Îndatorirea bucuriei creștine

„Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Fil. 4:4).

Există o putere medicinală minunată în bucurie. Majoritatea medicamentelor sunt neplăcute la gust, dar acesta, care este cel mai bun dintre toate, este dulce și mângâietor pentru inimă. Am observat în lectura textului biblic că a existat o mică dispută între două surori din biserica din Filipi (Fil. 4:2-3). Mă bucur că nu știm despre ce a fost cearta, și de obicei sunt recunoscător pentru ignoranța în astfel de subiecte. Dar, ca leac pentru neînțelegeri, apostolul spune: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul”. Oamenii foarte fericiți, mai ales cei ce sunt foarte fericiți în Domnul, nu sunt nici dispuși să insulte, nici să se simtă insultați. Mințile lor sunt atât de suav ocupate cu lucruri superioare, încât nu se lasă abătuți ușor de micile necazuri care apar în mod natural printre făpturi atât de imperfecte ca noi. Bucuria în Domnul este leacul pentru orice discordie. Și nu ar trebui să fie așa? Ce este această bucurie dacă nu armonia sufletului, acordul inimii cu bucuria Cerului? Bucuria în Domnul alungă, așadar, neînțelegerile de pe Pământ.

Mai mult, fraților, observați că, după ce a spus „bucurați-vă totdeauna în Domnul”, apostolul le-a poruncit filipenilor să „nu se îngrijoreze de nimic”, implicând astfel că bucuria în Domnul este una dintre cele mai bune pregătiri pentru încercările acestei vieți. Leacul pentru îngrijorare este bucuria în Domnul. Nu, frate, nu vei putea continua cu îngrijorarea ta. Nu, sora mea, nu vei mai putea să te istovești cu îngrijorările tale dacă Domnul te va umple cu bucuria Lui. De aceea, fiind mulțumit cu Dumnezeul tău, da, mai mult decât mulțumit, plin de bucurie în El, îți vei putea spune: „Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înlăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu” (Ps. 42:5). Ce poate fi pe acest Pământ pentru care să merite să ne îngrijorăm chiar și timp de cinci minute? Chiar dacă cineva ar putea obține o cunună imperială după o zi de îngrijorări, ar fi o cheltuială prea mare pentru un lucru care ar aduce mai multă îngrijorare cu el. Prin urmare, să fim recunoscători, să fim bucuroși în Domnul. Consider că este unul dintre cele mai înțelepte lucruri faptul că, bucurându-ne în Domnul, începem Cerul nostru aici, în această lume de jos. Este posibil să facem asta; este profitabil să facem asta; și ni se poruncește să facem asta…

În primul rând, este un lucru foarte plăcut. Ce Dumnezeu milostiv slujim, care face bucuria să fie o datorie și care ne poruncește să ne bucurăm! Nu ar trebui oare să ne supunem de îndată unei astfel de porunci? Ea vrea să fim fericiți. Acesta este sensul poruncii, anume că trebuie să fim bucuroși; mai mult, ar trebui să fim recunoscători; și chiar mai mult, ar trebui să ne bucurăm. Cred că acest cuvânt, a te bucura, este aproape un termen preluat din limba franceză; el nu înseamnă doar să te bucuri, ci este o bucurie repetată.^[1] De obicei, când folosim prefixul re-, sensul este că un lucru anume se repetă. Suntem bucuroși, apoi ne bucurăm din nou. Trebuie să mestecăm bucurie; trebuie să rostogolim bucata delicată sub limbă până ce scoatem toată esența din ea. „Bucurați-vă”. Bucuria este un lucru încântător. Nu poți fi prea bucuros, frate. Nu, nu te bănui că greșești doar pentru că ești plin de bucurie. Știi că se spune aceasta despre înțelepciunea divină: „Căile ei sunt niște căi plăcute, și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice” (Prov. 3:17). Atât timp cât este bucurie în Domnul, nu poți avea prea multă bucurie. Musca se îneacă în miere sau în siropul dulce în care se scufundă, dar acest sirop ceresc al desfătării nu-ți va îneca sufletul și nu-ți va îmbăta inima. Îți va face bine, nu rău, în toate zilele vieții tale. Dumnezeu nu ne-a poruncit niciodată să facem ceva care să ne rănească în realitate, iar când El ne poruncește să ne bucurăm, putem fi siguri că acest lucru este la fel de plăcut pe cât este de sigur, și la fel de sigur pe cât este de plăcut. Haideți, frați și surori, căci nu vă invit acum la nicio îndatorire neplăcută când, în numele Domnului Meu, vă spun, așa cum Pavel le-a spus filipenilor sub călăuzirea Duhului Sfânt: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!”

Apoi aceasta este o îndatorire demonstrativă.„Bucurați-vă în Domnul”. Poate că există o bucurie prostească, dar cu greu cred că ea poate rămâne prostească mult timp. Bucurie! Bucurie! Ei bine, cuvântul vorbește de la sine! El este ca o lumânare aprinsă într-o cameră întunecată. Nu trebuie să suni din trâmbiță și să spui: „Acum a venit lumina”. Lumânarea proclamă prezența ei prin propria strălucire. Iar când bucuria apare într-un om, ea strălucește în ochii lui, sclipește pe chipul său. Există ceva în fiecare parte a omului care indică faptul că trupul lui, ca o harpă bine acordată, și-a pus corzile în ordine. Bucuria împrospătează măduva oaselor și accelerează curgerea sângelui prin vene. Ea este ceva sănătos din toate punctele de vedere. Este un lucru care vorbește, unul demonstrativ, și sunt sigur că bucuria în Domnul ar trebui să aibă limbă. Când Domnul îți trimite suferință, dragă soră, de obicei tu bombăni destul de tare. Când Domnul te încearcă, dragul meu frate, de obicei vorbești destul de repede despre durere. Dar acum, când, pe de altă parte, Domnul înmulțește îndurarea Lui față de tine, vorbește despre asta, cântă despre acest lucru… Ce păcat este că nu-I dăm Domnului o parte din laudele noastre când avem parte de vremuri mai bune! Dacă suntem atât de gălăgioși și convingători în necazurile noastre prezente, de ce nu am putea fi la fel de convingători și gălăgioși în mulțumirea adusă pentru binecuvântările pe care Dumnezeu ni le-a dăruit în trecut sau acum? Poate că îndurările îngropate în uitare au fost trimise către Cer și ne-au acuzat acolo, în fața Domnului, și prin urmare, El ne-a trimis durerile de astăzi. Bucuria adevărată, când este în Domnul, trebuie să vorbească. Ea nu poate să-și țină limba mută, ci trebuie să laude Numele Domnului!

Mai mult, acest har binecuvântat al bucuriei este foarte contagios. Este un mare privilegiu, cred eu, să întâlnesc un om cu adevărat fericit, un om minunat de fericit. Gândul meu se întoarce în acest moment la acel om drag al lui Dumnezeu care obișnuia să fie cu noi, cu ani în urmă, pe care îl numeam „bătrânul părinte Dransfield”. Ce rază de soare era omul acela! Cred că nu am venit niciodată în acest loc cu inima grea, fără ca simpla lui față să mă umple de entuziasm, căci bucuria lui era în întregime în Dumnezeul său! Un bătrân plin de ani, dar la fel de plin de fericire pe cât era de zile, mereu având ceva să-ți spună care să te încurajeze. El făcea mereu o descoperire a unei noi îndurări pentru care urma să-L lăudăm iar pe Dumnezeu. O, dragi frați, să ne bucurăm în Domnul, ca să-i înveselim și pe alții! Un duh trist aduce un fel de plagă în casă. O persoană mereu ticăloasă pare să oprească toate păsările care cântă, pe oriunde s-ar duce. Dar, așa cum păsările cântă una după cealaltă, iar într-o dimineață, privighetoarea le înalță pe toate celelalte și face ca pădurile să vibreze de armonie, tot așa va fi și duhul fericit și bucuros al unui om care ascultă de porunca din textul nostru: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul”. Acest har al bucuriei este molipsitor.

În plus, dragi frați, bucuria în Domnul are o influență în bine. Sunt sigur că există o influență puternică exercitată de un duh mereu plin de bucurie. Puteți vedea cum copilașii sunt influențați de prezența unei persoane bucuroase. Mai multă influență se naște din tonusul vieții cuiva decât din felul lui de a trăi. Viața cuiva poate fi foarte săracă, dar o, cum este împodobită sărăcia de un duh bucuros! Viața cuiva poate fi una modelată puternic de lectură și educație, dar, o, dacă există o frumusețe a sfințeniei și o frumusețe a bucuriei adăugată educației, nimeni nu vorbește despre „omul întunecat” sau despre „șoarecele de bibliotecă”, care sunt persoane plictisitoare și apăsătoare. O, există un farmec aparte în bucuria sfântă! Mi-aș dori să avem mai mult din ea! Mai multe muște sunt prinse în capcana cu miere decât în cea cu oțet, și mai mulți păcătoși sunt aduși la Hristos de creștinii fericiți decât de cei triști. Să Îi cântăm Domnului cât vom trăi și poate că vreun păcătos obosit, care a descoperit goliciunea plăcerii păcătoase, își va spune: „Până la urmă, trebuie să existe ceva real în bucuria acestor creștini. Vreau să mă duc să aflu cum aș putea să am și eu ce au ei”. Iar când va veni printre noi și va vedea asta în lumina chipului tău fericit, probabil că va învăța, cu ajutorul lui Dumnezeu, ceva ce nu va uita niciodată. „Bucurați-vă totdeauna în Domnul”, spune apostolul, căci bucuria este un har extrem de influent, și fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui să îl aibă într-o mare măsură.

Vreau să observați, dragi prieteni, că această bucurie ne este poruncită.Nu este o chestiune lăsată la alegerea voastră. Nu este ceva pus în fața voastră ca un lucru de dorit de care să vă lipsiți, ci este o poruncă a Duhului Sfânt pentru toți cei care sunt în Domnul: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul”. Ar trebui să ascultăm de acest precept, pentru că bucuria în Domnul ne face ca Dumnezeu. El este Dumnezeul fericit. Fericirea de nedescris este atmosfera în care El trăiește, și El ar vrea ca poporul Lui să fie fericit. Lăsați-i pe acoliții lui Baal să se taie cu cuțite și lănci, și să scoată strigăte oribile, dacă vor, dar slujitorii lui Iehova nu trebuie nici măcar să-și păteze colțurile bărbii. Chiar dacă postesc, ei să își ungă capul și să își spele fețele, ca să nu se arate oamenilor că postesc, căci Dumnezeul bucuros dorește un popor bucuros.

Vi se poruncește să vă bucurați, fraților, pentru că bucuria este spre folosul vostru. Bucuria sfântă va unge roțile mașinăriei vieților voastre. Bucuria sfântă vă va întări pentru lucrarea voastră de zi cu zi. Bucuria sfântă vă va înfrumuseța și, așa cum am spus deja, vă va da o influență asupra vieților altora. Pe acest aspect aș insista cel mai mult: ni se poruncește să ne bucurăm în Domnul. Dacă nu poți rosti Evanghelia, trăiește-o prin bucuria ta, căci ce este Evanghelia? Este vestea bună a unei mari bucurii. Iar voi, care credeți în ea, trebuie să arătați prin efectul ei asupra voastră că vă aduce o veste de o mare bucurie. Eu cred cu adevărat că un om al lui Dumnezeu care trece prin încercări, greutăți și suferință suportând și supunându-se cu răbdare, cu sfântă acceptare și totuși bucurându-se în Dumnezeu, acel om este un adevărat predicator al Evangheliei, predicând cu o putere mai mare decât pot avea vreodată cuvintele, lucru care își va croi drumul secret și tăcut în inimile celor care s-ar putea împotrivi altor argumente. O, atunci ascultați de acest text, căci este o poruncă de la Dumnezeu: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul!”

Pot să fac o pauză aici și să vă dau această poruncă tuturor celor care sunteți membri ai acestei biserici, ca și tuturor celor care sunteți cu adevărat membri ai trupului lui Hristos? Vi se poruncește să vă bucurați mereu în Domnul. Nu aveți voie să stați acolo și să vă frământați. Nu aveți voie să vă plângeți și să oftați. Tu, care jelești, ai porunca să pui frumusețe în loc de cenușă și untdelemnul bucuriei în locul doliului. Pentru asta a venit Mântuitorul tău. Pentru acest scop a venit Duhul Domnului asupra Lui, ca să te facă să te bucuri. Așadar, cântă împreună cu profetul: „Mă bucur în Domnul, și sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească, și ca o mireasă, împodobită cu sculele ei” (Isaia 61:10).

Fragment dintr-o predică dată spre citire în ziua Domnului, pe 24 martie 1895, la Metropolitan Tabernacle, Newington.

* * *

Chiar dacă acum nu Îl vezi pe [Hristos] așa cum L-au privit ucenicii Săi când El Și-a făcut cortul pe acest Pământ, totuși trebuie să-L privești în aceste aspecte ca fiind încă prezent alături de tine, ca fiind încă accesibil pentru tine, ca stând lângă tine într-o relație deosebit de apropiată și intimă – un ajutor în orice moment de necaz, o călăuză în orice situație nedumerită, o mângâiere în orice suferință și un ocrotitor împotriva oricărui pericol. Și când te uiți cu adevărat la El ca la Apărătorul tău atotputernic, ca la Prietenul tău neînfricat și ca la Protectorul tău atotputernic, cu siguranță trebuie să „te bucuri” de El cu o bucurie negrăită și strălucită! Trebuie doar să deschizi Cuvântul Lui și, cu ajutorul Cuvântului, să pătrunzi prin credință dincolo de perdea, și atunci Îl vei vedea având toate aceste calități; Îl vei găsi ocupat în aceste slujiri, care nu doar că ar trebui să-L facă tot mai drag inimii tale, ci și să trezească în tine o bucurie pe care nu o poți exprima – o exaltare nemărginită de a avea un astfel de Mântuitor și un astfel de Prieten, și o încredere nelimitată în abilitatea și dorința Lui de a te mântui de orice păcat, de orice durere și de orice suferință, și de a-ți oferi tot ce este necesar pentru duce o viață fericită, mulțumită, folositoare, și o veșnicie glorioasă. – William Cunningham

Drag credincios, acesta este un mare temei de bucurie, anume să poți privi la Isus al tău și să-L vezi iubindu-te mereu. Căile tale sunt foarte nestatornice și șovăielnice, și nu îți poți păstra o atitudine la fel de bună, oricât ți-ai dori, dar, cu toate acestea, Isus tot te iubește. – Robert Asty

[1] Autorul face referire la etimologia termenului rejoice din engleză, care este, într-adevăr, un termen înrudit cu echivalentul din franceză, réjouir, iar aici sugerează că este un termen compus re-joice, care ar avea sensul bucuriei repetate – n.tr.