Benjamin Keach a fost unul dintre cei mai curajoși apărători ai învăţăturilor baptiste în vremea lui, fiind și printre cei mai aprigi critici ai botezului pruncilor și a botezului prin stropire, considerându-le nebiblice. Conform istoricilor, “Catehismul Baptist” al lui Keach ar părea să fie prima lucrare de acest fel a credincioșilor baptisti, fiind și astăzi un document de referinţă pentru credincioșii baptiști de pretutindeni, fiind utilizat în special pentru educaţia religioasă în familiile de credincioși și pentru iniţierea copiilor în învăţăturile Sfintei Scripturi de către părinţii lor.

Începând cu anul 1672, odată cu aprobarea Declaraţiei Indulgenţei în Anglia, congregaţia păstorită de Keach a putut să se exprime liber, și și-a putut construi propriul locaș de închinare, acesta fiind ulterior locul unde au predicat alţi slujitori ai Domnului Isus cunoscuţi pentru contribuţiile lor deosebite la învăţătura baptistă, precum John Gill sau Charles Spurgeon.

Datorită predicilor lui și a radicalismului manifestat în învăţăturile și trăirea lui și a celor care i-au fost aproape, Benjamin Keach a fost atât de urât de clericii anglicani, încât deseori a fost ţinta tentativelor de omor din partea acestora.