Definirea modestiei creștine

„Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială” (1 Tim. 2:9).

Ce este modestia? Ca în cazul cuvintelor dragoste și credință, noi folosim adesea cuvântul modestie fără a-i înțelege sensul real, biblic. Dicționarele moderne ne oferă definiții ca acestea: (1) A avea sau a manifesta o moderație în evaluarea talentelor, abilităților și valorii cuiva. (2) A avea o reținere de a-i acorda atenție propriei persoane; a fi retras sau timid ori reticent. (3) A fi rezervat sau a se comporta cu precauție în ce privește vorbirea, îmbrăcămintea sau purtarea. (4) A nu fi pretențios sau ostentativ. (5) A fi moderat sau limitat în mărime, cantitate, sau extindere; a nu fi extrem, de exemplu cu privire la preț sau „ziar cu tiraj moderat”.^[1]

Noah Webster definea modestia ca „acea trăsătură smerită care însoțește prețuirea moderată de sine și importanța echilibrată a eului”.^[2] El adăuga și că, „în cazul femeilor, modestia are același caracter ca în cazul bărbaților, dar, în cazul femeilor, cuvântul este folosit de asemenea ca sinonim pentru puritate a manierelor sau castitate. În acest sens, modestia rezultă din puritatea minții sau din temerea de a cădea în dizgrație sau rușine publică, întărită de educație și principii de viață. Modestia nealterată este trăsătura cea mai frumoasă a caracterului feminin, comoara cea mai de preț din diadema onoarei ei”.

Așadar, conform acestor definiții, modestia este un concept mai larg, care nu este limitat la conotații sexuale. Ea este o stare a minții sau o dispoziție care exprimă o prețuire de sine smerită înaintea lui Dumnezeu. Modestia, ca și smerenia, este opusul aroganței sau obrăzniciei. Ea nu caută să atragă atenția la sine sau să se manifeste într-un fel spectaculos înaintea altora. Webster pare să lege castitatea de modestie pentru că aceasta are sensul de puritate morală în gând și comportament. Puritatea morală, ca și smerenia, nu se va manifesta într-un mod senzual și nici ostentativ.

În spatele acestor definiții se află un aspect crucial: modestia nu este în primul rând o chestiune care ține de vestimentație. Ea este în primul rând o chestiune care ține de inimă. Dacă inima este dreaptă înaintea lui Dumnezeu, ea va se va manifesta în curăție însoțită de smerenie și se va exprima cu modestie. Calvin observa: „Totuși, trebuie să începem întotdeauna de la înclinații, căci acolo unde complacerea în plăceri păcătoase domnește în inimă, nu va exista niciun fel de decență în exterior. Unde ambiția stăpânește în inimă, nu va exista modestie în îmbrăcămintea exterioară”.^[3] El concluzionează apoi: „Fără îndoială că îmbrăcămintea unei femei evlavioase trebuie să fie diferită de cea a unei prostituate. Dacă evlavia este testată prin faptele exterioare, atunci pretenția unei femei de a fi evlavioasă trebuie să se facă vizibilă de asemenea în îmbrăcămintea ei modestă și decentă”.^[4] Această remarcă se aplică nu doar la timpul de închinare în adunare, ci și la viața de zi cu zi. Chiar dacă este adevărat că o persoană se poate îmbrăca modest dintr-un motiv păcătos și din mândrie, nimeni nu se poate îmbrăca, în cunoștință de cauză, în mod intenționat, într-un fel senzual și atrăgător dintr-un motiv bun. Astfel, puritatea și smerenia unei inimi regenerate la interior va trebui, în ultimă instanță, să își găsească expresia în exterior printr-o îmbrăcăminte modestă.

Există mai multe cuvinte care aduc o lumină deosebită asupra punctului de vedere biblic despre modestie. 1 Timotei 2:9 spune că femeile trebuie „să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială”. George Knight III spune că termenul tradus prin „rușine”^[5] are „sensul general de ‚respectabil’, ‚onorabil’, iar când este folosit cu referire la femei, are sensul de ‚modest’, ca și aici”.^[6] El nota că „împodobirea și vestimentația sunt domenii de care femeile sunt adesea preocupate și cu privire la care există pericole în legătură cu lipsa de discreție și de modestie”.^[7] De aceea, „Pavel se concentrează în avertismentul lui pe aceasta și le poruncește femeilor ‚să se împodobească’ în consecvență cu viața și mărturisirea lor creștină”. Astfel, modestia este un element al caracterului creștin, iar felul în care noi ne îmbrăcăm ar trebui să producă aceeași „mărturie” pe care noi o facem în orice alt mod. Cuvintele lui Pavel implică faptul că acesta este un subiect periculos în special pentru femei.

Conform lui Knight, termenul rușine^[8]are sensul de „stare a minții sau atitudine necesară pentru cineva care este preocupat de modestie și de a se îmbrăca modest”. El înseamnă „un sentiment moral, reverență, respect pentru sentimentul sau opinia altora sau pentru propria conștiință, și astfel înseamnă rușine, respect de sine și simț al onoarei”.^[9] William Hendriksen spune că el denotă „un simț al rușinii, o atitudine de evitare de a încălca limitele decenței”.^[10] Aceasta înseamnă că modestia își cunoaște limitele și dorește să stea în interiorul granițelor ei – nu tânjește după a se arăta înaintea altora.

În final, termenul sfială^[11] are printre sensurile lui și „pe acela general de bună judecată, moderație, autocontrol, dar care, atunci când este asociat virtuții feminine, trebuie înțeles ca decență și pudoare”.^[12] Sfială semnifică „o stăpânire a poftelor trupești, o stare de autocontrol în domeniul poftelor. Semnificația de bază a acestui cuvânt are diferite nuanțe și conotații și este „acea capacitate de autocontrol, de auto-stăpânire, care controlează constant toate poftele și dorințele, și care tinde să înfrâneze ispita către indecență”. În esență, Pavel spune că, atunci când atitudinea de autocontrol se află în mintea unei femei, rezultatul ei devine evident prin felul ei modest de a se îmbrăca”.^[13] Kelly spune despre termenii rușine și sfială că „primul, folosit doar în acest pasaj din Noul Testament, are conotația de rezervă feminină în materie de sex. Cel de-al doilea are sensul de bază de stăpânire de sine perfectă în ceea ce privește poftele fizice. Atunci când este aplicat femeilor, și el are o conotație clar sexuală”.^[14]

Așadar, ce este modestia creștină? Întrucât termenul comportă o gamă largă de sensuri, ne vom extrage definiția din materialul biblic: modestia creștină este înfrânarea de sine lăuntrică, înrădăcinată într-o înțelegere adecvată despre sine înaintea lui Dumnezeu, care se manifestă în exterior prin smerenie și curăție, dintr-o dragoste autentică pentru Isus Hristos, nu în laudă de sine sau promovare de sine.

Am insistat un pic asupra acestor termeni pentru că există astăzi păstori care iau cuvintele lui Pavel ca și cum ele s-ar aplica doar la îmbrăcămintea luxoasă, scumpă sau extravagantă și doar la prezența în întâlnirile de închinare din biserica lui Hristos. Esența ideii lor este că o astfel de îmbrăcăminte ar avea un efect de distragere a atenției în timpul serviciilor de închinare. Cu toate acestea, ei se opresc aici, și nu merg mai departe cu aplicația. Eu sunt cu totul de acord că această idee este inclusă în sensul pe care l-a dat Pavel, dar acești oameni trec cu vederea sau ignoră aspectul sexual care există în exprimarea lui Pavel. „Chiar dacă remarcile lui se aplică în sens general discuției convenționale legate de extravaganța în îmbrăcămintea feminină, ceea ce este probabil cel mai important lucru pe care Pavel l-a avut în vedere este folosirea, exploatarea indecenței de către femei prin intermediul șarmului lor fizic în acest context, ca și transmiterea impulsurilor emoționale către bărbații care se află în locul de închinare”.^[15] Knight explică faptul că „motivul pentru care Pavel interzice împletiturile de păr complicate, portul bijuteriilor scumpe și îmbrăcămintea extrem de scumpă, devine clar atunci când cineva citește în literatura contemporană despre timpul, resursele și efortul pe care îl implicau împletiturile de păr și bijuteriile, nu doar din perspectiva înfățișării ostentative, ci și a faptului că astfel de preocupări cu modalitatea de îmbrăcare și împodobire erau caracteristice curtezanelor^[16] și prostituatelor. Ceea ce Pavel interzice sunt excesul și senzualitatea”.^[17]

Deopotrivă excesul și senzualitatea sunt legate de modestie. Femeile creștine trebuie să fie conștiente că trebuie să-și înfrâneze inimile și poftele, în loc să se concentreze pe a se împodobi într-un mod elaborat, scump și senzual. Dacă sunt modeste, nu vor atrage atenția la ele într-o modalitate greșită. Îmbrăcămintea lor nu va spune „Sex!” sau „Mândrie!” ori „Bani!”, ci „puritate”, „smerenie” și „moderație”.

Un ultim lucru: întrucât contextul imediat al Epistolei lui Pavel către Timotei se referă la comportamentul creștinului în biserică, există aceia care pretind că Pavel limitează această discuție la aspectele care pot distrage atenția în biserică, nu la principiile cu privire la îmbrăcăminte în orice situație. Din nou, eu cred că acest punct de vedere ratează în întregime sensul pe care Pavel a vrut să-l transmită. Biserica este „stâlpul și temelia adevărului” (1 Tim. 3:15). De aceea, principiile care ne sunt transmise pentru a ne rândui viețile în închinare înaintea lui Dumnezeu ar trebui, în final, să ne ghideze în trăirea noastră zilnică în prezența lui Dumnezeu. Ar putea concluziona cineva cu onestitate că o femeie ar trebui să se îmbrace cu modestie în prezența oamenilor și a lui Dumnezeu doar în momentele în care adunarea este la închinare, dar în afara întâlnirilor bisericii ar avea libertatea se îmbrace cu mândrie și senzual? Punctul de vedere al lui Knight este convingător aici: „De aceea, învățăturile lui Pavel adresate femeilor, ca și cele dinaintea lor, adresate bărbaților, sunt legate de contextul comunității creștine adunată la închinare, dar nu se limitează la aceste circumstanțe… femeile sunt chemate să trăiască întotdeauna în conformitate cu pretenția lor de evlavie, îmbrăcându-se cu discreție și modestie și relaționându-se adecvat cu bărbații în aspectul autorității”.^[18] Avem, așadar, o directivă biblică pentru îmbrăcămintea modestă, care pleacă de la contextul închinării în adunare și se extinde până la trăirea noastră zilnică.

* * *

Adaptat după Modestia creștină și dezbrăcarea publică a Americii, Editura MAGNA GRATIA.

Jeff Pollard: prezbiter la Mount Zion Bible Church în Pensacola, Florida.

[1] The American Heritage Dictionary of the English Language, 3rd Ed. (Houghton Mifflin, 1992).

[2] Noah Webster, Noah Webster’s First Edition of An American Dictionary of the English Language (Anaheim, CA: Foundation for American Christian Education, 2006).

[3] John Calvin, Calvin’s Commentaries, Vol. XXI, “The First Epistle to Timothy” (Grand Rapids: Baker Publishing Group, 1993), 66.

[4] Ibid.

[5] κοσμιος

[6] George W. Knight III, Commentary on the Pastoral Epistles, NIGTC, (Grand Rapids: Eerd-mans, 1992), 134.

[7] Ibid.

[8] αιδως

[9] Knight, Pastoral Epistles, 134.

[10] William Hendriksen, Thessalonians, Timothy, Titus, NTC (Grand Rapids: Baker Publishing Group, 1979), 106.

[11] σωφροσυνη

[12] Knight, Pastoral Epistles, 134.

[13] Ibid.

[14] J. N. D. Kelly, The Pastoral Epistles (Peabody: Hendrickson Publishers, 1960), 66.