Chemarea Evangheliei pentru mame

„Întoarceți-vă la Mine, și veți fi mântuiți toți cei ce sunteți la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, și nu altul. (Isaia 45:22)

M-am adresat în aceste câteva articole mamelor creștine, dar pentru că este posibil ca unele dintre cititoare să nu fie creștine, nu îmi permit să închei fără a adăuga câteva cuvinte îndreptate către toate acele mame care nu au Duhul lui Dumnezeu mărturisind împreună cu duhurile lor că sunt copii de Dumnezeu (Rom. 8:16).

Draga mea cititoare! Ești tu un copil de Dumnezeu? Nu răspunde în grabă. Mii de oameni își imaginează că sunt, dar vor descoperi în final că s-au înșelat. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că oamenii nu doar că pot să trăiască amăgiți, dar pot să și moară în amăgire, flatându-se cu ideea că totul este bine și nedescoperindu-și greșeala până în clipa când deschid ochii în acel loc al durerii. De aceea, să nu crezi că este ciudat că-ți punem această întrebare: „Ești un copil de Dumnezeu?” Gândește-te la greutatea întrebării. Păstreaz-o înaintea ochilor tăi. Amintește-ți că nu poți fi un copil de Dumnezeu dacă nu ai fost schimbată în inimă și în viață prin credința în adevărul care se găsește în Isus (Efes. 4:21). Așadar, care este starea inimii tale? Este ea îndreptată mai înainte de toate către deșertăciunile, nimicurile și preocupările vieții prezente? Sau este îndreptată către „lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu” (Col. 3:1)? Este ea locuința patimilor păgâne, sau este un templu al Duhului Sfânt, plin de pace, dragoste și bucurie sfântă?

Care este starea vieții tale? Trăiești după ceea ce îți sunt atrași ochii trupești, „după mersul lumii acesteia” (Efes. 2:2)? Sau împodobești învățăturile Mântuitorului printr-o purtare vrednică de Evanghelie, producând roada neprihănirii și păzindu-te nepătată de lume (Iacov 1:27)? O, nu te înșela! Dacă inima și viața ta nu au fost schimbate, nu ești un copil de Dumnezeu. Atâta vreme cât nu ești schimbată astfel prin credința în adevăr, ești „plină de fiere amară, și în lanțurile fărădelegii” (F.A. 8:23). Faptul că respecți cerințele formale ale religiei nu te poate mântui. Calitățile tale plăcute nu te pot salva. Moralitatea ta exterioară și lumească nu poate să aducă mântuirea sufletului tău. Faptele bunăvoinței tale nu te pot ajuta. Chiar dacă ai avea toate acestea, ai putea să descoperi că poarta Raiului este închisă față de tine și că vei fi aruncată în „întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților” (Matei 8:12). Ești ezitantă în a crede aceste lucruri? Îți spui în sinea ta că „asta este prea de tot”? Dacă aș fi eu cel care afirmă aceste lucruri, afirmațiile mele ar putea fi tratate ca lucruri mărunte, dar Cel care te va judeca afirmă: „dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3:3).

Acestea sunt cuvintele „Martorului credincios și adevărat” (Apoc. 3:14) și mai degrabă vor trece cerul și pământul decât să cadă la pământ vreunul dintre cuvintele Lui. Nu alunga de la tine influența serioasă pe care aceste cuvinte sunt destinate să o producă prin a-ți spune în sinea ta că Dumnezeu este îndurător și poate că, la urma urmei, te va lăsa să scapi.

Eu știu, și mă bucur să știu, că Dumnezeu este milostiv, infinit de milostiv. Dacă n-ar fi fost așa, atât eu cât și tu am fi fost aruncați deja în închisoarea disperării, lipsiți de cea mai mică rază de speranță care să lumineze pâcla întunericului. Dar știu și că Dumnezeu este credincios adevărului și milostiv, și că mila Lui nu poate fi exersată niciodată prin a distruge adevărul Lui. Chiar dacă mila Lui este infinită, ea nu se poate manifesta față de cei care resping „cuvântul adevărului Evangheliei” (Col. 1:5), căci aceasta ar însemna să falsifice propria afirmație expresă. Mila Lui este manifestată acum față de tine în Cuvântul Său. Îndurarea Lui a făcut o ispășire pentru păcat, prin care poți fi mântuită chiar acum! Mila Lui îți prezintă această ispășire ca temelie a nădejdii, dar dacă tu „stai nepăsătoare față de o mântuire așa de mare” (Evrei 2:3), atunci securea este pusă la rădăcina copacului și vei fi tăiată, moment de la care îndurarea Lui va înceta pe veci în ceea ce te privește. Tot ce îți va rămâne va fi să experimentezi efectul înfricoșător al îndurării disprețuite și al judecății pusă în aplicare. Te întrebi acum: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuită?” (F.A. 16:30). Binecuvântat fie Dumnezeu, căci răspunsul este la îndemână: „Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuită” (F.A. 16:31). Domnul a adus un miel ca jertfă. „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor” (Isaia 53:6). „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre” (Isaia 53:5). De aceea, „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Vino prin Fiul la Tatăl, și în niciun caz nu vei fi respinsă (Ioan 6:37)! Singurul lucru prin care poți fi mântuită a fost deja împlinit! Isus a șters nelegiuirea, a  pus capăt păcatelor și a adus neprihănirea veșnică (Dan. 9:24)! El a deschis calea prin care poți ajunge la scaunul îndurării lui Dumnezeu, și poți să Îl privești acum pe Dumnezeul pe care L-ai ofensat și sfidat, fiind așezat pe acel scaun al îndurării, gata să reverse iertarea și viața asupra ta. Poți auzi glasul Lui plin de bunătate care te cheamă, da, implorându-te și chemându-te să vii la El pentru ca sufletul tău să trăiască (Matei 11:28-30).

Predă-ți sufletul, cu toată vinovăția lui, la picioarele lucrării încheiate a lui Emanuel (Isaia 7:14), și nu vei fi respinsă. Nu te gândi că ar trebui să faci ceva ca să primești favoarea Lui pe baza meritelor tale, pentru ca să poți apoi crede în „Cel ce îl socotește pe păcătos neprihănit” (Rom.  4:5). Nu încerca în niciun fel să te faci vrednică de a fi acceptată. Nu aduce în mâna ta niciun preț. Dumnezeu nu va face comerț cu binecuvântările mântuirii. El îți va da viața veșnică fără plată, pentru că este Dumnezeu, altfel nu ți-o va da deloc. Trebuie să o primești fără plată, ca o păcătoasă vinovată și condamnată, neavând nicio pretenție de la Dumnezeu, altfel nu o vei primi deloc. Nu sunt oare acestea cuvintele Lui pline de bunătate? „Voi toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată” (Isaia 55:1). Nu te mai întreba, deci, „cu ce Îl voi întâmpina pe Domnul?” (Mica 6:6), întrucât „cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta. Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire” (Rom. 10:8-10).

Fragment din lucrarea Three Lectures to Christian Mothers.

Note bibliografice și explicative

(1) sau justifică – a declara drept, nevinovat sau neprihănit pe cineva. „Justificarea este un act al harului necondiționat al lui Dumnezeu, prin care El iartă toate păcatele noastre și ne acceptă considerându-ne neprihăniți înaintea Lui doar pe baza faptului că neprihănirea lui Hristos ne este atribuită și este primită de noi numai prin credință” (Spurgeon’s Catechism, 32). Vedeți și revista Vestitorul Evangheliei Harului, nr. 1 (Justificarea) și nr. 5 (Atribuirea neprihănirii).

Îmi amintesc că [Augustin] scria despre Monica, mama lui, că ea semănase lucrurile vieții în mintea lui prin cuvintele ei, le udase cu lacrimile ei și le hrănise cu exemplul ei. Iată un model prețios pentru toate mamele. – John Flavel