Frați și surori

Nicio familie nu poate fi fericită acolo unde frații și surorile nu au simțăminte corecte unii față de alții. Nimic nu poate înlocui această deficiență, și este de mare importanță ca toți tinerii să se gândească la acest lucru într-o lumină adecvată. Multe familii sunt o scenă constantă de confuzie, un câmp perpetuu de certuri și un spectacol emoționant de ticăloșie, prin certurile și reaua voință a celor care, fiind carne din carnea celuilalt și sânge din sângele celuilalt, nu ar trebui să aibă unul față de celălalt niciun alt sentiment decât cel de iubire. Ar trebui să nu se folosească decât cuvinte de bunătate…

Principiile generale, care trebuie să modeleze îndeplinirea acestor îndatoriri și pe care ele se bazează sunt aceleași indiferent de perioada din viață a fiecărui om. Dragostea, de exemplu, este la fel de necesară fie că frații și surorile se joacă împreună la creșă, fie că locuiesc împreună ca tineri bărbați și femei sub acoperișul părintesc sau coboară dealul vieții în fruntea familiilor proprii… Când le lipsește iubirea, copiilor acelorași părinți le lipsește prima virtute ca frate sau soră…

Frații și surorile ar trebui să se preocupe să promoveze fericirea reciprocă. Ei ar trebui să caute să fie plăcuți unul pentru altul, în loc ca fiecare să fie ocupați în mod egoist de a-și promova propria plăcere… Invidia la copii înclină să se transforme într-o dispoziție dintre cele mai răutăcioase și rele. Ei nu ar trebui să-și ia niciodată lucrurile unul altuia. Ei trebuie să fie întotdeauna dispuși să împrumute ceea ce nu poate fi împărțit și să împartă ceea ce poate fi împărțit. Fiecare trebuie să facă tot ce poate pentru a promova fericirea tuturor. Copiii nu ar trebui să fie niciodată indiferenți față de suferințele celuilalt, și cu atât mai puțin n-ar trebui să râdă și să se joace cu lacrimile și durerile altuia. Este o priveliște minunată să vezi un frate plângând pentru fratele lui în suferință…

Frații și surorile nu ar trebui să se acuze reciproc în fața părinților lor și nici să le placă să îi vadă pedepsiți pe alții. Un pârâcios este un personaj plin de ură și detestabil, dar unul care își toarnă frații sau surorile este cel mai detestabil dintre toți turnătorii. Totuși, dacă unul îl vede pe altul făcând ce este greșit și despre care se știe că este contrar voinței părinților lor, ar trebui mai întâi să îi arate greșeala într-o manieră blândă și să îi dea de înțeles celui vinovat că, dacă nu încetează, va fi obligat să ducă fapta rea înaintea părinților. Dacă cel în cauză nu ia seama la avertisment, atunci este evident datoria fraților acelui copil rău să-i informeze pe părinții lor despre acest lucru.

Frații și surorile nu trebuie să se tachineze sau să se chinuie unii pe alții. Câtă neliniște apare uneori în familie din această cauză! Unul dintre frați poate să aibă o infirmitate, o slăbiciune de caracter, o stângăcie în purtare sau vreun defect personal, iar restul fraților lui, în loc să aibă milă de el, îl tachinează și îl chinuie pe fratele lor nefericit… Oare promovează acest lucru pacea și mângâierea lor reciprocă? Cât despre certuri, dispute sau insulte – aceste lucruri sunt atât de rușinoase, încât constituie o rușine profundă pentru acei frați care trăiesc în astfel de practici…

O familie cu frați care au crescut și au ajuns mari ar trebui să fie scena constantă a armoniei neîntrerupte. Iubirea călăuzită de ingeniozitate ar trebui să-și folosească toată puterea pentru a fi plăcută prin acele slujiri reciproce și acte mărunte de binefacere, pe care au ocazia să le facă în fiecare zi. Deși implică puțini bani sau efort, ele contribuie atât de mult la fericirea familiei. Una dintre cele mai încântătoare priveliști din lumea noastră… este o familie în care părinții sunt înconjurați de copiii lor, fiicele fiind implicate în munci plăcute sau utile, iar frații mai mari citesc o carte instructivă spre binele și creșterea tuturor.

Frați și surori, căutați fericirea în prezența voastră reciprocă. Ce poate găsi fratele în tovărășia prietenilor risipitori sau printre adepții necumpătării, lucruri care să se poată compara cu binele care vine din relația solidă cu frații? Ce poate găsi sora în mijlocul concertului sunetelor suave, care să aibă o muzică potrivită pentru suflet, una comparabilă cu această armonie în familie? Ce poate găsi ea în strălucirea și confuzia la modă din zilele noastre, sau în dansul deșănțat din sălile de bal, care să se compare cu aceste bucurii pure și liniștite care se găsesc la gura sobei unei familii fericite? Ce poate produce teatrul care să se compare cu aceasta?…

Este de mare importanță pentru relația plăcută a fraților și surorilor ca fiecare să acorde o atenție deosebită cultivării caracterului personal. Eu am văzut cum tot confortul unei familii a fost distrus de influența unei înclinații pasionale sau morocănoase a unui membru al ei. Acolo unde, din nefericire, există o astfel de înclinație, persoana respectivă ar trebui să se străduiască să o corecteze. Ceilalți membri ale familiei, în loc să îl tachineze, să îl irite sau să îl provoace, ar trebui să manifeste toată răbdarea posibilă. Cu o bunătate nobilă, ei ar trebui să-și ajute nefericita rudă în lucrarea dificilă a stăpânirii de sine.

Frații și surorile trebuie să arate respect reciproc. Toate expresiile și toate modurile de adresare grosolane, vulgare sau degradante ar trebui evitate. Nu trebuie făcut și spus nimic altceva decât ceea ce este politicos. Relația unor astfel de rude ar trebui să fie caracterizată de politețea bunelor maniere, amestecată cu toată tandrețea dragostei. De asemenea, este foarte necesar ca, în timp ce frații sunt acasă, să nu se neglijeze unii pe alții și să se trateze mereu cu respect. Este dureros ca o soră să se vadă mai neglijată decât ar fi o străină și astfel fratele ei să insinueze înaintea altora că nu are nicio preocupare sau afecțiune pentru ea.

Frații nu ar trebui să fie tirani cu surorile lor, nici măcar în lucrurile foarte mărunte. Ei nu ar trebui să aștepte de la ele un soi de supunere ca a unor sclavi. Bietele fete sunt tratate uneori cu o atitudine morocănoasă și făcute nefericite de capriciile, jugul de fier și ciudățeniile unui frate insolent și poruncitor. Acolo unde părinții încă trăiesc, nu ar trebui să tolereze o astfel de asuprire între frați. Toate tinerele femei ar trebui să fugă de un astfel de despot, căci cel care este tiran cu sora lui va fi cu siguranță tiran și cu soția lui…

Responsabilitatea fraților și surorilor mai mari, în special a primilor născuți, este într-adevăr una însemnată. Ramurile mai tinere ale familiei îi privesc ca pe niște exemple, iar exemplul lor are o mare influență, în unele cazuri mai mare decât cea a părinților. Frații mai mari exercită o influență mai mare, fiind mai aproape de frații lor mai mici și aflându-se mai mult timp în prezența lor decât sunt părinții. Din aceste motive, frații mai mari sunt mai influenți. De aceea, felul lor de a se purta este de o mare importanță. Dacă sunt răi, este posibil să-i ducă pe toți ceilalți în rătăcire. Dacă sunt buni, pot avea o mare putere în a-i conduce pe calea cea bună. Ei aduc prieteni, cărți și modalități de recreere înaintea celorlalți, care sunt potrivite sau nepotrivite, în funcție de alegerile pe care ei, ca frați mai mari, le fac.

Este o imagine foarte dureroasă să vezi un frate sau o soră mai mare care îi educă pe cei mai tineri pe căile răutății prin propria sa conduită. Un astfel de tânăr este un personaj îngrozitor. Ca și Satana, el caută să vadă pe cine poate distruge prin ispitele sale (1 Petru 5:8). Dar mai grav este că, în unele privințe, el este mai rău și mai crud decât modelul lui, pentru că își tratează propriul frate ca victimă a cruzimii sale și îl înșeală prin vicleniile sale. În unele cazuri, familii întregi au ajuns să fie educate în nelegiuire de un fiu mai mare lipsit de principii morale. Vai, pentru câte lucruri va trebui să dea socoteală un astfel de frate în ziua judecății! Cât de mare va fi chinul lui în Iad, când sufletele celor pe care i-a aruncat în pierzare vor fi aproape de el și, prin reproșurile lor neîncetate, vor deveni chinuitorii lui pe veci!

La polul opus, ce binecuvântare mare este pentru o familie când un frate sau o soră mai mari sunt statornici, virtuoși și evlavioși! Multe mame slabe și bolnave I-au mulțumit zilnic lui Dumnezeu pentru o fiică ce, prin grija ei, a fost un fel de a doua mamă pentru membrii mai mici ai familiei, pentru care a făcut tot posibilul ca să-i educe după propriile obiceiuri utile și sfinte. Mulți tați au simțit cu aceeași recunoștință binecuvântarea de a avea în fiul lor întâi născut nu numai un ajutor în treburile casei, ci și în munca de educație, un fiu care a împrumutat toată puterea unui exemplu plăcut și sfânt pentru a modela în bine caracterul fraților săi mai mici.

Astfel de tineri să se gândească serios la responsabilitatea lor. În același timp, faceți-i pe cei mai mici din familie să se gândească la îndatoririle lor. Dacă au un exemplu bun în frații și surorile lor mai mari, ar trebui să facă din el nu numai obiectul atenției și al admirației, ci și al imitației. Pe de altă parte, dacă, din nefericire, comportamentul fraților mai mari este unul rău, cei mai mici să nu-i urmeze pe calea rea. Nicio amenințare, nicio mită, nicio convingere nu trebuie să îi facă să se simtă obligați să asculte de ispita de a face ceea ce este rău.

Mă voi referi acum la cazul unuia sau al mai multor membri ai familiei care sunt aduși, prin harul divin, să fie părtași adevăratei credințe. Voi sublinia care este datoria lor față de ceilalți și care este datoria celorlalți față de ei. Cu referire la primul aspect, este evident că obligația unică și irevocabilă a celor credincioși este să caute ca, prin orice efort plin de dragoste, scriptural și înțelept, să îi îndrepte spre convertirea adevărată pe cei din familie care trăiesc încă fără credință în inimă. O, cât de des s-a răspândit credința în aproape întreaga familie atunci când, prin mila și puterea lui Dumnezeu, credința a fost semănată în inima unuia dintre membrii ei! De câte ori n-am văzut iubirea frățească înălțată la cea mai sublimă cotă – cu o ambiție aprinsă din Cer și îndreptată spre cel mai înalt țel pe care bunăvoința îl poate urmări, căutând mântuirea sufletului unui frate – și și-a căpătat astfel premiul și răsplata sa bogată!

Dragi tineri cu inimi sub influența evlaviei, dar îndurerate pentru cei care, deși sunt copiii aceluiași părinte pământesc, nu sunt încă copiii Tatălui din Cer, vă chem ca, prin toată dragostea pe care le-o purtați fraților și surorilor voastre, prin toată afecțiunea pe care o aveți față de părinții voștri, prin toată dragostea mai înaltă pe care o nutriți față de Dumnezeu și față de Hristos, să căutați ca prin fiecare lucru potrivit, să îi îndreptați spre convertire pe cei care, deși sunt legați de voi cu legăturile naturii, nu sunt încă uniți prin legătura harului. Însușiți-vă acest țel sublim de a le câștiga sufletele. Rugați-vă constant pentru ei. Arătați prin exemplul vostru toate frumusețile sfințeniei. Căutați cea mai neabătută consecvență, deoarece o singură slăbiciune în această privință nu ar face decât să întărească prejudecățile lor, pe care altfel sunteți nerăbdători să le alungați. Lăsați-i să vadă credința voastră în Hristos prin conștiinciozitatea voastră, prin bucuria voastră, prin smerenia, blândețea și dragostea voastră.

În toate îndatoririle generale ale vieții, fiți cât mai sârguincioși. Câștigați-le dragostea prin cea mai bună și mai plăcută purtare. Evitați orice atitudine de superioritate. Încercați să nu-i certați pentru păcatele lor. Evitați limbajul ocărilor. Trageți-i cu funiile iubirii, căci ele sunt legăturile potrivite oamenilor. Din când în când, recomandați-le câte o carte valoroasă. Când sunt departe de voi, scrieți-le despre credința în Hristos, dar, în același timp, nu-i dezgustați plictisindu-i cu prea multe detalii. Profitați de oportunitățile favorabile și folosiți-le cu înțelepciune. Îndreptați-i către creștini fericiți, consecvenți și utili. Respectați toate dorințele lor legitime, dar nu renunțați la niciun atom din consecvența voastră. Flexibilitatea voastră în a satisface gusturile și preocupările lor, dacă sunt contrare Cuvântului lui Dumnezeu, nu va face decât să-i dezguste, pe când fermitatea blândă le va câștiga respectul. Încununați totul cu rugăciune stăruitoare pentru acel har fără de care niciun mijloc nu poate avea succes. Ce știi tu dacă nu cumva îl vei câștiga pe fratele tău? Și o, ce cucerire va fi aceea!

Fragment din A Help to Domestic Happiness, retip. de Soli Deo Gloria, Reformation Heritage Books, www.heritagebooks.org.

Mântuirea este fără preț, așa că lăsați-o să vină când vrea, dar o mântuire de timpuriu are în ea o valoare dublă. – Charles Spurgeon