Deschizătorul de inimi

“…Domnul i-a deschis inima…” – Faptele Apostolilor 16:14

Gasim multe lucruri interesante în convertirea Lidiei. Ea a fost adusa acolo prin circumstante providentiale. Era o vanzatoare de purpura, provenind din orasul Tiatira, dar o gasim la momentul potrivit in cetatea Filipi pentru a-l auzi pe Pavel predicand; providenta, care este lucrarea mainilor harului divin, a condus-o la locul si momentul potrivit.

Apoi, harul i-a pregatit sufletul pentru si mai mult har binecuvantat. Ea nu Il cunostea pe Mantuitor, dar era o evreica, asa ca stia multe adevaruri care au fost un ajutor excelent în cunoasterea lui Isus. Convertirea ei a avut loc prin folosirea acestor informatii si mijloace ale religiei din care ea venea. In ziua Sabatului, ea a mers într-un loc unde in mod obisnuit nu se facea rugaciune (langa rau), dar acolo s-a auzit rugaciune in acea zi. Niciodata sa nu neglijam mijloacele harului; Dumnezeu ne poate binecuvanta si atunci cand nu ne aflam in casa Lui de rugaciune, dar sigur ca avem motive mai mari de speranta ca El o va face atunci cand suntem impreuna cu sfintii Sai. 

Observati cuvintele folosite: “Domnul i-a deschis inima”. Nu ea si-a deschis propria inima. Nici rugaciunile ei nu au putut face asta; si nici apostolul Pavel nu a putut sa ii deschida inima. Pentru ca un om sa primeasca lucrurile care ii aduc pacea, Insusi Domnul trebuie sa deschida inima acelui om. Doar El poate folosi cheia inimii, doar El o poate deschide, si astfel sa obtina accesul la El. El este stapanul inimii dupa cum tot El este si creatorul ei. 

Si prima dovada exterioara a unei inimi deschise este ascultarea, obedienta. Imediat ce Lidia a crezut in Iisus, ea a fost botezata. O inima smerita si franta este un semn placut, atunci cand copilul lui Dumnezeu este dornic sa se supuna unei porunci care nu este esentiala pentru mantuirea sa, atunci cand nu este fortat sa o implineasca de frica egoista a condamnarii, ci este un simplu act al ascultarii si comuniunii cu Stapanul sau.

Urmatoarea dovada a fost dragostea, manifestata prin fapte de bunatate fata de apostoli. Dragostea fata de sfinti a fost dintotdeauna semnul unui adevarat convertit. Aceia care nu fac nimic pentru Hristos sau pentru Biserica Lui, nu dau decat trista dovada a unei inimi “deschise”. Doamne, mai mult decat orice, da-mi o inima deschisa cu adevarat!

Sursa: Spurgeon – Morning and Evening.