru neputințele voastre, căci El însuși a suferit fiind ispitit (Evrei 2:18; 4:15). Cu siguranță că veți fi fără scuze dacă vă veți îndepărta de un astfel de Mântuitor și Prieten. Iată care este lucrul pe care vă cer să-l faceți astăzi: dacă iubiți viața, căutați să Îl cunoașteți pe Isus Hristos.

De asemenea, nu uitați niciodată că nimic nu este atât de important ca sufletul vostru. Sufletul vostru este veșnic. El va trăi pe veci. Lumea și tot ce este în ea vor trece, căci tot acest Univers, pe cât pare de ferm, solid, frumos și bine rânduit, va ajunge la un sfârșit. „Pământul, cu tot ce este pe el, va arde” (2 Petru 3:10). Lucrările oamenilor de stat, ale scriitorilor, ale pictorilor și arhitecților au toate o viață scurtă, iar sufletele voastre vor ajunge să trăiască mai mult decât acestea. Glasul îngerului va proclama într-o zi că „nu va mai fi nicio zăbavă” (Apoc. 10:6), dar acest lucru nu va fi spus niciodată despre sufletele voastre.

Vă implor, încercați să conștientizați faptul că sufletele voastre sunt un lucru pentru care merită să trăiți. Sufletul este acea parte din voi care ar trebui să fie luată întotdeauna în considerare mai înainte de orice. Niciun loc și nicio preocupare nu sunt bune, dacă vă rănesc sufletul. Niciun prieten și niciun tovarăș nu merită încrederea voastră, dacă ei tratează cu ușurătate preocupările sufletelor voastre. Omul care vă rănește persoana, avuția sau caracterul, vă face doar o daună trecătoare. Adevăratul vostru dușman este cel care caută să vă rănească sufletul.

Gândiți-vă pentru o clipă la rostul pentru care ați fost trimiși în lume. Voi nu existați aici ca să mâncați, să beți și să vă complăceți în dorințele firii pământești; nu ca să îmbrăcați doar trupul vostru și să umblați după poftele lui, încotro v-ar îndrepta ele; nu doar pentru a munci, dormi, râde, vorbi și bucura, gândindu-vă doar la lucrurile trecătoare. Nu, voi ați fost creați pentru ceva mult mai înalt și mai bun decât asta, fiind puși aici pentru a vă pregăti pentru eternitate. Trupul vostru a fost menit să fie o casă pentru sufletul vostru nemuritor. Este o sfidare la adresa lui Dumnezeu ceea ce mulți fac, anume să facă din suflet un slujitor al trupului, nu din trup un slujitor al sufletului…

Dragi tineri, Dumnezeu nu ia seama la fața omului (F.A. 10:34). El nu Se uită la haina, avuția, rangul sau poziția nimănui. El nu Se uită la noi cu ochi omenești. Cel mai sărac dintre sfinții care a trăit vreodată este mai nobil înaintea Lui decât cel mai bogat păcătos care a murit vreodată într-un palat. Dumnezeu nu Se uită la bogățiile, titlurile, educația, frumusețea omului sau orice alt lucru de felul acesta. Singurul lucru la care Dumnezeu Se uită este sufletul nemuritor. Iar El îi măsoară pe toți oamenii printr-un singur standard, o singură măsură, un singur test, un singur criteriu, anume starea sufletelor lor.

Nu uitați acest lucru. Păstrați-l înaintea voastră dimineață, la prânz și seara, și căutați binele sufletului vostru. Ridicați-vă în fiecare zi din paturile voastre cu dorința ca sufletele voastre să prospere, și puneți-vă capul seara pe pernă cercetându-vă cu seriozitate pentru a vedea ce se petrece cu adevărat în sufletele voastre… Puneți sufletul vostru nemuritor înaintea ochilor minții voastre, iar când oamenii vă întreabă de ce trăiți în felul acesta, răspundeți-le în spiritul lui: „Eu trăiesc pentru sufletul meu”. Credeți-mă, vine cu iuțeală ziua când sufletul va fi singurul lucru la care oamenii se vor gândi, iar singura întrebare cu adevărat importantă va fi aceasta: „Este sufletul meu pierdut sau mântuit?”…

De asemenea, fiți hotărâți ca, atâta vreme cât trăiți, Biblia să fie călăuza și sfătuitorul vostru. Biblia este darul îndurător al lui Dumnezeu pentru sufletul omului păcătos, harta după care el trebuie să se ghideze în cursul vieții lui, dacă vrea să capete viața veșnică. Tot ceea ce avem nevoie să știm ca să avem parte de pace, sfințenie și fericire, este prezentat din belșug în Biblie. Dacă tânărul vrea să știe cum să-și înceapă bine viața, să ia aminte la ceea ce David spunea: „Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău” (Ps. 119:9).

Dragi tineri, vă provoc și vă îndemn să vă faceți un obicei de a citi Biblia și să nu lăsați ca acest obicei să fie distrus. Nu lăsați ca batjocura prietenilor, nici ca obiceiurile rele din familia în care trăiți să vă împiedice să faceți acest lucru. Fiți hotărâți nu doar să aveți o Biblie, ci să vă faceți și timp ca să o citiți… Ea este cartea din care regele David și-a extras înțelepciunea și priceperea. Ea este cartea pe care tânărul Timotei a cunoscut-o din fragedă pruncie. Nu vă rușinați niciodată să o citiți. Nu „nesocoti Cuvântul” (Prov. 13:13).

Citiți Biblia rugându-vă și cerându-I lui Dumnezeu harul Duhului Său, care să vă facă în stare să o înțelegeți… Citiți Biblia cu reverență, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu al omului, crezând implicit că ceea ce ea aprobă este drept și ceea ce condamnă ea este greșit. Fiți ferm convinși că orice doctrină care nu este susținută de testul Scripturii este falsă. Acest lucru vă va păzi ca să nu fiți purtați încoace și încolo de opiniile periculoase și de învățăturile greșite din aceste vremuri. Fiți ferm convinși că orice faptă din viața voastră care este contrară Scripturii este un lucru păcătos și trebuie lepădat. Aceasta va rezolva multe tulburări ale conștiinței și va dezlega nodurile multor îndoieli. Aduceți-vă aminte cât de diferiți au fost cei doi regi din Iuda în felul în care au citit Cuvântul lui Dumnezeu: Ioiachim l-a citit bine, dar de îndată ce a făcut asta, a rupt pergamentul în bucăți și l-a aruncat în foc (Ier. 36:23). De ce? Pentru că inima lui s-a răzvrătit împotriva Domnului și s-a hotărât în sinea sa să nu asculte de El. Iosia l-a citit și el, și de îndată și-a rupt hainele și a strigat cu putere după ajutorul Domnului (2 Cron. 34:19). De ce? Pentru că inima lui era blândă și ascultătoare. El a fost gata să facă tot ceea ce Scriptura i-a arătat că era îndatorirea lui. O, dacă l-ați urma pe al doilea dintre ei, nu pe primul!

Citiți Biblia cu regularitate. Aceasta este singura cale de a fi „tari în Scripturi” (F.A. 18:24). O citire grăbită a Bibliei, când și când, nu vă va face prea mult bine. În orice caz, nu vă veți familiariza niciodată cu comorile ei sau să simțiți sabia Cuvântului potrivită în mâinile voastre în ceasul luptei. Dar echipați-vă mintea cu Scriptura citind-o cu sârguință, și veți descoperi curând valoarea și puterea ei. În momentele ispitei, pasajele Bibliei se vor ridica în inimile voastre. În perioadele de îndoială, poruncile ei se vor ivi în mințile voastre. Făgăduințele ei vor veni în gândurile voastre în momentele de descurajare. Așa veți avea parte de realitatea cuvintelor lui David: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Ps. 119:11); și ale lui Solomon: „Ele te vor însoți în mersul tău, te vor păzi în pat, și îți vor vorbi la deșteptare!” (Prov. 6:22).

Insist mai mult pe aceste lucruri pentru că aceasta este o epocă a lecturii. Numărul cărților publicate pare nesfârșit, chiar dacă puține dintre ele sunt cu adevărat folositoare. Pare că asistăm la un război al cărților și publicațiilor ieftine. Ziarele de orice fel abundă, iar tonul unora, care au tirajele cele mai mari, vorbește despre gusturile lumii de astăzi. În mijlocul potopului de cărți periculoase, eu pledez în favoarea cărții Domnului nostru și vă chem să nu uitați de cartea sufletului. Nu faceți așa încât ziarele, nuvelele și romanele să fie citite, în vreme ce cuvintele lui Dumnezeu date prin profeți și apostoli să zacă disprețuite. Nu lăsați ca lecturile incitante și stricate să vă atragă atenția, în vreme ce zidirea și sfințirea prin Cuvântul lui Dumnezeu să nu-și găsească niciun loc în mintea voastră.

Dragi tineri, dați-i Bibliei cinstea cuvenită în fiecare zi a vieții voastre. Orice altceva ați citi, citiți Biblia mai înainte de orice. De asemenea, păziți-vă de cărțile rele, căci ele abundă în vremurile acestea. Luați aminte la ceea ce citiți. Suspiciunea mea este că mai multe răni sunt făcute sufletelor în felul acesta decât își închipuie majoritatea oamenilor că ar fi posibil. Prețuiți toate cărțile în măsura în care ele sunt în acord cu Scriptura. Cele ce sunt cel mai aproape de Scriptură sunt cele mai bune, iar cele ce sunt departe de Biblie și contrare ei sunt cele mai rele.

Nu vă faceți niciodată prieteni apropiați dintre cei care nu sunt prieteni cu Dumnezeu. Înțelegeți-mă, nu vorbesc aici despre rude. Nu vreau să spun că n-ar trebui să aveți nimic de-a face cu cei care nu sunt creștini adevărați. Așa ceva nu este nici posibil, și nici de dorit în această lume. Creștinismul nu îi cere niciunui om să fie lipsit de politețe.

Credeți-mă că importanța acestui sfat nu poate fi exagerată. N-aș putea descrie care sunt rănile făcute prin asocierea cu tovarăși sau prieteni păcătoși. Diavolul are puține ajutoare mai bune decât aceștia în ruinarea sufletului omului. Dacă îi permiteți să se folosească de astfel de ajutoare, lui îi pasă prea puțin de toată armura cu care ar trebui să fiți înarmați împotriva lui (Efes. 6:13-18). El știe foarte bine că toată educația voastră bună, toate obiceiurile morale învățate de timpuriu, toate predicile, cărțile, și toate sfaturile bune ale părinților vă vor fi de foarte puțin folos dacă vă lipiți de prieteni neevlavioși. Ați putea să vă împotriviți multor ispite fățișe, să refuzați multe capcane pe care le puteți vedea ușor, dar să vă ruinați viețile acceptând o prietenie cu cineva nesfânt. Acel capitol îngrozitor care descrie purtarea stricată a lui Amnon față de Tamar începe cu aceste cuvinte înfricoșătoare: „Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret” (2 Sam. 13:3).

Trebuie să vă aduceți aminte că noi toți suntem ființe înclinate către imitare. Poruncile ne pot învăța, dar exemplul altora este ceea ce ne atrage. În noi toți există această înclinație constantă de a umbla pe căile pe care umblă cei în compania cărora trăim. Cu cât ni se par aceștia mai plăcuți, cu atât mai puternică va fi înclinația de a-i imita. Chiar fără să ne dăm seama, ei influențează gândirea și alegerile noastre, iar noi renunțăm gradual la ceea ce lor nu le place și ne însușim lucrurile plăcute lor, ca să putem deveni prieteni mai apropiați cu ei. Cel mai rău este că ne însușim mai repede căile lor de a trăi în lucruri rele decât în lucrurile bune. Din nefericire, nu sănătatea este contagioasă, ci boala. Este mult mai ușor să iei o viroză de la cineva decât să îi dai sănătate. Este mult mai ușor de distrus credința, decât să o facem să crească și să prospere.

Dragi tineri, vă cer să puneți aceste lucruri la inimă. Înainte de a-i permite cuiva să vă fie tovarăș constant, înainte de a vă însuși obiceiul de a-i spune totul și de a merge la acea persoană cu toate necazurile și toate plăcerile voastre, înainte de a face aceasta, gândiți-vă la ceea ce v-am spus. Puneți-vă această întrebare: „Va fi aceasta o prietenie folositoare pentru sufletul meu sau nu?”

Cu adevărat „tovărășiile rele strică obiceiurile bune” (1 Cor. 15:33). Aș vrea ca acest pasaj să fie scris la fel de mult în inimile noastre pe cât este scris în cărți. Prietenii buni sunt printre cele mai mari binecuvântări de care ne putem bucura. Ei ne pot păzi de multe rele, ne pot încuraja în umblarea noastră, ne pot spune un cuvânt la timpul potrivit, ne pot îndrepta către Cer și să ne încurajeze în felul acesta. Dar un prieten rău este o mare nenorocire, o greutate care ne târăște continuu în jos și ne leagă cu lanțuri de lucrurile lumești. Dacă veți accepta tovărășia unui om necredincios, cel mai probabil că veți ajunge asemenea lui în final. Aceasta este consecința generală a tuturor prieteniilor de felul acesta. Cel bun se duce în jos după cel rău, dar cel rău nu merge în sus după cel bun. Pietrele aruncate la vale se vor rostogoli constant în jos. Vechiul proverb este foarte adevărat: „Hainele și prietenii spun adevărul despre caracterul omului”. „Spune-mi cu cine te întovărășești”, spunea vechiul proverb, „și îți spun cine ești”.

Am insistat mai mult asupra acestui aspect pentru că el are de-a face mai mult cu viitorul vostru decât pare la prima vedere. Dacă vă veți căsători vreodată, este mai probabil că vă veți alege un soț sau o soție dintre prietenii voștri. Dacă Ioram, fiul lui Iosafat, nu s-ar fi împrietenit cu familia lui Ahab, cel mai probabil că nu s-ar fi însurat cu fiica lui Ahab (2 Împ. 8:18). Și cine poate evalua importanța unei alegeri corecte în privința căsătoriei? Acesta este un pas care, potrivit proverbului vechi, fie îl împlinește pe om, fie îl distruge. Fericirea voastră în viața de acum și în cea veșnică poate să depindă de această alegere. Soțul sau soția voastră va fi fie un ajutor pentru sufletul vostru, fie o pacoste, căci nu poate fi cale de mijloc. El sau ea fie va înflăcăra credința din inimile voastre, fie va arunca asupra ei cu apă rece până o va stinge. Pentru creștinismul vostru, soțul ori soția va fi ori aripi, ori funii; ori putere, ori pierzare, potrivit caracterului lor. Cel ce găsește o soție bună, cu adevărat „găsește fericirea” (Prov. 18:22); dar dacă cel puțin aveți dorința să găsiți un astfel de partener, fiți atenți cum vă alegeți prietenii.

Poate că vă întrebați ce fel de prieteni să vă alegeți. Ei bine, alegeți-vă prieteni care să fie de folos pentru sufletele voastre, prieteni pe care îi puteți respecta cu adevărat, prieteni pe care v-ar plăcea să îi aveți aproape de voi pe patul morții, prieteni care trăiesc Biblia și care nu se tem să vorbească despre ea, prieteni de care nu vă veți rușina că i-ați avut atunci când Hristos va veni în ziua judecății. Urmați exemplul pe care David vi-l dă, căci el spune: „Sunt prieten cu toți cei ce se tem de Tine, și cu cei ce păzesc poruncile Tale” (Ps. 119:63). Aduceți-vă aminte de cuvintele lui Solomon: „Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău” (Prov. 13:20). Totodată, fiți siguri de faptul că tovărășiile rele în viața de acum constituie calea sigură de a vă obține tovărășii și mai rele în viața veșnică.

Fragment din Sfaturi pentru tineri, Editura MAGNA GRATIA