Reforma și slava lui Dumnezeu

Reforma protestantă a constat în esență într-o controversă cu Biserica Romano-Catolică pe tema stării noastre neajutorate de moarte spirituală și vinovăție a păcatului. Reformatorii au crezut că doar harul ar putea să ne ridice din moarte spirituală și că doar Hristos ar putea să ia pedeapsa în locul nostru și să devină perfecțiunea noastră. Aceste două minuni – a învierii din morți și a mâniei îndepărtate de la noi – puteau fi primite doar ca un dar, prin credință. Ele n-ar putea fi niciodată câștigate sau meritate, așa încât toată mântuirea noastră va culmina cu Soli Deo Gloria – toată slava să fie a lui Dumnezeu.

CE ESTE SLAVA LUI DUMNEZEU?

Sensul de bază al cuvântului sfânt este „separat” de ceea ce este comun. Atunci când iei această definiție și-o aplici „separării” infinite a lui Dumnezeu de tot ceea ce este comun, efectul pe care-l produce este că Îl prezintă ca o ființă deosebită, infinită – asemenea celui mai rar și mai perfect diamant din lume.

Pagină cu pagină, realitatea măreață și dominantă a Bibliei este că această unicitate infinit de valoroasă, infinit de pură, divină și frumoasă, strălucește prin creație și prin toate acțiunile lui Dumnezeu din istorie și din răscumpărare, fiind slava lui Dumnezeu, adică strălucirea exterioară a valorii intrinsece, a frumuseții și măreției perfecțiunilor Sale felurite.

Vorbesc despre strălucirea frumuseții „perfecțiunilor Sale multiple” pentru că Biblia poate vorbi despre slava puterii lui Dumnezeu (2 Tes. 1:9), despre slava harului Său (Efes. 1:6) și așa mai departe. Oricare dintre atributele lui Dumnezeu este ca o fațetă a unui diamant care reprezintă slava lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi pierdut oricare dintre atributele Sale, El ar fi fost mai puțin glorios. Mai mult, El n-ar mai fi fost Dumnezeu.

Așadar, atunci când vorbesc despre slava lui Dumnezeu, nu o tratez ca și cum este ceva aflat în posesia lui Dumnezeu, ca și cum ar fi ceva diferit de esența Lui. Nu, ci slava lui Dumnezeu este strălucirea valorii, a prețului, frumuseții și a măreției lui Dumnezeu însuși, și care se vede spiritual, este savurată și manifestată prin poporul Său răscumpărat.

DE CE ESTE SLAVA LUI DUMNEZEU SCOPUL ORICĂRUI LUCRU?

Pentru că Dumnezeu așa a rânduit. Acesta a fost planul Lui din veșnicie. Acesta a fost scopul Lui în toată creația, în întreaga istorie și în întreaga răscumpărare. Dumnezeu a creat, susține, stăpânește și mântuiește într-o astfel de modalitate, încât să Își arate slava.

Totul a început cu scopul Său în creație: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui” (Ps. 19:1). Pentru asta există cerurile. „Adu-Mi fiii din țările depărtate și fiicele de la marginea Pământului: pe toți cei ce poartă Numele Meu și pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit și i-am alcătuit” (Isaia 43:6-7).

Acest scop se aplică la tot ceea ce Dumnezeu face. „În El am fost făcuți și moștenitori, fiind rânduiți mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos” (Efes. 1:11-12). „Din El, prin El, și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin” (Rom. 11:36).

De ce există un număr atât de mare de galaxii nelocuite și doar un mic punct, infinitezimal, al existenței omului? Acest Univers n-a fost creat pentru a ilustra importanța omului, nici chiar importanța creației. Dumnezeu a intenționat ca toate acestea să ne ofere o imagine a măreției și grandorii Sale. Și este foarte puțin din măreția Lui.

Dumnezeu a creat și susține, El stăpânește și îi îndreptățește pe oamenii păcătoși soli Deo gloria.

CUM ESTE DUMNEZEU PROSLĂVIT CEL MAI MULT PRIN OAMENII PE CARE EL ÎI ÎNDREPTĂȚEȘTE?

Eu sunt un hedonist creștin. Cred că Dumnezeu este cel mai bine proslăvit în poporul Său îndreptățit atunci când cei care sunt îndreptățiți își găsesc împlinirea supremă în El. Și cred că păstorii și teologii care au scris acel deosebit sumar al învățăturii Reformei în Catehismul Westminster au dat expresie acestui lucru atunci când au spus că „țelul principal al omului este să-L proslăvească pe Dumnezeu și să se bucure de El pe vecie”.

Ei n-au spus doar că scopul nostru este să Îl proslăvim pe Dumnezeu, ci să-L proslăvim pe Dumnezeu și să ne bucurăm de El. Și n-au făcut din proslăvire și bucurie două scopuri, ci unul singur. Ei au observat ce voia Pavel să spună atunci când a scris că „a muri este un câștig” (Fil. 1:21). Felul în care frumusețea și valoarea supremă a lui Hristos strălucesc cel mai puternic era ca Pavel să își găsească împlinirea supremă în Hristos – chiar în suferință și, în ultimă instanță, în moarte.

Dumnezeu a rânduit ca noi să descoperim slava Lui și să găsim acea slavă care aduce satisfacție supremă, nu pentru că fericirea noastră este scopul ultim al Universului, ci pentru că Dumnezeul atoateglorios – singurul care este de preț în Univers – este manifestat drept comoara supremă atunci când devine plăcerea supremă a poporului Său.

DACĂ DOAR DUMNEZEU PRIMEȘTE SLAVA, CUM RĂMÂNE CU GLORIFICAREA NOASTRĂ?

Atunci când spunem „soli Deo gloria” – „doar a lui Dumnezeu să fie slava” – noi vrem să spunem următorul lucru: orice măsură de slavă împărtășită cu omul este o slavă care îndreaptă atenția în ultimă instanță către sursa și scopul ultim al tuturor lucrurilor – slava exclusivă a lui Dumnezeu.

Biblia ne arată cu o claritate izbitoare că poporul lui Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu, vor fi glorificați cu slava lui Dumnezeu.

„Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Cor. 3:18).

„Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar știm că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3:2).

„Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat; și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit” (Rom. 8:30).

De ce urmărește Dumnezeu intenționat să ne dea din slava Sa? Motivul nu este greu de găsit. Isus a spus că scopul Lui pentru noi este ca bucuria Sa – bucuria Sa divină – să fie în noi, și ca bucuria noastră să fie deplină (Ioan 15:11; 17:13). Dar nu poți pune un motor de Boeing 747 pe un Trabant. Nu poți să înghesui vulcanul bucuriei lui Dumnezeu în ceașca sufletului meu încă neglorificat. Nu poți să pui bucuria atoateglorioasă în oamenii încă lipsiți de slavă. Noi vom fi glorificați, pentru că aceasta este singura cale prin care putem fi pe deplin împliniți în Dumnezeu, așa încât doar Dumnezeu să fie pe deplin proslăvit în noi (Ioan 17:24-26).

Sper că te simți atras către Isus – să-L primești prin credință. Noi toți cei care ne punem credința în El, indiferent cât de păcătoși am fi fost, suntem acum îndreptățiți doar prin har, fără să fi meritat vreo favoare, doar pe baza jertfei lui Hristos, fără vreun alt sacrificiu sau neprihănire proprie ca temelie, doar prin intermediul credinței, excluzând orice fel de fapte omenești, și având ca ultim țel să ne bucurăm doar de Dumnezeu ca fiind comoara supremă a vieților noastre, și astfel să arătăm că toată slava Îi aparține în final doar Lui.

Despre autor: John Piper este fondator și învățător la desiringGod.org, precum și președinte al Bethlehem College & Seminary. Vreme de 33 ani, el a slujit ca păstor al Bethlehem Baptist Church, Minneapolis. Îl puteți găsi pe Twitter la @JohnPiper.