Nu ai nicio scuză: crede Evanghelia

„Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: ,Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească, și prorocește pentru vremuri depărtate!’” (Ezec. 12:27).

Oamenii dau dovadă de o mare ingeniozitate în a găsi scuze ca să respingă mesajul dragostei lui Dumnezeu. Ei dau dovadă de o îndemânare uimitoare, dar nu în căutarea mântuirii, ci în a găsi motive pentru care să o refuze. Ei sunt pricepuți să evite harul și să-și asigure propria pierzare. Ei ridică mai întâi un scut, apoi un altul, ca să respingă săgețile pline de har ale Evangheliei lui Isus Hristos, care sunt menite doar să ucidă păcatele de moarte care pândesc în inimile lor.

Argumentul rău menționat în pasajul nostru a fost folosit din zilele lui Ezechiel până în zilele noastre. El l-a ajutat pe Satana în zeci de mii de cazuri. Prin intermediul lui, oamenii au amânat să se gândească la mântuire până ce au ajuns în Iad. Când aud despre marea ispășire făcută pe cruce de Domnul Isus și li se poruncește să apuce viața veșnică în El, oamenii spun despre Evanghelie: „Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească, și prorocește pentru vremuri îndepărtate”. Cu alte cuvinte, ei pretind că lucrurile despre care noi vorbim nu sunt de importanță imediată, așa că pot fi amânate fără probleme. Ei își închipuie că religia este pentru muritorii slabi și pentru bătrânii infirmi, dar nu pentru bărbați și femei sănătoși. Ei întâmpină chemarea noastră presantă care spune, „Veniți la ospăț, căci toate lucrurile sunt gata acum”, prin răspunsul următor: „Religia este menită să ne pregătească pentru veșnicie, dar suntem încă departe de ea. Noi suntem încă în perioada de glorie a existenței noastre. Avem suficient timp pentru acele pregătiri mohorâte pentru moarte. Religia voastră miroase a cosciug și a viermi. Să ne veselim cât putem! Va fi timp pentru considerații mai serioase după ce ne-am bucurat câtva de viață, după ce ne-am stabilizat în afaceri sau după ce ne putem pensiona pentru a trăi din economiile noastre… Voi profețiți despre lucruri care vor veni după multe zile și în vremuri îndepărtate”. Se poate ca foarte puțini tineri să fi spus astfel de lucruri… și totuși ele să stea ascunse în mintea multora. În felul acesta, ei se împotrivesc îndemnului Duhului Sfânt, care spune: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 3:14; 4:7). Ei amână ziua convertirii tratând-o de parcă ar fi o zi de furtună și groază, nu așa cum este în realitate, cea mai calmă și mai strălucitoare zi, ziua nunții sufletului cu Cerul.

Fiecare om neconvertit să-și aducă aminte că Dumnezeu știe care este scuza lui pentru a-și astupa urechea față de glasul iubirii Mântuitorului care a murit pe cruce. Poate că nu ai exprimat acest lucru în cuvinte, și s-ar putea să nu îndrăznești să faci asta, ca nu cumva conștiința ta să fie prea speriată, dar Dumnezeu știe totul. El vede goliciunea, nebunia și răutatea scuzelor tale. El nu este înșelat de cuvintele tale deșarte, ci cunoaște bine scuzele tale pentru care amâni să iei seama la glasul Lui… Dumnezeu știe zădărnicia motivului pentru care amâni. El știe că tu însuți te îndoiești de acel motiv și că nu îndrăznești să spui că ar fi ceva serios. Tu încerci foarte mult să te amăgești ca să îți ușurezi conștiința în această privință, dar în adâncul sufletului tău, îți este rușine de minciunile tale. Cu ajutorul Sfântului Sfânt, slujba mea în acest moment este să mă ocup de conștiința ta și să te conving și mai temeinic că amânarea este nejustificată, căci Evanghelia vine și îți cere acum să o crezi, astfel că nu poți spune: „Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească, și prorocește pentru vremuri depărtate”.

Desigur că, pentru moment, mesajul pe care ți-l aduc are de-a face cel mai mult cu starea viitoare, dar chiar și așa, ziua aceea nu este departe. Nu există o distanță atât de mare între momentul actual și cel viitor, încât să-ți permiți să amâni. Să zicem că ai fi cruțat timp de 70 de ani. Tinere, să presupunem că Dumnezeu te cruță de pedeapsa pentru păcatele tale până când zăpada multor ierni îți va albi capul. Tânără, să presupunem că chipul tău acum tânăr va scăpa de mormânt până când ridurile îți vor umple fruntea, însă cât de scurtă va fi viața ta! Probabil că tu crezi că 70 de ani este o perioadă îndelungată. Dar cei care au 70 de ani și privesc în urmă, îți vor spune că vârsta lor nu este mai mare de o mână de om. Eu, care am doar 40 de ani, simt în această perioadă că fiecare an zboară mai repede decât precedentul, că luni și săptămâni la rând dispar cât ai clipi din ochi. Cu cât îmbătrânești, cu atât viața ți se pare mai scurtă. Nu mă miră că Iacov a spus: „Zilele anilor vieții mele au fost puține la număr și rele” (Gen. 47:9), chiar dacă a vorbit ca un om foarte bătrân. Omul are o viață scurtă prin comparație cu mediul înconjurător. El vine pe lume și pleacă din ea ca un meteorit care strălucește pe cerul care a rămas neclintit de veacuri… Stai lângă o stâncă uriașă care s-a confruntat cu furtunile veacurilor, și te vei simți ca o insectă ce trăiește un ceas… De aceea, nu spune: „Aceste lucruri sunt vestite despre un timp îndepărtat”, căci chiar dacă ți-aș putea garanta că vei trăi cea mai lungă viață de om, aceasta nu este decât ca o palmă de pământ…

Tinere, nu poți fi sigur că vei ajunge la mijlocul vieții. Îngăduie-mi să clarific ce vreau să spun. Nu poți fi sigur că vei vedea sfârșitul acestui an și că vei auzi clopotele sunând într-un nou an! Da, chiar dacă ziua de mâine este aproape de tine, nu te lăuda cu ea, căci s-ar putea să nu vină niciodată! Și dacă va veni, nu știi ce ți-ar putea aduce – un sicriu și o pânză. Da, chiar în noaptea aceasta, când îți închizi ochii și îți așezi capul pe pernă, nu te socoti prea sigur că vei mai privi vreodată acea casă familiară sau că vei ieși din ea ca să faci lucrurile obișnuite ale vieții. De aceea, este clar că lucrurile care îți asigură pacea nu sunt chestiuni care trebuie amânate pentru o vreme îndepărtată. Fragilitatea vieții le face necesare chiar în acest moment. Nu ești departe de mormânt! Ești chiar mai aproape de el decât în clipa când ai început să citești aceste cuvinte, și unii mult mai aproape decât cred ei că sunt.

Pentru unii, această respingere a Evangheliei vine cu un accent uimitor, căci ocupația ta de zi cu zi este suficient de periculoasă pentru a-i oferi morții o sută de căi prin care să te ducă la temnița ei din mormânt. Poți să te uiți în vreun ziar fără să dai peste cuvintele „moarte neașteptată” sau „moarte subită”? Călătoria în această lume are multe pericole, și până și traversarea străzii este periculoasă. Oamenii mor și acasă, când își fac treburile legitime, și mulți sunt întâmpinați de moarte pe neașteptate. Cât de adevărat este acest lucru despre cei care coboară în mare pe corăbii sau se coboară în măruntaiele Pământului, lucrând în mine! Cu adevărat nicio ocupație nu este ferită de moarte. Un ac poate ucide la fel de bine ca o sabie. O opărire, o arsură, o cădere ne pot pune capăt vieții, la fel de ușor ca o ciumă sau un război. Îți cere munca ta să te urci pe o schelă? Ție poate că nu ți se pare ceva foarte periculos, dar n-ai auzit niciodată de cineva căruia i-a alunecat piciorul și a căzut pentru a nu se mai ridica niciodată? Tu lucrezi printre materialele unei clădiri care se tot ridică, dar n-ai auzit niciodată de muncitori peste care au căzut pietre sau tencuieli?… În ciuda a tot ceea ce se poate face prin legile sanitare, gripa nu a fost eradicată, iar loviturile ei mortale au aruncat oameni în pământ într-o clipă, așa cum un măcelar ucide un bou, lucru care nu este deloc rar. Moartea i-a îndepărtat deja pe mulți dintre foștii tăi prieteni… Săgeata distrugerii a trecut pe lângă urechea ta îndreptându-se către o altă țintă, dar nu te-ai mirat niciodată de ce te-a cruțat pe tine?… Cum poți spune, când îți vorbim de pregătirea pentru moarte, că vorbim despre lucruri îndepărtate? Drag suflet, nu fi atât de naiv. Te implor să lași ca aceste avertismente să te conducă la credința în Hristos. Departe de mine să te stârnesc cu un avertisment inutil. Sunt sigur că te iubesc prea mult ca să te întristez fără motiv – dar nu există un motiv suficient? Vino acum, căci insist cu afecțiune față de tine: răspunde-mi, nu îți spune rațiunea că neliniștea mea pentru tine nu este deplasată? Nu ar trebui să pui imediat la inimă chemarea Răscumpărătorului și să asculți de apelul Mântuitorului? Timpul este scurt! Privește cum timpul zboară și grăbește-te să fii binecuvântat.

Adu-ți amine și că, chiar dacă ai ști că vei scăpa de accidente, de gripă și de moarte subită, totuși există un eveniment deosebit de care uităm prea des, care poate pune capăt brusc zilelor noastre. Nu ai auzit niciodată că Isus Hristos din Nazaret a fost răstignit pe Calvar, a murit pe cruce și a fost pus în mormânt? Nu știi că El a înviat a treia zi și că, după ce a petrecut puțin timp cu ucenicii Săi, i-a dus pe vârful Muntelui Măslinilor și acolo, înaintea ochilor lor, S-a înălțat la Cer, un nor ascunzându-L de ochii lor? Ai uitat de cuvintele îngerilor, care au spus: „Acest Isus, care S-a înălțat la Cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la Cer” (F.A. 1:11)? Isus va veni cu siguranță a doua oară ca să judece lumea. Despre ziua aceea și despre ceasul acela nu știe nimeni, nici măcar îngerii lui Dumnezeu. El va veni ca „un hoț noaptea” într-o lume nelegiuită (1 Tes. 5:2; 2 Petru 3:10). Atunci, oamenii vor „mânca și bea, se vor însura și se vor mărita” (cf. Matei 24:38), așa cum era când Noe a intrat în corabie. Ei nu au știut nimic până ce a venit potopul și i-a măturat pe toți! Într-o clipă – nu putem spune când, poate că va fi înainte ca următoarele cuvintele să-mi scape de pe buze – un sunet mult mai puternic decât orice voce muritoare se va auzi mai tare decât zumzetul lumii, chiar mai puternic decât vuietului mării! Sunetul acela ca al unei trâmbițe va proclama ziua venirii Fiului Omului. „Iată Mirele, ieșiți-I în întâmpinare!” (Matei 25:6) – va răsuna în toată Biserica! Iar pentru lume va răsuna această notă clară: „Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea; și cei ce L-au străpuns” (Apoc. 1:7). Isus poate veni chiar în seara aceasta. Dacă ar face asta, mi-ai spune atunci că vorbesc despre lucruri îndepărtate? Oare nu a spus Isus: „Iată, Eu vin curând” (Apoc. 3:11)? Oare nu a spus Biserica Sa: „Vino, Doamne Isuse” (Apoc. 22:30)? Zăbovirea Lui poate părea lungă pentru noi, dar pentru Dumnezeu, ea va fi scurtă. Trebuie să veghem din oră în oră și să așteptăm zilnic venirea Domnului din Cer.

O, te rog să nu spui că Domnul întârzie venirea Lui, pentru că aceasta a fost vorbirea robului rău, care a fost tăiat în bucăți! Ea este semnul batjocoritorilor din zilele de pe urmă, care spun: „Unde este făgăduința venirii Lui?” (2 Petru 3:4). Nu fi batjocoritor, ca nu cumva funiile cu care ești legat să se întărească, ci ascultă glasul neîndoielnic al profeției și al Cuvântului lui Dumnezeu: „Iată, Eu vin curând” (Apoc. 22:7, 12). „Voi dar fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți” (Luca 12:40)…

Eu sunt trimis să te implor, tinere, și să îți aduc aminte cu blândețe că acționezi nedrept și lipsit de blândețe față de Dumnezeul tău. El te-a făcut, iar tu nu-L slujești. El te-a ținut în viață, iar tu nu ești ascultător de El. El ți-a trimis Cuvântul Evangheliei Sale, iar tu nu l-ai primit. El L-a trimis pe singurul Său Fiu, iar tu L-ai disprețuit… Copil al milei, copil rătăcit al marelui Tată al sufletelor, poți suporta să trăiești veșnic în vrăjmășie cu Tatăl iubitor? „Dar oare m-ar ierta?”, spui tu. Ce te face să pui întrebarea aceasta? Oare nu știi cât de bun este El?… Nu mai zice că îți vorbesc despre lucruri dintr-un timp îndepărtat!

Trebuie să îți reamintesc, totuși, că ești în pericol. Din cauza felului în care L-ai tratat pe Dumnezeu și ai rămas un dușman al Lui, El te va vizita cu siguranță cu dreptatea Sa și te va pedepsi pentru nelegiuirile tale. El este un Dumnezeu drept, și fiecare păcat comis este notat în cartea Sa. Acolo sunt consemnate toate pentru ziua judecății Sale. Pericolul în care te afli este că poți coborî în groapă în această clipă, să îți pleci capul în moarte și să te înfățișezi înaintea Creatorului tău într-o clipă pentru a primi răsplata dreaptă pentru păcatele tale. Eu vin să îți spun că există iertare imediată pentru toate păcatele celor care cred în Domnul Isus Hristos! Dacă vei crede în Isus, păcatele tale, care sunt multe, îți vor fi toate iertate.

Nu ți s-a spus de atâtea ori că Domnul Isus a luat asupra Sa păcatele tuturor celor care se încred în El? El a suferit în locul lor și a îndurat pedeapsa pentru păcatelor lor. El a fost Substitutul nostru și, ca atare, a murit, Cel drept pentru cei nedrepți, pentru a ne aduce la Dumnezeu. El Și-a dat viața pentru ca „oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). Vei refuza mântuirea atât de scump obținută, dar oferită fără plată? Nu vrei să crezi în El aici și acum? Poți purta povara păcatelor tale? Ești mulțumit să mai trăiești o singură oră în pericolul pedepsei veșnice? Poți suporta să aluneci în fălcile deschise ale Iadului în starea în care te găsești acum? Adu-ți aminte că răbdarea lui Dumnezeu nu va dura pentru totdeauna. L-ai stârnit destul de mult… și este o minune că nu ești aruncat de îndată în pierzare. Din acest motiv, eu vreau să fii iertat acum și eliberat de mânia divină. Pericolul este imediat, așa că Domnul a rânduit ca mântuirea să fie de asemenea la îndemână.

Oare te aud spunând: „Dar pot fi iertat imediat? Este Isus Hristos un Mântuitor prezent? Eu mă gândeam că poate L-aș putea găsi când voi muri sau că aș putea căpăta o speranță la îndurare după ce voi trăi o viață lungă de căutare”. Dar nu așa stau lucrurile. Harul fără plată proclamă mântuirea imediată de păcat și pierzare. Oricui se uită la Isus chiar în acest moment i se vor ierta păcatele. În clipa în care crede în Domnul Isus, păcătosul va înceta să mai fie în pericolul focului Iadului. În momentul în care un om își îndreaptă ochii credinței spre Isus Hristos, el este scăpat de mânia care vine. Noi îți predicăm mântuirea prezentă și mângâierea prezentă a acelei mântuiri.

Evanghelia pe care ți-o propovăduim îți va aduce și binecuvântări prezente. Pe lângă iertarea și îndreptățirea prezentă, ea îți va da nașterea din nou în prezent, înfierea prezentă, sfințirea prezentă, acces în prezent înaintea lui Dumnezeu, pace prezentă prin credință și ajutor prezent în vremuri de necaz. Ea te va face chiar de două ori mai fericit și în această viață. Ea va fi înțelepciune pentru calea ta, putere pentru convingerile tale și mângâiere în durerile tale… Tinere, propovăduindu-ți Evanghelia, eu îți vestesc cel mai bun lucru pentru această viață și pentru viața viitoare. Dacă crezi în Isus, vei fi mântuit acum, pe loc, și te vei bucura acum de favoarea neschimbătoare a lui Dumnezeu, astfel că, de acum înainte, vei merge pe drumul tău nu pentru a trăi ca alții, ci ca ales ai lui Dumnezeu, iubit cu o dragoste specială, îmbogățit cu binecuvântări alese, pentru a te bucura în fiecare zi până ce vei fi luat să locuiești acolo unde este Isus. Mântuirea prezentă este esența mesajului Domnului pentru tine. Prin urmare, nu este adevărat, ci infam, că vedenia ar fi pentru zile de departe și profeția pentru vremuri îndepărtate. Oare n-ai găsit niciun motiv întemeiat în pledoariile mele? Dacă da, supune-te față de ceea ce ți s-a vestit. Poți respinge aceste argumente? Dacă nu, te rog să încetezi să mai amâni. Și aș vrea din nou să-L implor pe Duhul Sfânt să te conducă imediat la pocăință și credință în Hristos.

Fragment dintr-o predică rostită în seara zilei de joi, pe 19 martie 1874, la Metropolitan Tabernacle, Newington.