Biserica și mamele creștine

Biserica lui Dumnezeu din Scriptură este asemenea unei mame. Dar care este datoria unei mame? Care este responsabilitatea ei? Ei bine, responsabilitatea unei mame este să își hrănească copiii la piept. Ea își pierde bucuria și produce o rană gravă în copiii ei atunci când, deși are abilitatea, îi lipsește afecțiunea care să o constrângă să-și hrănească propriul copil din izvoarele pe care Dumnezeu însuși le-a deschis.

Întrucât Biserica lui Hristos este ca o mamă, ea va pierde cea mai mare bucurie și cel mai dulce privilegiu dacă nu își crește copiii și dacă nu le dă laptele curat al Cuvântului. Ea nu are niciun drept să-și trimită copiii ca să fie îngrijiți de o dădacă. Cum să o iubească aceștia? Ce dragoste să aibă față de ea?… De aceea, este datoria mamei ca, pe măsură ce copilul crește, să îl învețe și să îl crească. Ea trebuie să îl învețe primele litere ale alfabetului, așa încât copiii să-și primească de pe buzele mamei primele cuvinte prin care să-L cunoască pe Hristos.

Cine ar fi mai potrivit să îi învețe, dacă nu cea care i-a născut? Nimeni nu poate să îi învețe atât de dulce și atât de eficace cum o face mama. De aceea, ea nu trebuie să abandoneze creșterea copiilor ei, încredințându-i alteia. Tot astfel, de ce ar trebui ca noi, Biserica lui Hristos, după ce i-am învățat mai întâi să vorbească în Numele lui Hristos, să ne abandonăm copiii pentru a fi educați și învățați de alții? Nu, manifestând o dragoste maternală în sânul Bisericii lui Hristos, haideți să ne preocupăm așa încât copiii ei să fie crescuți pe genunchii ei, și să nu lepădăm lucrarea de pregătire a fiilor și fiicelor ei, lăsând-o la latitudinea altora.

Cine ar putea fi la fel de potrivit ca o mamă pentru a-i inspira fiul cu o dragoste fierbinte în clipa când, în final, acesta pleacă avântându-se în bătălia vieții? Cine să-i dea sfaturi pline de dragoste, cine să îi trimită cuvântul plin de bucurie care să îl susțină în ceasul greutății, dacă nu mama, pe care el o iubește? Tot astfel, fie ca Biserica lui Hristos să își pună mâna pe umerii tinerilor ei, care merg înainte să-i poarte bătăliile, și să spună: „Fii hotărât, tinere, fii puternic, nu-ți dezonora mama care te-a crescut. Mergi înainte și, asemenea unui spartan, nu te întoarce decât în glorie… Nu te întoarce decât erou sau martir”. Cine poate rosti atât de bine cuvintele și cine poate cânta cu atâta putere, cum o face mama față de fiul ei sau Biserica față de copiii ei?

Așadar, Biserica nu are niciun drept să delege lucrarea care îi este încredințată. Ea este cea care trebuie să își crească copiii. Ea trebuie să îi hrănească. Ea trebuie să îi pregătească. Ea trebuie să îi trimită înainte pentru a face lucrarea Stăpânului.

Note bibliografice și explicative

(1) Spurgeon vorbește în principal despre lucrarea bisericii locale de a-și echipa bărbații pentru slujba Evangheliei, dar el include aici principii generale care se aplica în egală măsură tuturor membrilor unei biserici.