Una dintre cele mai veci mărturisiri de credință reformată este Mărturisirea Belgiană, numele ei fiind preluat din titlul ce i-a fost dat în limba latină în secolul al XVII-lea, Confessio Belgica. Belgica se referea la totalitatea spațiului Țărilor de Jos, teritoriu care este azi împărțit între Olanda și Belgia. Celelalte nume date Mărturisirii Belgiene de Credință sunt Mărturisirea Walonă și Mărturisirea Olandeză.

Mărturisirea a fost alcătuită după modelul Mărturisirii Galice, o mărturisire de credință reformată scrisă în Franța anului 1559, care, la rândul ei, a urmat un model conceptual al lui Calvin. În esență, Mărturisirea Belgiană de Credință urmărește ceea ce a devenit ordinea tradițională doctrinară în teologia sistematică reformată: doctrinele privitoare la Dumnezeu (teologia propriu-zisă, articolele 1-11), doctrina despre om (antropologia, articolele 12-15), doctrina despre Hristos (cristologia, articolele 16-21), despre mântuire (soteriologia, articolele 22-26), despre biserică (eclesiologia, articolele 27-35), și despre sfârșitul lumii (escatologia, articolul 37). Articolul 36 tratează natura teocratică a guvernării civile.

Introducere (Joel R. Beeke)

Capitolul 1. Despre Dumnezeu

Capitolul 2. Despre om

Capitolul 3. Despre Hristos

Capitolul 4. Despre mântuire

Capitolul 5. Despre biserică

Capitolul 6. Despre guvernarea civilă

Capitolul 7. Despre sfârșitul lumii