Cum să te bucuri în orice circumstanță

„Eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Hab. 3:18).

Vă voi da acum câteva îndrumări specifice despre cum puteți să vă ridicați credința și sufletul în exercitarea credinței către o slavă și bucurie în Domnul Isus Hristos, oricât de triste ar putea fi circumstanțele voastre exterioare.

În primul rând, dacă vreți să trăiți din Hristos Isus în cele mai triste circumstanțe ale stării voastre, atunci cultivați și păstrați gânduri smerite despre lucrurile mari ale acestei lumi.Dragi creștini, puteți crede cu adevărat ce vreți, dar atât timp cât aveți inimi care măresc și adoră lucrurile și bucuriile lumii, și le considerați lucruri mărețe, nu veți ajunge niciodată să trăiți din Domnul Isus, conform Scripturii. Gândurile voastre trebuie schimbate în și cu privire la mângâierile acestei vieți, iar inimile voastre trebuie să nutrească gândul că acestea sunt cele mai mărunte mângâieri ale stării voastre și că binecuvântările acestei vieți sunt cele mai mari binecuvântări pe care Domnul vi le-a dat. Trebuie să aveți gânduri foarte smerite despre lume și despre confortul ei dacă vreți să ajungeți să trăiți doar prin credința în Hristos Isus. În timp ce aveți gânduri înalte despre plăcerile voastre pământești, despre mângâierile pământești și stările pământești, și presupuneți că mângâierile voastre vor fi în orice alt lucru decât în Hristos, veți fi alungați departe de orice exercițiu al credinței ca urmare a circumstanțelor nefavorabile…

În al doilea rând, familiarizați-vă mai bine cu aspectele care țin de drepturile împărătești ale lui Hristos și de măreția slavei Lui în Evanghelie, așa cum El este oferit ca obiect al credinței voastre, dacă vreți să ajungeți să vă lăudați numai în El și să trăiți din El chiar și în circumstanțe grele.O cauză importantă pentru care nu mai putem găsi mângâiere în Hristos în astfel de stări ține de faptul că suntem atât de străini de plinătatea lui Hristos Isus. Noi nu știm ce se găsește în Hristos, nu știm ce poate face El, ce este în inima și mâna Lui, lucruri pe care El este gata să ni le dăruiască. Dragi creștini, dacă vreți să trăiți mai mult prin credința în Hristos, atunci priviți la regalitatea Lui plină de har! Priviți la lungimea, lățimea și înălțimea lui Hristos, și vedeți asupra a ce este El stăpân, lucruri pe care Tatăl I le-a încredințat… Nu există nicio circumstanță în care El să nu vă poată mângâia, oricât de lipsită de mângâiere [exterioară] poate fi acea situație. De aceea, familiarizați-vă cu plinătatea Domnului Isus.

În al treilea rând, păstrați întotdeauna înaintea ochilor voștri acele lucruri nevăzute ale harului și slavei lui Hristos.Da, acest lucru pare ciudat, dar aceasta este taina credinței. Ceea ce vă spun este să păstrați lucrurile nevăzute înaintea ochilor voștri. Credința știe ce înseamnă asta, căci ea vede ceea ce este nevăzut. Ceea ce simțul nu poate discerne, credința va vedea și va păstra ca și cum ar fi vizibil. Acesta a fost felul în care Moise a ajuns să trăiască din Domnul Isus prin credință: el a păstrat lucruri nevăzute înaintea ochilor lui. El L-a văzut pe Cel ce era nevăzut. El a rămas neclintit, ca și cum L-ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut” (Evrei 11:27). Dar care este descrierea pe care apostolul o dă despre credință ca manifestare a Evangheliei, dacă nu aceea despre care v-am vorbit, adică discernerea lucrurilor nevăzute? „Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). În exercitarea ei, credința caută cu insistență după făgăduințe, atât făgăduințele harului cât și cele ale slavei, și acolo va vedea o mare comoară și i-o va arăta sufletului ca fiind ceea ce îi aparține… Nu pierdeți niciodată din vedere aceste lucruri nevăzute. Păstrați-le mereu înaintea ochilor voștri, și atunci veți vedea un Isus glorios, Cel în care sufletele voastre vor iubi să locuiască, și astfel nu veți locui departe de El.

În al patrulea rând, nu vă întemeiați niciodată credința și nădejdea pe experiența voastră, ci pe făgăduințe, care sunt însoțite întotdeauna de o putere minunată de acțiune.Dacă vă întemeiați credința și nădejdea pe experiențele voastre, iar dacă a doua încercare este mai mare decât prima, credința voastră va fi clătinată și veți ajunge doborâți de descurajare. Într-adevăr, există un folos sfânt și creștin al experiențelor voastre, dar nu trebuie să vă întemeiați niciodată credința și nădejdea pe ele, căci Dumnezeu este întotdeauna un Dumnezeu care le depășește. El va merge mai departe într-o lucrare a Sa decât în alta. Dacă vă întemeiați credința pe experiențele voastre, când veți ajunge într-o nouă strâmtorare în care nu ați ajuns niciodată până atunci, credința voastră va ceda… Însă credința în făgăduință vă va spune că nu ați experimentat sau văzut niciodată finalul suprem al puterii lui Hristos; că nu ați ajuns niciodată în inima comorilor Lui de har. Ați văzut doar puțin din calea Sa. Credința în făgăduință vă va spune asta, astfel că nu vă bazați niciodată credința și nădejdea pe experiențele voastre, oricât de mari ar fi, ci pe făgăduințele Lui, care au mereu o putere nemărginită ce le însoțește.

În al cincilea rând, dacă vreți să trăiți prin credință în Hristos pentru a primi bucurie și mângâiere de la El în orice circumstanță și stare, atunci străduiți-vă să vă faceți voința mulțumită cu starea sau soarta voastră în această lume. Păstrați-vă sufletul în limitele voii lui Dumnezeu în toate circumstanțele providenței Sale. Lupta sau nemulțumirea voinței noastre cu circumstanța în care ne găsim constituie principalul obstacol în bucuria și credința noastră în Domnul Isus când trecem printr-o circumstanță tristă. Iar marele motiv pentru care unii oameni sunt atât de nemulțumiți în propriile suflete și nu știu cum să suporte necazurile stării lor ține de faptul că voința lor nu este adusă la nivelul stării lor. Mai degrabă ei încearcă să-și aducă starea la nivelul voinței lor, iar când li se întâmplă ceva considerabil de greu, care nu este convenabil pentru voința lor, își provoacă tulburare în suflet și neliniște în inimă, iar un astfel de suflet nu se va bucura niciodată de Hristos într-o zi rea…

În al șaselea rând, dacă vreți să trăiți prin credința în Isus Hristos pentru a găsi bucurie și mângâiere în El în cele mai triste circumstanțe ale voastre, gândiți-vă la dragostea neschimbătoare a lui Isus Hristos, care măsoarăși gestionează toate pierderile, crucile, încercările și necazurile stării voastre, ca să le ducă la un final binecuvântat. Gândurile aspre pe care le nutrim despre necazurile noastre și despre Domnul când suntem tulburați ne îndepărtează de El și ne aduc sufletele sub povara unor mari descurajări. „Ce”, își spune sufletul, „cum să trăiesc din Isus Hristos și să mă bucur în El? Cum pot face asta când El vine împotriva mea ca un vrăjmaș? El scrie lucruri amare împotriva mea. El mă distruge. El mă frânge și mă zdrobește, și cum pot să mă bucur de El?” Gândurile aspre pe care biserica le avea despre Domnul erau cele care i-au copleșit sufletul când a ajuns într-o stare rea. „Îndurarea Lui s-a dus cu totul, și El a uitat să fie milostiv. El nu va mai fi îndurător față de mine. Mila Lui este mută și s-a închis pentru totdeauna. Cum să mă pot bucura acum în acest Domn?” (v. Ps. 77:8-9).

Acum, în tot acest timp, voi nu Îl înțelegeți pe Domnul, nici planul Domnului; iar prin ignoranța voastră, ajungeți să vă răniți propriile suflete în starea voastră actuală, cedând în fața unui simțământ de descurajare, despre care, dacă ați înțelege corect lucrările Domnului, ați ști că nu așa lucrează providența Lui. Voi nu luați în considerare că există o dragoste neschimbătoare implicată și amestecată în orice lucrare a providenței Lui, chiar și în cele adverse. Domnul lovește și rănește într-un fel caracterizat de dragoste. El vine printr-o mângâiere sau alta și face breșe în starea ta într-un fel plin de dragoste și har. Domnul ia o mângâiere de la un creștin pentru a face mai mult loc pentru Hristos în inima lui. Domnul îl pune în cuptor ca să-l curețe de murdăria lui. Domnul îl curăță pentru a-l face părtaș sfințeniei Lui (Evrei 12:10). Domnul îl scutură de orice sentiment de încredere și mângâiere în lucrurile acestei lumi, ca să se poată alipi mai strașnic și mai repede de Hristos Isus.

Domnul trimite toate necazurile asupra voastră cu scopul de a vă face bine și de a vă folosi cu blândețe. Când David și-a trimis armata, el le-a dat porunca aceasta: „Pentru dragostea pe care o aveți față de mine, purtați-vă blând cu tânărul Absalom!” (2 Sam. 18:5). Așa îi spune Isus Hristos fiecărei cruci care vine peste voi: „Poartă-te cu blândețe cu robul Meu pentru dragostea Mea. Tratează-l bine”. Domnul îi spune oricărei pierderi: „Lucrează în folosul unui astfel de slujitor al Meu”. Domnul îi spune unei astfel de cruci: „Încercați, rafinați, curățați și îmbunătățiți pe robul Meu”. Unor astfel de necazuri, El le spune: „Mergeți și faceți-le bine acestor slujitori ai Mei”.

Există o dragoste și un har de neschimbat care cântărește și gestionează toate scopurile binecuvântate ale stării voastre. „Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic” (Iov 5:17). Noi spunem: „Lovit, zdrobit și nenorocit este omul tratat astfel”. Dar Domnul spune: „Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu!” Există o binecuvântare sub fiecare cruce; există dragoste și har în fiecare încercare, lucruri la care creștinii nu se gândesc. Acest lucru vă va fi mai avantajos decât toate dezavantajele pe care crucea vi le poate aduce, dacă le luați în considerare ca atare. „Domnul mustră pe cine iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește!” (Prov. 3:12). Așadar, există dragoste în toate corecțiile făcute de Domnul… „Eu îi mustru și îi pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc” (Apoc. 3:19). „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?” (Rom. 8:35). „Niciunul din aceste lucruri nu va face asta”, spune El. Așadar, dacă vreți să ajungeți să vă bucurați în Domnul într-un ceas greu, gândiți-vă la dragostea neschimbătoare a lui Isus Hristos, care trimite și gestionează crucile pe care sunteți chemați să le purtați. „Este spre binele meu”, a spus psalmistul, „că m-ai smerit” (Ps. 119:71). Și din nou: „Am crezut, așa că am vorbit; am fost lovit din greu. Am zis în pripa mea: ‚Orice om este mincinos’. Ce Îi voi da Domnului pentru toate binefacerile Lui față de mine?” (Ps. 116:10-12, lit. KJV).

În al șaptelea rând, gândiți-vă la relația în care Hristos Se află față de sufletele voastre și la harul care v-a fost dat datorită ei… Voi vă gândiți la o circumstanță care vă secătuiește, dar nu luați seama la relația împlinitoare în care Hristos a intrat într-un fel neschimbător cu sufletele voastre. Aceasta este o relație a harului, care este mereu mângâietoare și aducătoare de alinare, și care vine peste voi cu provizii noi de har, care răsar din ea spre ajutorul vostru. Voi spune acum câteva lucruri despre unele aspecte ale acestei relații.

El este Tatăl credincioșilor.Domnul Isus Hristos este denumit astfel în Isaia 9:6: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii”. Tot așa se spune în Isaia 8:18: „Iată, Eu și copiii pe care mi I-a dat Domnul”. „Iată, Eu și copiii”, iar noi suntem copiii Domnului. La fel se spune în Isaia 63:16: „Totuși Tu ești Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaște, și Israel nu știe cine suntem; dar Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, Tu, din veșnicie, Te numești ,Mântuitorul nostru’”. Aici ni se vorbește despre Hristos Isus… Când Domnul ne spune că El Se află în această relație cu noi, El ne spune că va folosi blândețea, mila și bunătatea unui tată față de copilul lui. Un tată cu inimă blândă își va îngriji copilul în toate stările și circumstanțele; și chiar dacă ar fi un copil rebel, tot va îngriji de el și va manifesta față de el mila și blândețea unui tată… Hristos spune: „Dacă voi, care sunteți răi, știți să le dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din Ceruri le va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:13). Ei bine, părinții trupești nu pot iubi mai mult decât iubește Isus Hristos. Ei nu au o inimă mai largă pentru copiii lor decât are Hristos pentru ai Săi.

El este Soțul credincioșilor. Aceasta este o relație plină de multă grijă și blândețe. O, soțul credincios, înțelept, puternic și iubitor își va apăra soția, va avea grijă de ea, o va proteja și va avea milă de ea! În toate nevoile ei, ea va fi ca sufletul lui. „Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta, se iubește pe sine însuși. Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica… Taina aceasta este mare – vorbesc despre Hristos și despre Biserică” (Efes. 5:28-29, 32). Așadar, toți credincioșii sunt logodiți și căsătoriți cu Isus Hristos, iar El, ca un Soț iubitor, capabil, înțelept și cu inimă blândă, va ocroti, va apăra și va avea grijă de cei căsătoriți cu El infinit mai mult decât o pot face soții pământești față de soțiile lor.

El este Fratele credincioșilor.Isus Hristos este Fratele nostru mai mare. Potrivit Legii, un frate pământesc nu trebuia să tolereze ca vreunul dintre frații săi mai tineri să se afle într-o stare degradată și proastă, fără să caute să-l elibereze. „Dacă fratele tău sărăcește, și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini”, era o lege din Scriptură (Lev. 25:35). Da, spune Hristos, „Mie nu-Mi este rușine să-i numesc frați” (cf. Evrei 2:11). Și El va fi un Frate foarte iubitor, blând și credincios față de toți frații Săi, indiferent de circumstanțele, stările și încercările lor.

O, dragi creștini, vă rog, cântăriți bine și primiți prin credință ceea ce Dumnezeu vă descoperă despre relația în care Hristos Se află cu sufletele voastre, relație prin care vă dă ajutor, alinare și har. Primiți aceasta prin credință și manifestați-vă credința în aceste lucruri. Poate că vă gândiți uneori: „Ce-ar fi dacă aș avea un astfel de tată, atât de înțelept, atât de puternic, atât de iubitor, atât de blând? Cum s-ar bucura inima mea de el!” Ei bine, dragi creștini, voi aveți tot ce vă puteți imagina în Hristos ca Tată al vostru! Dar voi spuneți: „Dacă aș avea un soț atât de blând, un soț atât de bun la suflet, cum aș putea găsi alinare în el!” Drag credincios, ai în Hristos Isus tot ce îți poți imagina, și mult mai mult. Dacă ți-ai putea imagina cel mai iubitor și credincios frate care a existat vreodată pe Pământ, să știi că în Hristos Isus ai mai mult decât ar putea produce imaginația ta. Hristos Se află în toate aceste relații cu tine, iar El le tratează ca pe obligații. El acționează și trimite totul conform acestor relații, și fiecare circumstanță și dispensație va fi trimisă după obligația fiecărei relații…

Să știți mai apoi, dragi creștini, că nu veți putea întrece niciodată dragostea și harul din aceste relații ale lui Hristos; nici nu puteți împovăra prea mult dragostea din vreuna dintre relațiile Sale cu voi. Nu puteți să-I supraîncărcați niciodată dragostea. Există o dragoste naturală care apare în inima unui tată față de copiii lui, o iubire care crește și care izvorăște în fiecare zi, astfel încât, în ciuda multor provocări, tatăl își păstrează totuși inima îndreptată spre copilul lui. Astfel, deși există provocări între voi și Tatăl vostru ceresc, totuși inima Lui rămâne îndreptată spre voi. Inima Lui este inima unui Tată. Inima Lui este inima unui Soț. Și inima Lui este inima unui Frate – și nu veți putea încărca niciodată dragostea Lui prea mult, nici să treceți dincolo de granițele harului Său, nici să credeți prea mult în plinătatea acestor relații de har în care El Se află cu sufletele voastre.

Fragment din Rejoicing in the Lord Jesus in All Cases and Conditions, (Morgan, PA; Soli Deo Gloria Publications, 2002), p. 172-198; folosit cu permisiune.

* * *

Diferența între bucuriile spirituale și cele pământești este la fel de mare ca între o masă bogată, dar reală, și una doar pictată și atârnată pe perete. – Thomas Watson