Evanghelia după Zac Poonen (partea a 2-a)

Dupa ce am scris, în urma cu vreo câteva luni, pe tema evangheliei predicate de pastorul Zac Poonen la Zalau si dupa ce am dezvaluit întelegerea nu doar deficitara a acestuia în legatura cu ce înseamna Evanghelia, am primit din partea mai multor persoane – fie admiratori ai dansului, fie simpli cititori – reprosul ca as fi fost prea aspru, prea acid în critici.

Ceea ce vreau sa dezvalui mai jos nu reprezinta deloc un raspuns la criticile care mi-au fost aduse, caci, cum se spune, fiecare pe limba lui piere. Mai mult, ceea ce veti aici reitereaza faptul ca evaluarea pe care am facut-o la adresa felului cum pastorul Poonen întelege Evanghelia a fost poate prea blânda. 

Spun asta pentru ca apostolul Pavel a avut urmatoarea concluzie pentru o situatie foarte similara: “Dar chiar daca noi însine sau un înger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie, deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie ANATEMA!” (Galateni 1:8). Sigur ca i s-ar fi putut reprosa si lui Pavel ca a fost cam prea aspru în afirmatie, dar pâna sa apara contestatarii, Pavel a repetat verdictul în versetul urmator, asa încât audientei sa îi fie clar ca a înteles bine vorbele apostolului, si, mai mult, ca nu discuta despre un subiect marunt. 

Asadar, nu va aplecati dupa pietre pâna când nu veti citi pâna la capat, dupa care va las pe voi sa judecati, sa trageti concluzia.

Se face ca în cadrul conferintei lui Zac Poonen de la Zalau din Iulie 2010, intitulata “Slujitorii Noului Legamânt”, pare-se la sesiunea de întrebari si raspunsuri, pastorului i se pune urmatoarea întrebare: “Tot mai mult patrund în adunarile noastre învatatori care propovaduiesc calvinismul. Cum trebuie privite aceste învataturi?”

Pentru cei care vreti sa auziti pe viu raspunsul pe care pastorul Poonen îl ofera acestei întrebari, puteti asculta înregistrarea audio la acest link: http://audio.resursecrestine.ro/predici/76889/006-despre-calvinism-28-06-2010. Mai jos veti gasi reprodus sub forma de text acelasi raspuns, dar îmi voi permite sa fac unele remarci la fiecare din punctele din raspunsul dânsului.

Mai întâi, as face câteva afirmatii cu un caracter general:
– ca si în primul meu articol, nici aici nu doresc sa fac un atac la persoana si nu prezum vina prin asociere. Prin asta, as vrea sa asigur de întreaga mea apreciere si dragoste pe prietenii si apropiatii mei care sunt admiratori în vreun fel ai pastorului Poonen si/sau ai miscarii de la Zalau. Totusi, sper ca (si) prin aceasta luare de pozitie, Dumnezeu sa le trezeasca în inimi semnele de întrebare necesare în privinta acestui predicator si a acestei miscari, astfel încât ei sa ramâna la Cuvântul lui Dumnezeu. M-as bucura (si este si rugaciunea mea) ca ei sa nu se considere tinta vreunui atac, ci mai degraba sa se considere beneficiarii unei munci de clarificare.
– nu intentionez si nu am intentionat sa denigrez cumva pe acei credinciosi sinceri din adunarea din Zalau si nici pe cei care se asociaza cu ei. Adevarurile însa trebuie prezentate. 
– luarea de pozitie la afirmatiile lui Poonen nu este în sine o aparare a calvinismului, ci mai degraba o dezvaluire a abaterii predicatorului indian de la învataturile crestinismului biblic, precum si o demascare a uneltelor de care acesta se foloseste pentru a denigra pe nedrept o buna parte a credinciosilor onesti din România si de pretutindeni.

Asadar, iata raspunsul predicatorului Zac Poonen la întrebarea subliniata mai sus.

Zac Poonen: “Nu stiu daca stiti foarte mult despre învataturile calviniste, dar va spun pe scurt. Nu stiu daca Calvin însusi a adus aceasta învatatura, dar stiu ca se spune ca el a adus-o. Ioan Calvin a trait în Elvetia în urma cu mai bine de 500 de ani, si a scris cea mai mare carte a lui pe când avea vârsta de 27 de ani. Cât poate sti un om la 27 de ani? Dar oamenii urmeaza cartea asta ca Biblia. Dar multi oameni nu stiu ca el a scris-o când era atât de tânar”.

Poonen începe raspunsul în stilul caracteristic, presupunând ca audienta este în ignoranta, în necunoastere vis-a-vis de ce anume semnifica termenul “calvinism”, dupa care îsi începe triada atacurilor la adresa calvinismului. Apoi prima ofensa grosolana la adresa unui credincios pe urmele caruia i-ar fi greu sa calce (în ciuda imperfectiunilor lui Calvin) consta în a arunca cu noroi asupra lui doar pentru ca, în opinia lui Poonen, daca ai 27 de ani, …”ce poti sti?”. Traducatorul lui Poonen, vazându-se pe un teren propice, a adaugat de la dansul o portie suplimentara de dispret, traducând ultimul cuvânt cu “tinerel”, în loc de “tânar”. Prin contrast, Biblia ne învata sa nu dispretuim pe un învatator pentru vârsta lui. De altfel, apostolul Pavel a tot fost înconjurat de persoane tinere, pe care le-a investit cu lucrarea de predicare în mai multe locuri, dar nu i-a atentionat ca predicatori nu pot fi decât persoanele care au minim vârsta de 28 de ani!!! Mai mult, ceea ce a scris Calvin în “Institute” este de departe mult mai important de examinat decât vârsta la care el le-a scris.

Apoi Poonen continua cu o acuzatie mincinoasa la adresa credinciosilor care sustin tezele lui Calvin – anume ca ei urmeaza cartile lui Calvin precum ar urma Biblia. Altfel spus, îi acuza de idolatrie. Eu înca n-am întâlnit un calvinist care sa asculte de ce scrie în cartile lui Calvin mai mult sau cel putin la fel cum asculta de Biblie. Ba dimpotriva, am descoperit calvinisti care n-au citit niciodata “Institutele” lui Calvin si nici n-au de gând, dar, culmea, … sunt calvinisti. De asemenea este o afirmatie mincinoasa faptul ca oamenii nu stiu care era vârsta la care Calvin a scris “Institutele”, si de aceea urmeaza învataturile calviniste. Minciuna, dupa cum vom vedea pâna la final, este una din armele cu care Poonen si-a împanat din belsug atacul la adresa calvinistilor.

Zac Poonen: “Ei bine, sunt 5 puncte în calvinism. Unul este ca omul este complet depravat, ca el nu se poate pocai, nu poate face nimic, asa ca nu are rost sa îi spui sa se pocaiasca. Atunci înseamna ca Ioan Botezatorul si Iisus au gresit, numai ca ei au trait înainte de Calvin, asa încât nu erau calvinisti”.

Din nou minciuna. Istoria Bisericii îl face de râs la drumul mare pe predicatorul indian, pentru ca de la Domnul Iisus (ba înca mult mai devreme), la apostoli (Pavel este uluitor de ….. calvinist în epistola lui catre Romani, de pilda), apoi la parintii Bisericii (Augustin parca predica niste învataturi similare, si culmea, el a trait înainte de Calvin) si culminând cu predicatorii marilor treziri spirituale, majoritatea covârsitoare a lor au fost….calvinisti…si, “paradoxal”, au predicat oamenilor pocainta!!! De ce? Simplu: pentru ca “astfel, credinta vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Dar cum pentru Zac Poonen singura logica functionala este ca un om nu poate fi “calvinist” decât daca a trait dupa anul 27 de viata al lui Calvin, el nu poate întelege nici de ce este nevoie de predicarea pocaintei omului care este complet depravat. 

Consecinta mai grava asupra audientei nu este atât de mult legata de propagarea confuziei cu privire la hiper-calvinism si calvinism, ci aceea ca Poonen promoveaza indirect ideea ca omul este, moralmente, capabil sa se pocaiasca. Stiu, veti spune ca sunt multi altii care cred în mod asemanator si nu se declara despre ei ca ar fi eretici, dar când veti aseza acest concept al omului neregenerat dar înca viu spiritual în acest puzzle al legalismului sectei norvegiene de unde provine Poonen, secta despre care am scris ca propovaduieste o evanghelie a pocaintei, dar nu si a harului, atunci veti capata o alta imagine asupra pericolului pe care îl reprezinta Poonen în peisajul si asa lipsit de învatatura sanatoasa din evanghelismul românesc.

Zac Poonen: “În al doilea rând, alegerea neconditionata. Asta e ca si cum Dumnezeu pune mai multe biletele cu nume de oameni într-un joben,  dupa care extrage unul de acolo si spune: “ok, el va merge în Rai”, iar ceilalti merg în iad. Atunci de ce sa mai predic Evanghelia? Pentru ca aceia ale caror nume au fost extrase,  merg în Rai. Înseamna ca ei merg acolo fara a li se pune vreo conditie. Nu trebuie sa te pocaiesti, nu trebuie sa faci nimic, doar daca te alege Dumnezeu, vei merge în Rai”.

Ei bine, aceasta abordare a lucrurilor mi se pare din cale-afara de batjocoritoare, atât la adresa lui Dumnezeu, despre care Biblia spune atât de clar ca este Suveran absolut, cât si asupra credinciosilor calvinisti. Altfel, acelasi dispret fata de atâtea pasaje din Scriptura care vorbesc atât de clar despre felul cum Dumnezeu lucreaza mântuirea (ma întreb, omul asta a citit vreodata Romani 8? sau Ioan 6? sau Psalmul 115:3, sau Proverbe 16:4 – ops, un verset dificil -, sau 1 Tim. 5:21, sau Psalmul 65:4, sau Ioan 15:16, sau Fapte 13:48, sau Romani 9:10-24, Romani 11:5-7, Efeseni 1:3-6, 11-12, 1 Tes. 1:4, 5:9, 2 Tes. 2:13-14 sau chiar 1 Petru 2:8??? si ar mai fi multe astfel de pasaje…). Daca observati, tema pocaintei revine obsesiv în mesajul lui Poonen. Si nu este doar o întâmplare. Restul – lipsa motivatiei calvinistilor de a predica Evanghelia – este aceeasi minciuna prin care calvinismul si hiper-calvinismul sunt acuzate la gramada fara pic de discernamânt sau, mai rau, în mod intentionat. 

Mai grav este însa faptul ca Poonen întareste afirmatia lui anterioara ca pocainta este centrala mântuirii, sugerând ideea ca pocainta este o conditie premergatoare. Sigur ca pocainta este necesara, dar ea este rodul, produsul regenerarii, în nici un caz oamenii nu sunt mântuiti datorita pocaintei lor. Altfel spus, omul regenerat se pocaieste în mod natural, datorita firii noi existente în el, datorita trezirii la lumea reala, lumea spirituala, dar nu pe dos, cum vrea sa spuna aici Poonen, si cum spun tovarasii lui norvegieni. Poonen, deci, predica o evanghelie doar a pocaintei. Harul este absent total din ecuatia evangheliei dupa Poonen.

Zac Poonen: “A treia declaratie este – ispasirea limitata, ceea ce înseamna ca Hristos nu a murit pentru toata lumea, ci a murit numai pentru cei alesi. Aceasta afirmatie este atât de contrara Scripturii, pentru ca 1 Ioan 2:2 este atât de clar ca El a murit pentru pacatele întregii lumi. Nu stiu cum cred ei ca El a murit doar pentru pacatele anumitor oameni”.

În ceea ce priveste doctrina ispasirii limitate, Poonen demonstreaza ca alte afirmatii anterioare cu referire la subiecte înrudite (vedeti finalul articolului meu anterior, unde afirma ca unii pot fi împacati cu Tatal prin jertfa lui Isus, dar în final ajung fii ai gheenei) nu au fost niste simple accidente. Poonen este consecvent însa. Pentru ca dânsul considera pocainta ca fiind elementul central si fundamentul lucrarii de mântuire (fara sa înteleaga unde se afla pocainta în procesul mântuirii, cine o determina, cine o produce, cine o sustine, ce o precede si ce o urmeaza), este evident de ce învatatura ispasirii limitate nu poate sa încapa în teologia pastorului indian. Poonen rateaza, cu sau fara intentie, sa examineze sute de pasaje din Scriptura care arata de departe ca “întreaga lume” în acceptiune biblica nu înseamna “toti indivizii de pe planeta”. Daca ar fi sa gândim conform cu Zac Poonen, atunci ar trebui sa ajungem invariabil la universalism, care este învatatura ca în final toti oamenii vor ajunge în Rai. De ce atunci mai citim în Biblie despre existenta iadului? Si de ce ni se spune ca unii vor ajunge în iad, daca jertfa lui Iisus a fost pentru “pacatele întregii lumi”? Daca jertfa lui Isus este doar “poarta” catre rascumparare, atunci ce mai trebuie adaugat ei ca rascumpararea sa fie completa? Zac Poonen ar raspunde: POCAINTA!!!

Iata o lista de versete din Biblie care arata clar ca ispasirea nu este pentru toata lumea: 1 Cronici 17:20-21, Matei 22:14, 1 Petru 2:8-9, Isaia 53:10-11, Matei 1:21, Ioan 6:35-40, Ioan 10:3-4, Fapte 20:28, Efeseni 5:25, Evrei 2:17, 9:15, Ioan 17:1-2, 6-12, 20-21, 24-26, Romani 8:34, Evrei 7:24-27, 9:12,24-26, Efeseni 5:25-27, Tit 2:14, 1 Ioan 4:10, Ioan 3:16, etc etc etc.

Daca ratam studiul sârguincios al Scripturii, inclusiv al sensului cuvintelor în textul original, evident ca ajungem la o întelegere precum a pastorului Poonen. Hai sa vedem unul din exemplele cel mai des întâlnite cu privire la pretentia ca jertfa lui Iisus este universala si nu limitata – 2 Petru 3:9, care spune: “Domnul nu întârzie în împlinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o îndelunga rabdare pentru voi, si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta”. Luat în afara contextului capitolului, al epistolei, al celor doua epistole ale lui Petru si al Scripturii în general, si pe deasupra ignorând sensul în original al expresiilor “unii”, “nici unul” si “toti”, acest verset ar arata clar ca mântuirea este pentru toti. Dar studiat cu atentie în context si luând în considerare semantica în original macar pentru expresiile amintite, vom descoperi cum versetul în cauza, numai pentru sustinerea universalismului nu poate fi utilizat. Contextul arata clar ca Petru se adresa unor anumite persoane, nu se adresa unei mase de necredinciosi, astfel încât vorbirea nu este la “general”. Apoi pentru “unii” în greaca se foloseste cuvântul “tis” care este tradus corect în limba româna cu “unii”. Surpriza apare când ne uitam la expresia din greaca pentru “nici unul”…pentru ca se foloseste acelasi cuvânt din greaca, adica…”tis”, care are sensul de “unii”, nicidecum de “nici unul”. Mergem mai departe, si observam ca pentru termenul “toti” în greaca se foloseste termenul “pas”, care are dublu sens – “toti” sau (atentie) “de toate categoriile, din toate clasele, de toate tipurile”. Altfel spus, versetul din 2 Petru 3:9, tradus tinând cont numai de semantica din original, ar suna cam asa: “Domnul nu întârzie în împlinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o îndelunga rabdare pentru voi, si doreste ca nici unul unii sa nu piara, ci toti oameni de toate categoriile sa vina la pocainta”. Interesant, nu? La fel este si cu 1 Ioan 2:2 citat de pastorul indian ca suport pentru teologia ispasirii nelimitate.

O mica adaugire aici referitor la traducatorul român al lui Poonen – din nou a dorit sa mai puna un pic de piper local folosindu-se de folclorizarea limbii române. Asa ca ultima fraza din acest paragraf a tradus-o cu “nu stiu de unde au scos-o ei ca a murit numai pentru anumiti oameni”. A propos de atitudine….

Zac Poonen: “A patra afirmatie este harul irezistibil, ceea ce înseamna ca daca harul lui Dumnezeu vine asupra ta, nu îi poti rezista. Dar si acest lucru este atât de contrar Scripturii, pentru ca în 2 Corinteni 6:1 se spune “sa nu primiti în zadar harul lui Dumnezeu”. Te poti opune harului.”

Nu voi insista prea mult la acest paragraf, decât subliniind faptul ca în lipsa cunoasterii a ceea ce spune Scriptura despre sursa pocaintei, credintei, despre cine este Autorul inimii noi, este foarte usor sa cazi în eroarea de a predica o evanghelie a pocaintei obsesive (nu ca n-ar fi nevoie sa predicam pocainta), o evanghelie lipsita de har, de interventia lui Dumnezeu pentru trezirea la viata a pacatosului, dându-i în dar atât pocainta cât si credinta. Zac Poonen este obsedat de pocainta, dar o pocainta si o mântuire produsa de om, nu de Dumnezeu. Iata o lista de versete asupra careia ar trebui meditat atunci când încercam sa fortam, ca si pastorul Poonen, pocainta în oameni, încercând de fapt sa aprindem un foc strain, interpunându-ne noi între om si Dumnezeu: Ezechiel 36:26-27, Deuteronom 30:6, Ezechiel 11:19-20, Ieremia 31:33, 32:40, Ioan 1:11-13; Ioan 3:27, Filipeni 1:29, 2 Petru 1:1, Fapte 16:14, 18:27, Efeseni 2:8-10 (ma întreb cum citesc Zac Poonen si sectantii fratietatii norvegiene acest pasaj?), Fapte 5:31, 11:18, 2 Timotei 2:25-26, 1 Corinteni 4:7, Matei 16:15-17, Luca 10:21, 1 Ioan 5:1, Ezechiel 37, Ioan 3:3-8, Ioan 5:21, Efeseni 2:1-5, Iacov 1:18, 1 Petru 1:3, 1 Ioan 2:29 etc.

Cât despre cei care se pot opune harului, iata ce spune Scriptura: “Când au auzit ei de învierea mortilor, unii îsi bateau joc, iar altii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altadata.” Astfel, Pavel a iesit din mijlocul lor.” (Fapte 17:32-33). Sigur ca se poate obiecta ca nu stim daca în final acei oameni au fost sau nu mântuiti. Iata doua situatii în care se repeta expunerea unor oameni la Evanghelie, de data aceasta Domnul Iisus le vorbeste, dezvaluind o realitate cutremuratoare dpv doctrinar, pe care unele persoane precum Zac Poonen nu vor sa o vada. Prima se gaseste în Ioan 12:37-40: “Macar ca facuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,  ca sa se împlineasca vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovaduirii noastre? Si cui a fost descoperita puterea bratului Domnului?” De aceea nu puteau crede, pentru ca Isaia a mai zis: „Le-a orbit ochii, si le-a împietrit inima, ca sa nu vada cu ochii, sa nu înteleaga cu inima, sa nu se întoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec”. Cel de-al doilea pasaj este Ioan 10:24-26: “Iudeii L-au înconjurat, si I-au zis: „Pâna când ne tot tii sufletele în încordare? Daca esti Hristosul, spune-ne-o deslusit.” „V-am spus”, le-a raspuns Isus, „si nu credeti. Lucrarile, pe care le fac Eu, în Numele Tatalui Meu, ele marturisesc despre Mine. Dar voi nu credeti, pentru ca, dupa cum v-am spus, nu sunteti din oile Mele”. Desi poate fi întâlnita situatia ca anumiti oameni sa se opuna chemarii exterioare la mântuire o data sau de mai multe ori, totusi, ei nu se pot opune trezirii la viata pe care Duhul Sfânt o face, dupa cum Lazar nu s-a putut opune poruncii lui Hristos de a iesi afara din mormânt. Atât de simplu, si atât de umilitor pentru mândria omului – sa fii salvat în ciuda stricaciunii tale, în ciuda dezinteresului tau total în materie de viata vesnica si sfintenie!!!

Zac Poonen: “Si ultimul punct este perseverenta sfintilor, care înseamna ca odata ce Dumnezeu te-a ales, cu siguranta ca vei ajunge în Rai. Acest lucru este atât de contrar cu Evrei 3:14, care spune “ca ne facem partasi partasi ai lui Hristos daca pastram pâna la sfârsit încrederea nezguduita de la început” si în versetul 12 – “luati seama, dar, fratilor, ca niciunul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta  de Dumnezeul cel viu”.” 

Conform evangheliei dupa Poonen, prin pocainta ajungi în Rai. Doar prin pocainta. Nu e nevoie de interventia lui Dumnezeu, de puterea Lui în viata ta de umblare cu El. Reamintesc ca una din tezele de baza ale sectei norvegienilor este legata de abilitatea lui Isus de a pacatui. Ei spun ca El S-a nascut cu o natura pacatoasa, ca putea oricând pacatui, dar ca a refuzat acest lucru, si în schimb a ales sa faca voia Tatalui. Si ei merg mai departe, spunând ca daca noi, oamenii, ne nastem cu aceeasi natura pacatoasa, atunci odata ce suntem convertiti, tine exclusiv de noi sa fim sfinti în aceasta lume, alegând întotdeauna sa facem voia Tatalui în locul voii noastre, dupa cum Isus a facut. Motto-ul lor este: “Daca Isus a putut, atunci si tu poti”. Înalte teluri, jalnice mijloace de atingere a lor. Nu mai dau versete care sa arate cum Dumnezeu lucreaza sfintenia în viata credinciosului si cum credinciosul autentic, nascut din nou cu adevarat, este pastrat pentru vesnicie în pozitia de copil al lui Dumnezeu, pentru ca as începe o lista interminabila. Solutia la Evrei 3:12 si 14 este din nou contextul. 

Zac Poonen: “Deci, eu nu sunt calvinist. Pentru ca vreau sa predic întreg sfatul lui Dumnezeu. Deci ce sa facem daca aceasta învatatura se raspândeste? Unii dintre ei sunt credinciosi adevarati. Îi iubesc. Am întâlnit niste calvinisti, credinciosi minunati, cu temere mai mare de Dumnezeu decât cei ne-calvinisti uneori. Dar o persoana poate fi foarte evlavioasa si totusi sa aiba unele învataturi gresite. Asa ca eu spun – eu predic adevarul, ceea ce scrie în Scriptura, si noi nu ne certam cu oamenii …”

Nici nu era nevoie sa ne spuna ca nu este calvinist, dar am observat ca tine sa precizeze ca este…”biblicist”. Este un adevarat sindrom aceasta apelare la eticheta “biblicist” când întrebi pe cineva ce orientare doctrinara are. Pastorul Poonen însa adauga confuzie peste confuzie în mintile celor din audienta sa, spunând ca poti fi credincios adevarat dar sa ai unele învataturi gresite – adica învataturile calviniste, în contextul întrebarii si raspunsului dat de dânsul. Apoi declara ca dânsul predica adevarul, nu o doctrina, invariabil inducând audientei ideea ca un calvinist crede în toate acele “minciuni ale calvinismului”. Solutia finala…sa ne iubim si sa ne toleram indiferent de ceea ce predicam unii sau altii. 

Un lucru nu-l pot întelege nicidecum în învatatura lui Poonen – cum se face ca pe de-o parte predica obsesiv pocainta si perfectiunea credinciosului, dar pe de alta parte spune atât de senin ca poti fi un crestin “carnal”, “cu învataturi false”, lumesc etc. Poate ca de la nastere (cea de-a doua) am capatat acest defect de a vedea lucrurile numai în alb si negru… 

As putea sa ofer unele sugestii celor din Zalau cu privire la întrebarea: “Ce sa facem daca aceasta învatatura se raspândeste?”. Prima ar fi sa Îl laude pe Dumnezeu pentru ca daca astfel de învataturi se raspândesc, se prea poate sa ajunga în final sa experimenteze o trezire adevarata. A doua ar fi sa caute sa cerceteze sincer ce-i cu aceste învataturi, daca ele se regasesc într-adevar în Scriptura, si daca da, atunci sa se pocaiasca cu adevarat si apoi sa îsi selecteze cu mai mare atentie liderii si predicatorii, în lumina a ceea ce Scriptura învata cu adevarat, în loc sa ia de bun un raspuns batjocoritor si plin de minciuni din partea unui predicator precum Zac Poonen. Daca se decid sa ramâna la învataturile lui Zac Poonen, atunci i-as sfatui sa înlocuiasca denumirea bisericii din “Harul” în “Pocainta” (curios ca n-am auzit pâna acum de vreo biserica sa fie denumita “Biserica Pocainta”), si pe cât posibil sa elimine din repertoriul muzical cântari calviniste precum aceasta: 
http://www.harulzalau.ro/index.php?Itemid=149&catid=66:muzica-video&id=1309:ce-harce-har-sa-poti-sa-crezi-cantare-comuna&option=com_content&view=article 

Ce har, ce har sa poti sa crezi, ce har, ce har! 
Ce har pe Domnul sa-L urmezi, ce har, ce har!
Ce har, deplin sa te predai, ce har, ce har! 
Ce har s-o rupi cu-al lumii trai, ce har, ce har!
Ce har sa poti sa spui mereu, ce har, ce har! 
Isus, Mântuitorul meu, ce har, ce har!
Ce har sa poti s-asculti de El, ce har, ce har!
Sa ai blîndetea Lui de Miel, ce har, ce har!

Ce har, ce har sa poti iubi, ce har, ce har!
Cuvântul sfânt sa-l poti trai, ce har, ce har!
Ce har sa poti sa fii smerit, ce har, ce har! 
Si-n suferinta linistit, ce har, ce har!

Ce har sa mergi pe calea Sa, ce har, ce har!
Ce har, curat sa-L poti cânta, ce har, ce har!
Ce har sa fii iertat deplin, ce har, ce har! 
Viata s-o traiesti senin, ce har, ce har!

Dupa cum zicea apostolul Pavel: “Si daca este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n-ar mai fi har. Si daca este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n-ar mai fi fapta” (Romani 11:6).

Acum, judecati voi singuri daca se merita ca învataturile lui Zac Poonen sa faca înconjurul României transformând mii de români în robi ai unei evanghelii a pocaintei fara har….