Cum să interpretezi visele

În primul rând, o chestiune de gramatică. Asigură-te că discuți despre VISE, nu despre VISURI. Visele sunt ceea ce survine în timpul somnului, visurile sunt idealuri sau obiective „la care visezi”, altfel spus, dorințe. Totuși, multe vise provin din… visuri neîmplinite. Reține și acest aspect.

În al doilea rând, conștientizează că visele sunt… vise. Ele nu sunt ceva real, ci ceva imaginar. Adeseori visez că zbor, dar cu niciun chip nu îmi pot imagina că Dumnezeu mi-ar cere vreodată să încerc să zbor (altfel decât cu avionul). Chiar și în situația când aș admite că Dumnezeu ar vrea să îmi transmită ceva printr-un vis (El poate face asta dacă dorește, nimic nu Îl poate împiedica), cea mai periculoasă concluzie pe care aș putea să o trag ar fi că lucrurile din vis vor trebui puse în aplicare LITERAL. În majoritatea covârșitoare a situațiilor, va urma un dezastru în viața ta spirituală (și nu doar).

În al treilea rând, dacă ai dubii dacă Dumnezeu îți vorbește sau nu prin acel vis (îndoielile nu sunt un păcat când vine vorba de orice altceva decât de Cuvântul scris al lui Dumnezeu), ia în considerare contextul visului. Multe vise sunt rezultatul direct al reacției subconștientului față de o situație marcantă din viața reală, sau chiar expresia gândurilor noastre (foarte) rătăcitoare și constant agitate, în umblarea lor după tot felul de idei. Dacă treci printr-o perioadă agitată, de lupte spirituale, de boală, necaz sau lipsuri, probabilitatea este mult mai mare să ai parte de o perioadă intensă de vise decât atunci când totul îți merge bine. Uneori chiar și în perioade liniștite, o singură seară când te duci la culcare mai târziu poate duce la un dezechilibru major la nivelul organismului, și să începi să ai vise care mai de care mai ciudate. Dacă nu iei în considerare contextul visului de care ești interesat, ai șanse maxime nu doar să nu îl înțelegi, ci chiar să îl înțelegi tocmai pe dos. Un sfat util este că, în marea lor majoritate, astfel de vise trebuie ignorate. Scriptura spune că visele rezultă din mulțimea grijilor sau a gândurilor presante ale omului (Eclesiastul 5:3). Unii oameni au chiar halucinații în starea de semi-adormire, și au impresia că sunt lucruri reale (citiți un exemplu foarte relevant în capitolul 56, Pasărea paradisului, din cartea Schițe pastorale a lui Ichabod Spencer, pe care o puteți descărca și citi gratuit aici – https://www.magnagratia.org/120-sketches-spencer.html).

În al patrulea rând, fă un exercițiu de bun simț și rațiune – pune pe hârtie ce ai visat. O repet, pune pe hârtie ce ai visat, NU interpretarea ta. Descrie absolut tot ceea ce ai visat, fără excepție și fiind atent să nu introduci nimic din interpretarea ta, nici măcar felul în care ai interpretat evenimentele, personajele și lucrurile din acel vis în cadrul visului.

În al cincilea rând, fă o analiză succintă a ceea ce ai pus pe hârtie. Succintă înseamnă să nu intri în detalii. Asta poate dura 1-2 minute, pentru că de regulă visele sunt scurte. Personajele sunt pozitive sau negative? Tu ce rol joci în vis – unul negativ, sau unul pozitiv? Când pare că se petrece acțiunea – înainte de convertirea ta, sau după? Care sunt lucrurile care ți-au atras atenția în vis și care te-au determinat să ți-l amintești când te-ai trezit (ține cont că noi visăm în fiecare noapte foarte multe lucruri, dar nu reținem decât maximum un vis, dacă și pe acela). Care este îndemnul sau lucrul care crezi că îți este transmis și care să treacă dincolo de evenimentul sau situația din vis și să fie transpus în realitate? Recitește punctul 2 de mai sus, și amintește-ți că un vis este… un vis, nu realitatea.

În al șaselea rând, fă o comparație a ceea ce crezi că ți se cere, ți se promite sau ești avertizat prin acel vis cu ceea ce Scriptura spune despre lucrul în cauză. Ține cont în mod special de faptul că noi trăim în epoca harului, în noul legământ. De exemplu, dacă ai impresia că ți s-a cerut în vis să te circumcizi pe tine și pe toți cei de parte bărbătească din familia ta, în mod cert Dumnezeu NU te cheamă la așa ceva și visul nu este de la El. De ce? Simplu, pentru că apostolul Pavel, inspirat de Dumnezeu, spune că circumcizia sau necircumcizia (Romani 2) nu înseamnă nimic, ci a avea o inimă nouă, a fi o creație nouă în Hristos. Tot așa, dacă ai avut un vis în care erai cu un baston în mână, îmbrăcat într-o tunică antică în mijlocul cetății Ur, și ai auzit un glas care te-a chemat să ieși de acolo și să pleci într-o țară străină, unde curge lapte și miere, calmează-te, sigur Dumnezeu nu te cheamă să emigrezi în America. Sau în altă țară. Există suficientă călăuzire biblică pentru a lua o astfel de decizie, nu este nevoie de vise. Cel mult te poate chema să ieși dintr-o situație compromițătoare din viața ta, să părăsești o practică păcătoasă, deși pentru asta nu este nevoie neapărat să visezi acest îndemn, îl ai constant în Cuvântul lui Dumnezeu. Sau dacă crezi că ți se cere să îți jertfești întâiul născut, asemenea lui Avraam, iar dacă stai pe gânduri dacă să faci asta sau nu, alungă imediat din minte gândul, pocăiește-te imediat și sună de urgență la un psihiatru (și vorbesc foarte serios).

Sigur că pot exista și vise nu atât de categorice, însă regula este întotdeauna aceasta: Cuvântul lui Dumnezeu, interpretat corect, este suprem și de un miliard de ori mai vrednic de crezare decât ceea ce ai visat. Dacă aș avea un vis prin care să mi se pară foarte foarte clar că ar exista un sens spiritual al lui, dar el fie vine într-un context stresant, fie sunt îndemnat ceva care este contrar revelației SCRISE și neschimbătoare a Cuvântului lui Dumnezeu, în 100% dintre situații NU Dumnezeu mi-a vorbit prin acel vis. Nici nu mă interesează cine altcineva mi-ar fi vorbit, fie firea pământească, fie cel rău, nu are importanță, ci esențial este că nu mi-a vorbit Dumnezeu.

De exemplu, în Scriptură toți credincioșii sunt îndemnați să se asigure de autenticitatea pretenției lor de credință și să fie veghetori în umblarea lor cu Dumnezeu, dar eu aș putea să trec prin perioade când să eșuez să fac aceste lucruri, chiar perioade când m-aș fi îndepărtat de Dumnezeu. În astfel de perioade (sau după ele), aș putea visa că Dumnezeu m-ar fi abandonat cu totul și că, chiar dacă am păcătuit, El nu ar mai fi dispus să primească lacrimile pocăinței mele și dorința mea de a reveni la părtășia caldă și la dragostea și faptele dintâi. Pe baza autorității Cuvântului și a promisiunii SCRISE a lui Hristos că El nu va pierde pe niciuna dintre oile Lui și că nu va respinge pe niciunul care vine la El cu pocăință, pot concluziona că acel vis NU reprezintă corect atributele și lucrarea lui Dumnezeu față de copiii Lui, ba chiar față de omul păcătos care vine cu pocăință la El, astfel că pot arunca liniștit la gunoi acel vis. Nu aceasta este dorința REVELATĂ a lui Dumnezeu.

Nu mai discut de situația când aș visa că sunt îndemnat să fac un lucru pe care Dumnezeu, prin Scriptură, îl interzice sau ne avertizează să ne ferim de el pentru că fie este păcătos, fie duce la păcat. Dacă ai visat că Dumnezeu îți cere să te împrumuți la bancă pentru a-ți cumpăra o casă mai mare, dar tu ai tot ce îți trebuie ca să trăiești mulțumit și recunoscător Lui pentru starea ta, și mai ales dacă ignori pe săraci, lucrarea lui Dumnezeu, dărnicia față de biserica locală sau dacă un astfel de împrumut depășește posibilitățile tale financiare sau este motivat de lăcomie, fală, aroganță sau priorități greșite, cu siguranță nu Dumnezeu ți-a dat acel vis.

În al șaptelea rând, conștientizează suficiența și supremația infinită a revelației Cuvântului scris al lui Dumnezeu în fața a orice altceva am primi ca revelație personală și extrage implicațiile raționale și de bun simț ale acestui adevăr.

Pavel îi scria lui Timotei că „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17, subl.).

Așadar, scopul esențial al Scripturii, care este „insuflată de Dumnezeu”, este să mă echipeze pentru a ajunge la desăvârșire și pentru a face orice lucru bun, și ea face acest lucru prin (1) învățare, (2) mustrare, (3) îndreptare sau corecție, și (4) înțelepciune în neprihănire. Observați că visele nu sunt incluse aici. Nu sunt incluse, de altfel, în niciun pasaj didactic al Noul Testament despre darurile credincioșilor sau despre roadele Duhului Sfânt (nici măcar în cazul darurilor speciale). Dar Scriptura (și doar ea) este suficientă și are tocmai acest scop.

Concluzia pe care aș putea să o trag din visul meu nu poate cădea decât într-una dintre aceste modalități de lucru ale lui Dumnezeu – învățare, mustrare, îndreptare, sau înțelepciune în neprihănire. Iar întrebarea legitimă pe care ar trebui să mi-o pun este aceasta: de ce ar fi nevoie ca Dumnezeu să mă învețe, să mă mustre, să mă corecteze sau să îmi dea înțelepciune în neprihănire printr-un vis, nu prin Cuvântul Lui care este suficient și are exact acest scop?

Pot să dau un răspuns rapid la aceasta: pentru că am neglijat acel Cuvânt. Aceasta este singura situație legitimă când cred (personal) că Dumnezeu ne poate transmite ceva printr-un vis. Și dacă contextul este că eu aș fi neglijat Cuvântul, atunci este limpede că nu poate fi un cuvânt de laudă, nici vreo promisiune sau binecuvântare. Nu mă pot aștepta ca El să mă binecuvânteze sau să îmi promită altceva decât disciplina în contextul în care eu ignor Cuvântul Lui scris și neschimbător, dar să mă aștept ca El să îmi vorbească printr-un vis.

Un adevăr dureros despre tendința pe care unii credincioși o au de a da crezare viselor este că (nu-i așa?) le e mult mai ușor și mai comod să se hrănească cu lucruri pentru care nu fac niciun pic de efort, în loc să „transpire” înaintea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a face lucrarea adeseori dificilă de a săpa după comorile care se găsesc în El și care îi duc la o înțelegere cu mult mai clară a voii Lui pentru ei decât au impresia că primesc printr-un vis de noapte.

În al optulea rând, chiar și atunci când aș satisface toate criteriile pentru a concluziona că Dumnezeu mi-ar fi dat un îndemn sau un semnal printr-un vis, satisfăcând toate criteriile de mai sus (și poate altele la care eu nu m-am gândit), când conținutul visului, concluzia mea, compatibilitatea cu Scriptura, motivația mea, contextul și așa mai departe, când toate acestea nu ar avea nimic necurat sau nesănătos în ele, este cu mult mai sănătos și mai onorant la adresa lui Dumnezeu să cinstesc Cuvântul Lui mai presus de acel vis.

Unii cititori ar putea spune: bine, dar asta ar însemna poate să las acel vis deoparte? De cele mai multe ori, DA, aceasta este ceea ce vreau să spun. Și iată explicația: știind cum lucrează inimile noastre, dacă i-aș da validitate visului meu, deși situația ar putea fi legitimă, voi hrăni în inima mea, chiar și numai în subconștient, dorința pentru mai multe astfel de revelații (un vis este o revelație, nu?), și ca să rămân la fel de fidel Cuvântului Lui cum ar trebui, va necesita să trec la un cu totul alt nivel al vegherii și prudenței spirituale. Iar cei mai mulți dintre noi nu suntem în stare să facem asta fără a exista un instrument al providenței lui Dumnezeu care să prevină creșterea noastră în această atitudine. Gândește-te la cazul lui Pavel din 2 Corinteni 12: „și ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, și să mă împiedice să mă îngâmf” (v. 7). Dacă Pavel nu a putut face față unei descoperiri de la Dumnezeu dincolo de ceea ce El a vrut să rămână SCRIS decât prin a i se da o suferință PERMANENTĂ de la acel moment încolo, dă-mi voie să am serioase dubii că eu sau tu am fi într-o situație mai bună.

​De aceea, dacă vei cinsti Cuvântul cum se cuvine și vei cere de la Dumnezeu ca El să împlinească în viața ta ceea ce El spune în 2 Timotei 3:16-17 că este rolul lui, ca să ajungi „desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”, îți va fi clar că visele sunt un capitol atât de neînsemnat în lucrarea Lui cu tine, încât nici nu merită luate în seamă cu atâta atenție pe cât li se acordă în aceste vremuri rele.