Cât este de adevărata Evanghelia lui Zac Poonen și a mișcării de la Zalău

Intr-o vreme cand mediocritatea si analfabetismul biblic face ravagii printre bisericile evanghelice din Romania si din lume, cand escrocheriile spirituale si falsii profeti ataca din toate partile si cu arme dintre cele mai sofisticate, cand in locul intoarcerii la Scriptura si la invataturile sanatoase, oamenii alearga dupa tot felul de zvonuri si vesti de trezire, este realmente imposibil sa nu observi cum biserici intregi sunt paralizate parca in fata migratiei masive a oamenilor catre senzational, catre experiente care sa le stimuleze “adrenalina spirituala”. Aceste migratii uriase se petrec in congregatii mai mici si mai mari, mai liberale si mai conservatoare, cuprind tineri si adulti, femei si barbati, credinciosi simpli si lideri de biserici. Intrucat fenomenul nu a fost analizat pana acum de mai nimeni din punct de vedere statistic (poate ca nici nu e posibil, poate ca nici nu ar face bine, poate ca nici nu se doreste sa stim dimensiunea fenomenului), nimeni nu poate spune cat de iminenta, cat de adanca este criza si cat de urgente sunt semnalele de alarma.

Este totusi uimitor cat de des, cat de prudent si cat de admirativ se discuta “in secret”, pe la colturi, in grupurile de casa, la intalnirile de partasie, despre miscarile de trezire. Pentru ca sunt foarte putini cei care se ridica sa spuna lucrurilor pe nume si sa demaste falsitatea “trezirilor” zilelor noastre – de regula acestia sunt catalogati ca oamenii-problema ai bisericilor, cei care ar sacrifica oricand unitatea de dragul doctrinei – discutiile admirative la adresa “miscarilor de trezire” continua si se amplifica, muscand incetul cu incetul, dar sigur, tot mai mult si mai mult teren in biserici. 

Ceea ce se poate observa de la distanta în ceea ce priveste pe migratori este lipsa lor de cultura biblica, la unii chiar lipsa abecedarului biblic. Este adevarat ca unii, fiind niste falsi convertiti, sunt tarati in erezii nimicitoare pentru ca, nu-i asa, inselatorul veacului acesta are o putere nespus mai mare de influenta asupra lor. Altii insa, din analfabetism biblic, si din nepasarea liderilor lor, au ramas “copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor in mijloacele de amagire” (Efes. 4:14). 

Zvonistica si susotelile care plutesc in aer in jurul subiectului “trezirea de la Zalau” nu fac deloc exceptie de la descrierea generala de mai sus. Nu voi discuta aici despre fundamentul scripturistic al “miscarii de la Zalau”. Este suficient sa remarc similaritati intre aceasta si “miscarea strajerilor”, afinitati comune, abordari comune. Iata doar cateva dintre ele: 

1. Se plac si de incurajeaza reciproc, fara sa ascunda acest lucru. Dovada pentru aceasta constatare este admiratia speciala a pastorului Constantin Joldes fata de “strajeri” si in mod deosebit fata de noul lor teolog baptisto-carismatic Iosif Ton. Ca semn al pretuirii miscarii de la Zalau, Iosif Ton a primit un loc de cinste pe pagina de internet a bisericii pastorului Joldes;

2. Sunt la fel de mediocre in ceea ce priveste calitatea cuvantului predicat si a argumentelor scripturistice in favoarea viziunii si a doctrinelor pe care le predica (ar fi multe de spus, poate cu o alta ocazie voi detalia); 

3. Folosesc aceeasi tactica inselatoare de a se feri sa isi asume definitia de miscari carismatice, incercand astfel sa ascunda in fapt intentia de a cuceri teren in mediile non-carismatice si non-penticostale din Romania. Astfel, este scopul declarat al “strajerilor” acela de a provoca o asa-zisa miscare de trezire in randul bisericilor baptiste (aici macar se cunoaste tinta), motiv pentru care Iosif Ton a tinut sa se auto-intituleze teolog carismatic si baptist (ca si cum cele doua s-ar putea concilia in vreun fel pe taramul Scripturii). Tot asa, este scopul “miscarii de la Zalau” de a ataca mediile crestine dupa evanghelie si baptiste deopotriva prin schimbarea numelui bisericii din “Biserica Crestina Baptista nr. 1” în “Biserica Crestina Evanghelica Harul” si prin pretinsa declarare ca biserica cu “activitate interconfesionala”.

4. Descriu in mod similar istoria “trezirii”, ambele miscari plecand de la, pare-se, intalniri de rugaciune, si ajungand la o oarecare maturitate a miscarilor de ‘trezire” fara nici un fundament teologic clar si fara a insoti pretinsa inflacarare in rugaciune de o intoarcere la Cuvantul lui Dumnezeu, de o asezare in adevarul Scripturii. 

5. Liderii ambelor miscari folosesc tehnici de manipulare si amagire similare, pretinzand ca vorbesc in numele credinciosilor non-carismatici, sugerand ca in lipsa aderarii la miscarile lor, credinciosii traiesc in apostazie si departe de binecuvantarea spirituala venita de la Dumnezeu; 

6. Amandoua miscarile de “trezire” au ca scop raspandirea la nivel national, si fac acest lucru in modalitati foarte ingenioase, lucrand pe la spate, folosindu-se de conferinte si vorbitori invitati care sunt suficient de naivi sa creada ca platforma care li se ofera reprezinta o oportunitate de a predica lucruri utile, si suficient de iresponsabili pentru ca participand la astfel de conferinte, ofera legitimitate asa-ziselor “miscari de trezire” printre credinciosii non-carismatici. Astfel, nu pot pricepe ce au cautat la amvonul de la Zalau persoane precum fr. Viorel Iuga (candidat la presedintia Uniunii Baptiste) sau de ce accepta sa fie pe lista de resurse persoane ca fr. Beniamin Faragau (important pastor baptist), dar pot intelege destul de bine de ce pastorul Joldes si biserica lui evanghelica si interconfesionala se bucura de prezenta lor sau de a le folosi numele, la fel cum am putut intelege de ce pe website-ul “strajerilor” au fost postate de-a lungul timpului citate din predicatori conservatori precum John Wesley, fragmente din predici ale fr. Paul Washer sau Carter Conlon.

7. O ultima caracteristica comuna “miscarii de la Zalau” si “miscarii strajerilor” – despre care voi elabora mai jos, sta inpervertirea mesajului Evangheliei. Am ales sa nu detaliez despre caracteristicile anterioare si sa ma focalizez pe aceasta din urma pentru ca am convingerea ca, odata facuta lumina in acest aspect, se poate usor trage concluzia daca aceste miscari – si altele ca ele – pot pretinde sau nu statutul de “trezire spirituala”. 

Despre “trezirea” Strajerilor s-a scris atat de mult, incat nu cred ca mai este nevoie de adaugiri, cel putin nu acum. 

Asa ca o sa analizez mai jos felul cum “miscarea de la Zalau” defineste Evanghelia. Pentru aceasta, am ales sa examinez definitia data Evangheliei de cea mai avizata voce prin care congregatia pastorului Joldes intentioneaza sa cucereasca Romania evanghelica – pastorul Zac Poonen. Invataturilor lui Zac Poonen li se dedica spatii extensive pe website-ul miscarii de la Zalau, articolele, predicile si inregistrarile audio si video ale conferintelor lui, astfel incat cred ca imi pot permite sa spun ca, in lipsa unei definitii clare date Evangheliei de catre pastorul Joldes, miscarea de la Zalau isi asuma invatatura lui Poonen in aceasta privinta. 

Pentru aceasta interventie, am ales sa analizez in principal articolul “Evanghelia adevarata si cea falsa” de Zac Poonen, dar voi face unele referiri si la articolul “Mesajul clar al Evangheliei” de acelasi autor. Ambele articole sunt postate pe prima pagina a website-ului www.harulzalau.ro. Anumite parti din aceste doua articole vor fi reproduse aici pentru a facilita cursivitatea normala textului. Precizez ca intrucat analiza de fata este una critica, ea nu incalca dreptul de autor al lui Zac Poonen, asa cum este pretins la finele celor doua articole. 

In articolul sau “Evanghelia adevarata si cea falsa”, Poonen pleaca de la bun inceput cu stangul, incercand sa faca o impartire a crestinilor dupa categorii pe care nu le vom gasi în Biblie oricat ne-am cazni. Dupa ce a “demascat” pretinsa falsitate a unor clasificari ale crestinilor dupa criterii denominationale, doctrinare, carismatice, profesionale sau experimentale, Poonen propune o clasificare “scripturala” a crestinilor. Iata pe cine include Poonen în definitia de “crestin”: O modalitate mai scripturala de a imparti crestinii ar putea fi dupa cum urmeaza: “Cei care traiesc pentru ei insisi” si “Cei care traiesc pentru Hristos”; sau “Cei care cauta slava lumii” si “Cei care Il cauta pe Hristos”; sau “Cei care au prioritati lumesti” si “Cei care Il au ca prioritate pe Dumnezeu”; sau “Cei care iubesc banii” si “Cei care Il iubesc pe Dumnezeu” (Isus a spus ca este imposibil sa le iubim pe amândoua – Luca 16:13).

Nu stiu cum a putut ajunge Poonen la o concluzia ca poti fi crestin, dar in acelasi timp sa traiesti pentru sine, ca poti fi crestin, dar in acelasi timp sa traiesti pentru slava lumii, ca poti fi crestin si totusi sa ai prioritati lumesti si ca poti fi crestin si totusi sa iubesti banii. Culmea este ca in ce priveste ultima pereche de categorii de “crestini”, Poonen face apel la Luca 16:13, care, paradoxal sau nu, spune tocmai opusul concluziei la care Poonen a ajuns. De altfel, lipsa de claritate biblica pare sa fie o problema consecventa in invataturile lui Poonen, dupa cum vom vedea in continuare. Prin contrast, Biblia spune urmatoarele: 

A. In privinta trairii pentru sine: “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi, si sa Ma urmeze. Fiindca oricine va voi sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine, o va mantui” (Luca 9:23-24) sau “oricine nu-si poarta crucea, si nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:27). Altfel spus, traiesti pentru tine, nu poti pretinde ca esti crestin. 

B. In privinta celor care cauta slava lumii: “Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in El. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume” (1 Ioan 2:15-16), sau “cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu” (Iacov 4:4), sau “daca as mai cauta sa plac oamenilor, n-as fi robul lui Hristos” (Galateni 1:10b). Atat de clar!!! Cauti slava lumii? In nici un caz nu te gandi ca poti fi crestin.

C. In privinta celor cu prioritati lumesti: “daca deci ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Hristos sade la dreapta lui Dumnezeu. Ganditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant” (Coloseni 3:1-2). 

D. In privinta celor care iubesc banii: “nici o sluga nu poate sluji la doi stapani; caci sau va uri pe unul, si va iubi pe celalalt, sau va tine numai la unul, si va nesocoti pe celalalt. Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui mamona” (Luca 16:13). Este interesant cum Poonen a putut cita pasajul acesta in sprijinul ideii ca poti fi crestin, si totusi sa iubesti banii, cata vreme textul striga de pe acoperisul casei ca intelesul este tocmai pe invers – nici gand sa fii crestin cata vreme iubesti banul. 

Ca sa inchida gura celor care ar putea scoate Biblia si sa citeasca ce spune ea exact in ce priveste clasificarea facuta, Poonen are grija imediat sa precizeze: 
            Isus nu a venit in mod principal ca sa dea oamenilor o anumita doctrina, sau un model de biserica, sau vorbirea in limbi sau chiar sa le dea o anumita traire/experienta. 

Apoi, paradoxal, Poonen spune un lucru care vine in totala contradictie cu tot ceea ce a declarat mai devreme: 
           El (Isus) a venit sa dezradacineze pacatul din viata noastra. Radacina pacatului este a place sinelui, a ne urmari propriile interese, si a face doar voia noastra. 

Pai cum vine asta – sa intelegem ca se poate sa fii inradacinat in pacat, si totusi sa apartii crestinilor, doar ca te afli intr-o categorie mai de jos, poate categoria crestinilor “carnali”? Ei bine, Poonen nu intarzie in a clarifica acest lucru, din nefericire in total dezacord cu Scriptura: 
            Daca nu permitem Domnului sa smulga aceasta radacina din viata noastra, vom fi crestini doar intr-un mod  superficial. 

A fi inradacinat in pacat, zice Biblia, este echivalent cu a fi strain de Dumnezeu, vrajmas al lui Dumnezeu. Sunt sute, mii poate de astfel de pasaje in Scriptura. Iata doar cateva pasaje care vorbesc de la sine: 

– “Oricine ramane in El, nu pacatuieste; oricine pacatuieste, nu L-a vazut, nici nu L-a cunoscut. Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire, este neprihanit, cum El Insusi este neprihanit. Cine pacatuieste, este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului. Oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu (1 Ioan 3:6-9) 

– “Umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti. Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri protivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti. Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub Lege. Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute, si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile, si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu” (Galateni 5:16-21). 

– “Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei” (Galateni 5:24) 

– „Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti supt Lege, ci supt har. Ce urmeaza de aici? Sa pacatuim pentru ca nu mai suntem supt Lege ci supt har? Nicidecum.Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati, fie ca este vorba de pacat, care duce la moarte, fie ca este vorba de ascultare, care duce la neprihanire? Dar multamiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru ca, dupa ce ati fost robi ai pacatului, ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii, pe care ati primit-o. Si prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de subt pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii.Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit: viata vesnica” (Romani 6:14-17,22) 

Poonen merge mai departe, si pune din nou la zid pe aceia care ar incerca sa se agate in credinta lor de invataturi si doctrine, spunand: 
              Satan va incerca din toata puterea sa ne insele in a crede ca facem parte dintr-o clasa superioara fata de ceilalti crestini din jur, din cauza doctrinei sau a experientei sau a modelului bisericii noastre! Lui Satan nu-i pasa daca avem o doctrina sanatoasa….Crestinismul din ziua de azi este plin de crestini care traiesc pentru ei insisi si care sunt convinsi ca Dumnezeu ii vede ca fiind superiori celorlalti crestini din cauza diferentelor doctrinare sau a modelului de biserica sau a trairilor.

Interesant, nu? 

Poonen concluzioneaza apoi spunand ca sunt doua Evanghelii predicate astazi – una centrata pe sine, cealalta centrata pe Dumnezeu, mentionand apoi ca evanghelia eului este falsa pentru ca ea nu pomeneste pocainta. Cum ar putea cineva sa ajunga un crestin, cata vreme el este centrat pe sine, isi urmareste scopurile, iubeste lumea si banii etc? Si ce fel de evanghelie ar fi putut auzi un astfel de…”crestin”? 

Poonen isi dovedeste lipsa de claritate biblica intr-o modalitate asemanatoare si in articolul “Mesajul clar al Evangheliei”, unde face tot felul de afirmatii halucinante despre ce inseamna nasterea din nou, ce este Evanghelia, cum poti fi mantuit si asa mai departe. 

Astfel, el spune ca pocainta ar fi primul pas în nasterea din nou, 
               Pocainta este primul pas din acest proces… 
apoi ca nasterea din nou este fundamentul vietii crestine, 
               Este drept ca trebuie sa traim o viata buna cu totii. Dar aceasta este suprastructura crestinismului, nu fundatia. Fundatia este nasterea din nou…

iar Poonen spune ca 
               pentru a putea fi nascut din nou trebuie sa vii la lumina….asta înseamna sa fii complet sincer cu Dumnezeu si sa-ti marturisesti pacatele inaintea Lui. 

Poonen rateaza Efeseni 2 si Ioan 6 si multe alte astfel de pasaje, unde este atat de clar faptul ca un om mort spiritual, un om inradacinat in pacat, nu poate veni la lumina de la sine. El trebuie mai intai trezit la viata, inviat din moartea spirituala prin puterea si interventia Duhului Sfant, pentru a fi apoi capabil sa realizeze starea lui spirituala disperata, ceea ce il va determina in mod natural sa experimenteze pocainta si credinta. 

Pentru cunoscatorii invataturilor sectei “fratilor norvegieni” (Smith Brothers), accentul pus pe pocainta nu este nici o surpriza. Ar trebui insa, sa fie o surpriza neplacuta si deschizatoare de ochi pentru toti ceilalti, sa afle ca Zac Poonen a fost multa vreme porta-vocea acestei secte in India, si nu numai acolo, provocand scandaluri si dezbinari in multe biserici, si facand acest lucru putin cate putin, pas cu pas. 

Una din ereziile majore ale “fratilor norvegieni” consta in faptul ca, interpretand gresit si in afara contextului Romani 8:3, ei cred ca Domnul Isus Hristos a avut o natura pacatoasa ca si noi, dar ca a rezistat pornirilor acesteia si nu a pacatuit. Ca urmare, zic ei, “asa cum a biruit Isus, poti birui si tu”. Altfel spus, ei promoveaza o evanghelie a faptelor bune, a eforturilor personale. Acest lucru nu transpare direct din articolele lui Poonen, dar se pot observa afirmatii care arata catre o astfel de invatatura, vecina cu hula. 

Iata doar un exemplu: 
               De-a lungul vietii lui Isus pe pamant, in timpul celor 33 de ani si jumatate – El Si-a respins voia proprie si a facut voia Tatalui Sau. El le-a spus ucenicilor Sai ca oricine doreste sa-L urmeze trebuie sa faca precum El. El a venit ca sa smulga din radacini pacatul din viata noastra – “voia proprie” – si sa ne scape de pacat. 

E ca si cum ar spune ca Domnul Hristos ar fi avut la dispozitie pacatul, ar fi putut pacatui, dar, prin efort personal, a rezistat tentatiei de a pacatui. Cutremurator!!!

Apoi Zac Poonen continua seria afirmatiilor contradictorii, spunand ca de fapt nu nasterea din nou ar fi fundamentul vietii crestine, ci: 
               …credinta crestina are o fundatie unica: Hristos a murit pentru pacatele noastre si a inviat din morti. 

Si in acest al doilea articol, Poonen promoveaza un crestinism usor, in ciuda faptului ca uneori pare chiar obsesiv preocupat de subiectul “pocainta”: 
               Daca vrei sa ai un inceput bun in viata ta de crestin, realizeaza faptul ca nu esti cu nimic mai bun decat cel mai mare pacatos din lume. 

Si evanghelistul indian isi încheie prezentarea evangheliei lui cu nelipsita rugaciune-model (pe care n-o mai redau), ca si cum omul nostru, convins de pacat si de starea lui disperata inaintea lui Dumnezeu dar bucuros ca s-a gasit salvare pentru el, n-ar sti pentru ce sa ceara iertare si pentru ce sa multumeasca, si ar avea nevoie de un sufleur profesionist. Dupa un astfel de talmes-balmes de idei, nu putea lipsi, evident, asigurarea ca omul a repetat bine rugaciunea si ca, drept rasplata, se poate considera cetatean al cerului: 
               Deci poti fi sigur ca Dumnezeu te-a primit. 

Dar Poonen atinge culmea inconsecventei in a prezenta cum defineste el Evanghelia catre finalul articolului “Evanghelia adevarata si cea falsa”. Cititi si infiorati-va cine este cel care legitimeaza, care reprezinta, din punct de vedere teologic, miscarea de trezire spirituala de la Zalau: 
              Cei ce predica aceasta evanghelie (cea falsa – n.n.), se lauda cu numere foarte mari de oameni care “au ridicat mâna si L-au primit pe Hristos” în adunarile lor. Însa totul este o înselatorie! Desi exista oameni care sunt cu adevarat convertiti în asemenea întâlniri, din pricina sinceritatii lor, ei ajung sa fie “fii ai gheenei” (Matei 23:15) – înselati despre adevarata lor stare. 

Adevarat? Cum ar putea cineva sa isi bata joc intr-un mod mai abominabil de jertfa Mantuitorului nostru decat sa spuna ca unii oameni pot experimenta convertirea adevarata, dar, fiind prea sinceri in cautarea lor pentru Domnul Hristos, ar putea sa ajunga in final “fii ai gheenei”? 

Cum poti spune ca unii oameni sunt convertiti, ca pentru ei a curs sangele nevinovat si scump al Domnului Isus Hristos, ca pentru ei Mantuitorul a gustat moartea, dar ca in final acei oameni ajung in iad, ca si cum jertfa Lui n-ar fi suficienta, n-ar fi vesnica, si ca si cum puterea Lui n-ar fi suficienta pentru a-i pastra pe cei mantuiti sigilati pentru toata vesnicia?

Cum ar putea o biserica, un grup de oameni, sa pretinda ca experimenteaza trezire spirituala, in conditiile in care invatatura merge total impotriva Scripturii, batjocoreste si minimalizeaza jertfa Mantuitorului si incurajeaza traiul in pacat pe premisa ca se poate si asa, poti fi crestin, doar ca vei ramane in clasa inferioara, mai de jos? Cand in istoria crestinatatii s-a petrecut vreo trezire spirituala autentica insotita de o astfel de invatatura? Sau mai corect spus – de o astfel de lipsa de invatatura? 

N-as vrea deloc sa jignesc in vreun fel pe cei care sunt cu adevarat ai Domnului Isus in congregatia din Zalau, si nici pe cei care au nutrit orice fel de simpatii sau admiratii la adresa acesteia si a povestilor si zvonurilor care au curs despre ea. Dar as vrea sa ii îndemn pe toti cei sinceri la discernamant, la intoarcerea la Scriptura, la intoarcerea de la invataturile vecine cu erezia ale lui Poonen si altii ca el – care dirijeaza si legitimeaza asa-zisa miscare de la Zalau – la intoarcerea la doctrina sanatoasa, la adevarul suprem si neschimbator – Cuvantul lui Dumnezeu, cel care ii poate face cu adevarat liberi. (Va urma)