Încurajarea unei mame

Probabil că nu există un alt domeniu al experienței creștine mai aducător de descurajare și depresie decât acela prin care treceți voi, mamele creștine. Dar, binecuvântat fie Dumnezeu, există rezerve inepuizabile de care voi toate aveți nevoie pentru încurajare și susținere. Dați-mi voie să vă îndrept atenția, înainte de toate, către realitatea încurajatoare că lucrarea în care sunteți implicate este, direct și mai presus de orice, lucrarea lui Dumnezeu. Marele scop pentru care universul a fost chemat în ființă și pentru care este susținut veac după veac este manifestarea gloriei lui Dumnezeu. În tot ceea ce Dumnezeu face sau permite să se facă, El țintește acest obiectiv. Toți agenții – angelici sau omenești, raționali sau iraționali, animați sau fără viață – slujesc ca mijloace în atingerea acestui măreț scop, prin toate acțiunile lor. Tendința a tot ceea ce este în aparență implicat în lucrarea întregii mașinării a universului, fie în lucruri morale, fie în lucruri fizice, este de a produce mișcare într-o direcție anume. În mântuirea omului decăzut, prin providența răscumpărătoare a Evangheliei, acest țel măreț este promovat într-un mod special, căci prin Biserică este făcută cunoscută înțelepciunea felurită a lui Dumnezeu înaintea „domniilor și a stăpânirilor din locurile cerești” (Efes. 3:10).

Prin ce instrument este chemată o biserică răscumpărată să crească în mijlocul copiilor păcătoși ai oamenilor? Prin instrumentul acelora care au fost eliberați prin harul lui Dumnezeu din vinovăția și puterea păcatului, și făcuți „vase de cinste, sfințite, folositoare Stăpânului lor, destoinice pentru orice lucrare bună” (2 Tim. 2:21). Prin intermediul lucrării omului, mulțimea pe care nimeni nu o poate număra va fi adunată în turma Răscumpărătorului. Iar vouă v-a rânduit Dumnezeu slujba de a-i crește pe cei care se angajează în această lucrare glorioasă! Vouă vă este încredințată sarcina de a modela acei oameni prin care marele plan al lui Dumnezeu de glorificare a propriei Persoane va fi împlinit înaintea tuturor ființelor raționale! În mâinile voastre se găsesc liderii următoarei generații, acei Luther, Knox, Whitefield și Wilberforce din veacurile viitoare. Ei se găsesc în mâinile voastre și, prin Dumnezeu, veți putea influența destinele a milioane de pământeni încă nenăscuți. Am vorbit deja despre responsabilitatea uriașă atașată acestei slujiri, dar aș vrea să o prezint și într-o altă lumină.

Gândește-te ce onoare ți se face să ți se încredințeze cea mai importantă parte a lucrării lui Dumnezeu! Gândește-te cât de aproape te aduce de Dumnezeu să ți se încredințeze echiparea nu doar a soldaților Lui, ci a acelora care vor conduce oștirile Lui și le vor duce la biruința glorioasă. Tu ocupi cea mai înaltă, cea mai nobilă și cea mai onorabilă poziție în care poate fi așezată o ființă omenească. Nu cârti la gândul că nu vei putea să slujești în armată, în guvern sau în senat, căci vocația ta este una mai înaltă decât acestea. Ești implicată direct în acea lucrare care a folosit limbile, penițele, străduințele, inimile și acțiunile celor mai bune și mai înțelepte ființe din orice epocă – lucrarea pentru care au trăit prorocii evlavioși, pentru care a trudit echipa deosebită a apostolilor, și pentru care a murit armata nobilă a martirilor. Pentru a privi la progresul acestei lucrări, îngerii se coboară din locurile lor înălțate și se uită cu cel mai intens interes la desfășurarea fiecărei etape a planului, la înaintarea fiecărui principiu și la împlinirea fiecărui eveniment din el.

Pentru punerea în aplicare a acestei lucrări, Fiul Celui Preaînalt a părăsit scaunul de domnie al cerului și S-a făcut un locuitor al pământului, fiind supus ocării și batjocurii oamenilor, agoniei și rușinii crucii. De asemenea, tot în acest scop este trimis Duhul Sfânt de la Tatăl și de la Fiul. Pe scurt, aceasta este lucrarea pentru înaintarea căreia au fost și sunt puse continuu la lucru cele mai nobile energii de pe pământ și din cer. Prin comparație cu ea, interesele trecătoare ale acestor vremuri sunt doar niște fire de pleavă. Dar cum putem să extragem din astfel de adevăruri motive de încurajare?  Foarte ușor, căci dacă ești implicată într-o lucrare pe care Dumnezeu o are mai aproape de inima Lui, dacă ar fi să vorbim astfel, decât orice altceva din univers, pentru că acolo este manifestată mai abundent gloria Sa, ai putea să îți imaginezi pentru o clipă că El te va lăsa să trudești în acea lucrare fără să fii observată și fără să ai parte de grija Lui? O astfel de idee este lipsită de reverență față de Dumnezeu și absurdă. Dacă am accepta-o în inimile noastre, ar fi ca și cum am lovi în înțelepciunea și în bunătatea lui Dumnezeu.

De aceea, în legătură nemijlocită cu faptul că ești implicată în lucrarea lui Dumnezeu, gândește-te, în al doilea rând, că Dumnezeu dorește întotdeauna să îți dea puterea și înțelepciunea de care ai nevoie pentru a te achita cu succes de îndatoririle tale importante. El este așezat întotdeauna pe tronul de har, gata să toarne binecuvântările Lui nenumărate și bogate asupra tuturor celor care le cer. Urechea Lui nu este niciodată departe de strigătul celui nevoiaș, care I se roagă cu smerenie. Ce visterie inepuizabilă de încurajare constituie acest adevăr! În vremurile când inima ta este copleșită, privește la Stânca ce este mai presus de tine (Ps. 61:2). Aruncă povara ta asupra Domnului, cu toată încrederea dragostei unei fiice față de Tatăl ei, fiind sigură că El te va susține. El nu poate dezamăgi așteptările pe care ți le prezintă în Cuvântul Său ca să te bucuri de ele. El va fi Învățătorul tău, Sfătuitorul tău, Călăuza ta, Mângâietorul tău, Refugiul tău‚ Fortăreața ta, Soarele tău și Pavăza ta. Simți că îți lipsește puterea? Mergi la Dumnezeu! El este Cel Atotputernic în care locuiește toată tăria. Simți că îți lipsește înțelepciunea? Mergi la Dumnezeu! El este „Dumnezeu, care singur este înțelept” (Rom. 16:27) și, din înțelepciunea Lui, El le „dă tuturor cu mână largă și fără mustrare” (Iacov 1:5). Crezi că îți lipsește răbdarea? Mergi la Dumnezeu! El este „Dumnezeul răbdării” (Rom. 15:5). Simți că te afli în pericolul de a te pierde cu inima pe cale? Mergi la Dumnezeu! „El îi dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin” (Isaia 40:29). Pe scurt, te simți doborâtă de sentimentul insuficienței și nevredniciei? Mergi la Dumnezeu. Suficiența ta se găsește în el (2 Cor. 3:5). „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună” (2 Cor. 9:8). El a fost locul de refugiu al poporului Său în toate generațiile, o Stâncă de adăpost în vreme de necaz și un stâlp de susținere în perioadele de suferință.

Apleacă urechea pentru a auzi glasul suav al cântărețului din Israel, care a testat adesea credincioșia lui Dumnezeu față de promisiunile Lui: „Înălțați-L pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toții Numele Lui! Eu L-am căutat pe Domnul, și mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele. Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, și nu ți se umple fața de rușine. Când strigă un nenorocit, Domnul aude, și-l scapă din toate necazurile lui. Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El, și-i scapă din primejdie. Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El” (Ps. 34:3-8). Poți să îți extragi multă încurajare din faptul că mii de mame creștine au testat credincioșia lui Dumnezeu față de promisiunea Lui și au avut parte de fericirea de a vedea succesul străduințelor lor în convertirea copiilor lor. Istoria Bisericii este plină de exemple în acest sens. Să vedem câteva dintre ele.

Exemplul lui Augustin este unul uimitor. În a doua parte a secolului al IV-lea și prima din secolul al V-lea, Augustin a fost unul dintre cele mai strălucitoare ornamente ale creștinismului, dar, până la vârsta de 28 de ani, el a trăit în păcat. Aflăm din remarcabilele sale mărturisiri, scrise de el după convertirea sa, că nu ținuse cont de nicio regulă și „săvârșea cu lăcomie orice fel de necurăție” (Efes. 4:19). Totuși, el a avut o mamă evlavioasă care, în ciuda tuturor rătăcirilor lui, a venit cu lacrimile și cu rugăciunile ei ca o amintire continuă înaintea lui Dumnezeu. După câtva timp, strigătul ei a fost auzit și răspunsul a sosit. Ea a putut auzi de pe buzele fiului său vestea bună a convertirii sale la Dumnezeu, iar glasul plângerii s-a schimbat într-un cântec de laudă. La scurt timp, pe când călătoreau împreună, ea a spus: „Fiule, ce mai am de făcut aici? Singurul lucru pentru care mi-am dorit să trăiesc a fost convertirea ta, iar Domnul mi l-a dat din abundență”. La cinci zile după aceea, ea a fost cuprinsă de o febră care, după doar câteva zile, i-a trimis sufletul în acea țară fericită unde lacrimile sunt șterse pe veci. Fiul pentru care vărsase atâtea lacrimi și rostise atât de multe rugăciuni a trăit fiind admirat în epoca lui și a fost mijlocul convertirii a mii dintre semenii săi.

Un eminent slujitor al lui Hristos, John Newton, a fost fiul unei mame dedicată rugăciunii! Chiar și în cea mai rea perioadă din viața lui, pe cât de păgân și depravat era, influența sfaturilor evlavioase pe care le-a primit în copilărie n-a putut fi ștearsă niciodată. El însuși a scris că, în mijlocul celor mai îndrăznețe rele pe care le-a făcut, amintirea rugăciunilor mamei sale l-a vizitat continuu. În anumite situații, aceste impresii erau atât de vii, încât „putea aproape să simtă cum mâna moale al mamei lui era așezată pe capul său, ca atunci când ea obișnuia să îngenuncheze lângă el, pe când era un băiețel, și când cerea binecuvântările lui Dumnezeu asupra sufletului lui”. N-avem niciun motiv să ne îndoim de faptul că aceste impresii, primite în copilărie și rămânând alipite de sufletul lui mai târziu, în viață, au fost printre principalele mijloace prin care a fost oprit din înaintarea sa în păcat și transformat într-un propovăduitor zelos și de succes al Evangheliei pe care o disprețuise atât de mult timp…

Un slujitor credincios și zelos al lui Hristos ne oferă următoarea relatare despre sine, atunci când îi scrie unui prieten: „Cunoști prea puțin din obligațiile pe care le am față de harul măreț și față de dragostea răscumpărătoare. Mă uit înapoi cu tristețe și groază la acea vreme când îmi conduceam grupul de prieteni în ticăloșii… Chiar și acum inima mea sângerează la gândul nopților când, nebun de beție, mă întorceam acasă la mama mea între 2 și 3 dimineața, loveam de perete fereastra, revărsam de pe buzele mele un râu de spurcăciuni, și mă prăbușeam în pat, un monstru de nelegiuire. În dimineața următoare, am fost trezit de o voce suspinând în lacrimi grele. Când am ascultat, spre uimirea mea de nedescris, am văzut că mama mea își revărsa sufletul înaintea lui Dumnezeu în felul acesta: „O, Doamne, milă, milă, îndurare, îndurare Îți cer pentru sărmanul meu copil. Doamne, nu pot și nu voi renunța – este copilul meu. Cu siguranță că n-a trecut dincolo de limitele îndurării Tale. O, Doamne, ascultă, ascultă, Te implor, ascultă rugăciunile unei mame. Scapă-l, te rog, scăpă-l pe fiul bătrâneții mele de dragul lui Hristos. O, Absalom, fiul meu, Absalom, fiul meu, fiul meu! (2 Sam. 19:4)”. Da, prețioasă mamă, rugăciunile tale sunt acum ascultate și au căpătat răspuns, iar copilul tău – copilul tău nevrednic și vinovat – trăiește fiind un monument al harului fără limite și al îndurării de nedescris”…

Voi mai da un exemplu, și cred că va fi de ajuns. Este unul care vorbește enorm de mult ca o dovadă în favoarea rolului tău. S-a făcut o cercetare în Statele Unite în 6 seminarii teologice din 3 denominații creștine, iar din 507 studenți care se pregăteau pentru slujire, nu mai puțin de 428 erau copii ai unor mame dedicate rugăciunii.

Mame creștine! Fiți curajoase! Sunteți înconjurate de un mare nor de martori – martori ai credincioșiei promisiunilor lui Dumnezeu, martori ai puterii rugăciunii cu credință, martori ai eficacității învățăturii religioase sănătoase. Mergeți înainte în lucrarea voastră cu o încredere sfântă. Da, este adevărat că aveți greutăți multe și mari, dar mai mare este Acela ce stă alături de voi decât toți cei care pot fi împotriva voastră! „Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor” (Isaia 26:4). La vremea potrivită, veți culege, dacă nu veți cădea de oboseală (Gal. 6:9). Fie ca Domnul să vă dea harul de a fi credincioase și ca, în final, să aveți parte de o fericire de nedescris când, alături de toți cei care au fost încredințați grijii voastre, veți intra în acel loc sfânt din ceruri, pentru a sărbători pe veci spre lauda dragostei răscumpărătoare și pentru a-I sluji lui Dumnezeu fără încetare, zi și noapte.

Fragment din lucrarea Three Lectures to Christian Mothers.

Note bibliografice și explicative

(1) Aurelius Augustin (354-430) – episcop în Hippo Regius din partea de nord a Africii și important teolog.

(2) mărturisiri – în sensul modern al termenului, mărturisirile lui Augustin, lăsate în scris în perioada 397-401 d.Hr., au constituit prima autobiografie din istoria literaturii. Cea mai faimoasă frază a acestora este: „Inimile noastre sunt neobosite până își găsesc odihna în Tine”.

(3) John Newton (1725-1807) – predicator anglican, autor al imnului Mărețul har și a numeroase alte imnuri.

Mama lui Isus a avut o credință foarte fermă și practică în Fiul ei, despre care îi aduseseră mărturie îngerii și prorocii. Ea Îl văzuse în pruncia Lui și veghease asupra Lui pe când era copil; nu a fost ușor să creadă în divinitatea Aceluia pe care l-a hrănit în pruncie la sânul ei. Totuși, încă de la nașterea Lui minunată, ea a crezut în El. – Charles Spurgeon