Benjamin Keach a fost unul dintre cei mai curajoși apărători ai învățăturilor baptiste în vremea lui, fiind și printre cei mai aprigi critici ai botezului pruncilor și a botezului prin stropire, considerându-le nebiblice. Conform istoricilor, “Catehismul Baptist” al lui Keach ar părea să fie prima lucrare de acest fel a credincioșilor baptiști, fiind și astăzi un document de referință pentru credincioșii baptiști de pretutindeni, fiind utilizat în special pentru educația religioasă în familiile de credincioși și pentru inițierea copiilor în învățăturile Sfintei Scripturi de către părinții lor.

Începând cu anul 1672, odată cu aprobarea Declaraţiei Indulgenței în Anglia, congregația păstorită de Keach a putut să se exprime liber, și și-a putut construi propriul locaș de închinare, acesta fiind ulterior locul unde au predicat alți slujitori ai Domnului Isus cunoscuți pentru contribuțiile lor deosebite la învățătura baptistă, precum John Gill sau Charles Spurgeon.

Datorită predicilor lui și a radicalismului manifestat în învățăturile și trăirea lui și a celor care i-au fost aproape, Benjamin Keach a fost atât de urât de clericii anglicani, încât deseori a fost ținta tentativelor de omor din partea acestora.