Marele test al fiilor de Dumnezeu

„Isus le-a zis: ‚Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis’” (Ioan 8:42).

Paternitatea lui Dumnezeu este destinată unui popor special, ales mai dinainte de întemeierii lumii, înfiat și regenerat la timpul rânduit prin harul Său…

Dragostea pentru Hristos este marele test al calității noastre de fii de Dumnezeu.Dragul meu prieten, dacă nu-L iubești pe Hristos, nu ești copilul lui Dumnezeu, căci dacă ai fi, ai iubi ceea ce Tatăl tău iubește. Natura ta, provenită din Dumnezeu, ar curge pe aceeași albie, iar dacă El Îl iubește pe Hristos într-un fel suprem și mai presus de orice altceva, așa ai vrea și tu să-L iubești pe Isus Hristos din toată inima ta și mai presus de întreaga lume. Dacă ai fi copil de Dumnezeu, L-ai iubi pe Isus, pentru că L-ai vedea pe Dumnezeu în Isus. El spune: „Credeți-Mă că Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine” (Ioan 14:11) și, întrucât ești un copil de Dumnezeu, dorești să-L cunoști pe Tatăl tău și să-L vezi în Fiul, în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii (Col. 2:9). El este întipărirea ființei Lui și strălucirea slavei Tatălui Lui (Evrei 1:3), și așa cum copilul își iubește tatăl, tot așa și tu ar trebui să iubești Dumnezeirea din Isus Hristos. Ar fi imposibil să faci altfel. Nu, nu doar Dumnezeirea, ci chiar și umanitatea Domnului nostru ar avea parte de dragostea ta, căci Dumnezeu iubește sfințenia în om, mai ales în omul Hristos Isus, și la fel trebuie să facem și noi. Toate calitățile naturii Sale umane au fost strălucitoare prin sfințenia Sa divină și, prin urmare, ele cer cu siguranță dragostea ta, dacă spui că Îl iubești pe Tatăl.

Fiecare om iubește ceea ce se aseamănă cu el. Dacă ai fi născut din Dumnezeu, L-ai iubi pe Dumnezeu; dar Isus Hristos este Dumnezeu, și de aceea L-ai iubi și pe El. Dacă ai fi născut din Dumnezeu, ai fi sfânt, adevărat, iubitor și blând, și Isus este și El toate acestea, și astfel L-ai iubi… Trebuie să existe dragoste față de Hristos în suflet dacă ești ca Hristos, ceea ce ești, dacă în adevăr ești copil de Dumnezeu.

Dacă ești copil de Dumnezeu, trebuie să-L iubești pe Hristos datorită dumnezeirii Sale esențiale. Observați ce ni se spune în text: „Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu”. Eu nu înțeleg această expresie și nimeni nu o înțelege pe deplin… După cum nu putem intra în izvoarele mării, nu putem intra nici în esența dumnezeirii sau în relațiile dintre Persoanele binecuvântate ale Sfintei Treimi… Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu prin ceea ce suntem obișnuiți să numim filiație veșnică, sau ceea ce textul nostru numește a ieși [sau a purcede, n.tr.] de la El. Prin urmare, din acest motiv, fiind Dumnezeu și pentru că purcede de la Tatăl divin într-un sens tainic, El este vrednic să fie adorat cu evlavie, iar dacă suntem copii de Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Domnul Isus.

Textul adaugă și că Îl vom iubi datorită misiunii Sale. „Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis”. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, trebuie să iubim și ceea ce vine de la Dumnezeu. Știu că, atunci când am părăsit satul unde am fost păstor pentru prima oară și unde am iubit mult oamenii și ei m-au iubit pe mine, obișnuiam să spun că, dacă aș vedea chiar și un câine din acea parohie, m-aș simți fericit să-l văd, căci am simțit dragoste pentru tot și pentru toți cei din acel loc… O, cu cât mai mult ar trebui să-L iubim pe Hristos pentru că El a venit de la Dumnezeu…

Apoi amintiți-vă ce mesaj ne-a adus Isus când a venit ca mesagerul Tatălui nostru – iertarea de păcat, restaurarea după cădere, acceptarea în Cel Preaiubit, viața și slava veșnică! O, când El vine de la Tatăl, El vine pentru Tatăl, și vine cu un mesaj menit să ne ducă la Tatăl, noi, copiii lui Dumnezeu, trebuie să-L iubim din toate aceste motive. Nu este posibil să fii copilul lui Dumnezeu și să nu-L iubești pe Hristos, pe care Tatăl L-a uns; pe Mesia, pe care Tatăl L-a trimis; pe Isus, pe care Tatăl L-a făcut Mântuitor; pe Emanuel, care este Dumnezeu cu noi (Matei 1:23)…

Faptul că El nu a venit de la Sine este un alt motiv ca să-L iubim. Când un om trăiește doar pentru a se sluji pe sine, dragostea noastră începe să se ofilească din lipsa unor izvoare secrete. Dar când vedem că Isus Hristos nu a venit de la Sine, ci a fost trimis de la Tatăl, că planurile și țelurile Sale nu erau pentru Sine în nicio măsură, ci în întregime pentru Tatăl și pentru noi, inima noastră trebuie să se îndrepte spre El în dragoste.

Aș putea continua în felul acesta, dar nu este nevoie să vă arăt că trebuie să-L iubiți pe Isus, așa că voi încheia cu câteva aplicații. Fiți atenți cu urechile și inimile voastre preț de câteva minute.

Dacă dragostea pentru Hristos este esențială și principalul test al calității noastre de fii, să ne întrebăm, fraților, Îl iubim sau nu? Puneți întrebarea aceasta în jurul vostru. Știu că unii vor spune: „Îl iubești tu? Cum să nu? Desigur”. Da, dar eu tot te voi întreba, căci Domnul meu l-a întrebat pe Petru de trei ori, „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?”, și nu cred că ești mai bun decât Petru. Așadar, trebuie să repet întrebarea, deși poți răspunde la fel de repede cum a făcut-o el, pentru că nu te va deranja să răspunzi corect de trei ori, dar te-ar durea să răspunzi greșit o singură dată. Așadar, să punem întrebarea aceasta în propriile suflete: „Îl iubești tu pe Isus?”

Dacă Îl iubesc, atunci am încredere în El și mă sprijin pe El cu toată greutatea mea. „Ah, fac asta. Binecuvântat fie Numele Lui, știu că fac asta”. Nu poți vorbi cu siguranță în acest sens? Spune-mi, atunci, ai vreo altă nădejde în afară de cea care izvorăște din crucea și coasta Lui străpunsă? Dacă ai o altă nădejde, tu nu-L iubești pe Isus, dar dacă încrederea ta se odihnește în întregime numai în El, acolo se află începuturile dragostei de El în tine…

Dacă Îl iubești, vei păzi Cuvântul Lui.Acesta este următorul punct. El spune: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu” (Ioan 14:23), adică va onora ceea ce a spus Isus și va încerca să își însușească învățăturile Lui. Vei crede ceea ce spune El și vei dori să afli sensul acelor cuvinte. Ești sigur că acorzi respect cuvintelor lui Hristos? Cum stau lucrurile însă cu Biblia ta neglijată? Ce părere ai despre părțile din Scriptură pe care nu ai dorit niciodată să le înțelegi, pentru că te-ai temut că sunt puțin diferite de articolele bisericii tale sau de crezul familiei tale? Asta nu pare a fi o reverență față de Cuvântul lui Hristos. Drag prieten, permite-mi să pun întrebarea foarte clar. Vrei să știi ce vrea Hristos să te învețe? Ești dispus să crezi tot ce El descoperă? Îi ceri Duhului Sfânt să te călăuzească în lucrurile lui Hristos? Adu-ți aminte că acela care încalcă una dintre cele mai mici porunci ale Domnului nostru și îi învață pe oameni astfel, va fi cel mai mic în Împărăția Cerurilor (Matei 5:19). Ai vrea să fii astfel?

Un alt test al dragostei pentru Hristos este acesta: „Dacă mă iubești, păzește poruncile Mele”.Nu este vorba aici doar de a auzi Cuvântul Lui, căci omul care și-a zidit casa pe nisip a făcut și el asta. Dar Domnul a spus: „Oricine aude aceste cuvinte ale Mele, și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă” (v. Matei 7:24). „Le face!” „Le face!” Tu asculți de Hristos? Dacă nu, înseamnă că nu-L iubești. Dacă poruncile lui Isus sunt tratate de tine ca lucruri fără importanță, atunci inima ta nu este îndreptată spre El. Copilul trebuie să-și iubească tatăl, dar porunca prin care dragostea lui trebuie pusă la încercare este aceasta: „Copii, ascultați de părinții voștri în toate lucrurile, căci lucrul acesta Îi place Domnului” (Col. 3:20). La fel este în cazul lui Isus. Dacă Îl iubești, vei asculta de El. Acum cercetează în inima ta și uite-te în viața ta, și vezi dacă nu cumva există unele aspecte care te-ar putea face să te întrebi dacă asculți cu adevărat de El. Oricum ar fi, cred că există multe lucruri care ar trebui să ne facă să ne rugăm astfel: „Doamne, Tu știi toate lucrurile și, de aceea, știi și toate păcatele și toate eșecurile mele, dar totuși știi că Te iubesc. Izbăvește-mă de păcat și fă-mă să nu Te mai întristez”.

Acum aplică acest text la inima ta într-o altă formă. Dacă Îl iubești pe Hristos, vei căuta să Îl imiți. Este natura dragostei să fie imitativă, căci cea mai sinceră formă de admirație este imitația. Dacă Îl iubești pe Isus, te vei strădui să fii ca El, și eu sunt sigur că vei face asta. Încerci să fii ca Hristos? Poate că vezi în tine multe lucruri care nu sunt în Hristos, dar îți dorești să scapi de aceste lucruri? Și vezi în Isus Hristos multe perfecțiuni pe care încă nu le-ai atins. Dar mergi înainte spre ele? Așa vei ști că Îl iubești. Dar dacă nu există imitație, nu există nici dragoste.

Dragostea pentru Hristos poate fi evaluată și prin dragostea față de poporul Lui. Cel care Îl iubește pe Isus cu siguranță că îi va iubi pe toți ceilalți ale căror inimi ard de aceeași flacără. Cum este situația în cazul tău? „Ei bine”, spui tu, „îi iubesc pe unii dintre frați”. Da, dar la fel se iubesc și vameșii și păcătoșii între ei. Unii dintre copiii lui Dumnezeu sunt atât de blânzi în temperament și curați în dispozițiile lor naturale, încât aș crede că până și cea mai rea persoană din lume ar trebui să-i iubească. Dar testul ține de a-i iubi de dragul lui Isus, chiar dacă nu poți să nu le vezi greșelile și defectele.

„Eu îi iubesc pe sfinți”, spune unul, „cel puțin, iubesc toată denominația mea”. Acest lucru este foarte ușor, pentru că saducheii îi iubeau pe saduchei, iar fariseii îi iubeau pe farisei, dar ideea este să iubești poporul lui Dumnezeu, deși te temi că ei se înșală în anumite puncte ale doctrinei și chiar dacă nu poți fi de acord cu ei în unele dintre opiniile lor, și crezi că ei Îl dezonorează pe Dumnezeu prin anumite eșecuri. Creștinul îi iubește pe toți cei care sunt în Hristos, nu pentru sănătatea lor în credință, ci pentru unirea lor cu Isus. Iubești poporul Domnului pentru că ei sunt ai Săi? „Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați” (1 Ioan 3:14).

Drag prieten, poți spune din nou dacă Îl iubești pe Hristos văzând dacă simți cu scopurile Sale?Ori de câte ori iubim pe cineva, începem să iubim lucrurile pe care acea persoană le iubește. Hristos dorește să vadă această lume adusă la picioarele Sale. Tu dorești să-L vezi Domn peste popoare? El dorește să strângă la Sine un popor ales. Tu vrei să îi aduci pe cei rătăcitori la El? El Se bucură să îi mântuiască pe fiii oamenilor. Tu vrei să-i vezi mântuiți? Gândurile, dorințele și dorințele tale merg în aceeași direcție cu cele ale lui Isus? Dacă da, atunci poți ști că Îl iubești.

Apoi slujești cauzei Lui? Dragostea care nu duce niciodată la acțiune este o dragoste săracă. Oare poate fi așa ceva o dragoste autentică? Afecțiunea care se poate mulțumi să nu facă nimic pentru obiectul iubit este atât de josnică, încât ar fi păcat să degradezi acel nume de aur al dragostei aplicându-l unui fals atât de ticălos. Iubește-L pe Isus! Și totuși nu ai învățat niciodată nici măcar un copilaș care este Numele lui Isus. Iubește-L pe Isus! Și totuși tu ești un orator, dar nu te ridici niciodată să proclami Evanghelia Lui. Iubește-L pe Isus! Și aurul tău zace în cămările tale, argintul tău este strâns ca în hambare, iar tu nu dăruiești un bănuț din acestea pentru lucrarea Lui. Iubește-l pe Isus! Dar pe tine nu te costă niciodată o noapte de neliniște sau o oră de tulburare pentru că Împărăția Lui încă nu vine. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu înțeleg dragostea ta și sper să nu o pot înțelege niciodată. Dumnezeu să-ți dea o dragoste mai bună decât aceasta, acea dragoste ce lucrează și se arată prin fapte.

Dacă Îl iubești pe Isus, îți dorești să fii cu El și ești foarte bucuros de fiecare oportunitate de a avea o părtășie specială cu El.Știu că, dacă Îl iubești, te vei simți nefericit să trăiești o singură zi fără El; te vei simți neliniștit dacă El va pleca doar pentru o oră. Dacă Îl iubești pe Isus, oh, cât vei suspina după momentul în care Îl vei vedea față în față. Dacă Îl iubești, există anotimpuri în care devii bolnav de dragoste după El, când vei simți că a muri ar fi ceva ca o furnică sau nimic, dacă doar ai putea să-I privești fața. De câte ori ai fost în casa lui Dumnezeu și ai auzit o predică ce te-a adus aproape de Isus, ai fost gata să spui, asemenea lui Simeon: „Acum, slobozește-l în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta” (Luca 2:29-30). Când a trebuit să te întorci din nou în lume, aproape că te-ai simțit nefericit la gândul că vei rămâne în această țară îndepărtată și puteai fi mulțumit doar spunând: „O, Soare al sufletului meu, rămâi cu mine, căci această lume este întunecată și sumbră fără Tine”.

O să trec din nou acum prin șirul de întrebări. Este cineva aici care îndrăznește să nu spună: „Îl iubesc pe Mântuitorul”? Atunci, drag prieten, te implor să privești acea chestiune în față, căci dacă nu-L iubești pe Hristos din inimă și cu sinceritate, atunci nu ești al Lui și nu ești al lui Dumnezeu, ci ești un copil al Satanei. „Ei bine”, ar zice unul, „nu mi-ar aduce nicio mângâiere să îmi spui asta”. Nu, și vreau să nu găsești nicio mângâiere în așa ceva, căci mângâierea asta ar fi mortală pentru tine. Un medic bun nu se uită întotdeauna la confortul imediat al pacientului său; el are ochii îndreptați spre leacul vindecător. Vreau să te simți nemângâiat până când Isus te va mângâia. Vreau să-ți fie rușine că nu-L iubești pe Hristos până ce devii nefericit din cauza asta. Te implor să stai la poalele crucii Calvarului, să privești în sus și să-L vezi pe Isus sângerând și murind, apoi să spui: „El a făcut toate acestea, și totuși eu nu-L iubesc”. Mi-aș dori să mergi în Grădina Ghetsimani și să vezi picăturile mari de sudoare pline de sânge cum cad pe pământul înghețat, să auziți strigătele și suspinele Lui pentru păcătoși, apoi să spui: „Și totuși nu-L iubesc”. Te rog să-L privești dat jos de pe cruce și întins în mormânt, cu chipul morții pe chipul Său glorios, o moarte pe care a îndurat-o din dragoste curată față de vrăjmașii Săi, și apoi aș vrea să vezi dacă ai o inimă atât de josnică încât să spui: „Și totuși, nu Îl iubesc”. Te implor să-L urmezi în învierea Sa și să-L vezi aducându-le pace ucenicilor Săi, și apoi să vezi dacă ai inimă să spui cu îndrăzneală: „Nu Îl iubesc”. Mi-aș dori să-L vezi, prin credință, ridicându-Se în timp ce este înălțat în slavă, iar un nor Îl primește, și apoi aș vrea să-ți pui mâinile pe frunte și să simți că inima ta explodează, în timp ce spui: „Și totuși nu-L iubesc”. Aș vrea să-L vezi stând pe tronul Său în toată slava Sa, adorat de nenumărate ființe fericite, fiecare harpă din Cer cântându-I lauda în timp ce stă la dreapta Tatălui, și pe Tatăl bucurându-Se de El. În mijlocul acestei splendori, aș vrea să te ridici și să începi să-ți lovești pieptul și să spui: „Și totuși, vai, această inimă grea nu-L iubește”. O, cât mi-aș dori să ajungi în cămăruța ta și să-ți verși sufletul într-un potop de lacrimi, să te gândești că, în cele din urmă, El va veni să judece lumea cu dreptate și să fie admirat și adorat de cei care cred, iar tu, dacă nu vei fi înnoit în inimă, va trebui să stai în acea mulțime mare care va înconjura marele Său tron alb, și atunci va trebui să plângi și să plângi, dorindu-ți să nu te fi născut niciodată, în timp ce gândul sumbru îți va străbate inima: „Nu-L iubesc, dar El a venit să mă judece, și sunt departe de El, nemântuit, necurățat în sângele Lui”. Te implor să te gândești la asta acum, ca să nu mai trebuiască să ai parte de toată această soartă viitoare. Crede în Domnul Isus Hristos, o, inimă neiubitoare, și vei fi mântuită de duhul tău neiubitor, și vei fi învățat să-L prețuiești pe Cel pentru care a iubi este cea mai bună dovadă a vieții veșnice.

---

Fragment dintr-o predică rostită în dimineața zilei Domnului, pe 3 octombrie 1875, la Metropolitan Tabernacle, Newington.