Educarea biblică a copiilor (2)

Una dintre cele mai mari greșeli în care cad mamele este aceea de a presupune că primii doi sau trei ani din viața unui copil sunt neimportanți în ce privește educația lui. Adevărul este că, în formarea caracterului, ei sunt cei mai importanți dintre toți. S-a spus pe bună dreptate că, de la primele impresii, de la primele principii implantate în sufletul lui și de la primele obiceiuri formate în acești ani, caracterul copilului se va dezvolta și se va manifesta în viața aceasta și în veșnicie.

Este foarte clar că, înainte de a putea vorbi, copilul este capabil să primească învățătură morală. Conștiința sau simțul moral poate fi dezvoltat de o femeie atentă la scurt timp, dacă nu chiar mai înainte ca acel copil să-și fi petrecut prima aniversare a nașterii. Atât de timpuriu poate fi el făcut să facă deosebire între ceea ce mama lui consideră că este bine sau rău, între ceea ce este plăcut sau nu înaintea ei. Până și ființele fără rațiune fac acest lucru. Dacă ele pot să își învețe puii în felul acesta, oare ar fi imposibil ca noi să ne învățăm pruncii? Este recunoscut că există mai multă rațiune în multe animale sălbatice decât în prunci. Totuși, până și animalele foarte tinere pot fi educate să știe ceea ce pot face și ceea ce nu. Tot astfel, copiii noștri pot fi educați de foarte timpuriu. Le aud adesea pe mame spunând că pruncii lor sunt prea mici pentru a fi învățați ascultarea. Mama care acționează pe baza maximei care spune că acești copilași pot să facă ce vor pentru câțiva ani, sau chiar câteva luni, vor descoperi pe cheltuiala lor că acea lecție nu va fi uitată ușor. Educația morală poate și ar trebui să o preceadă pe cea intelectuală. Cultivarea dorințelor și a conștiinței ar trebui să fie începutul și temelia educației, facilitând astfel orice efort ulterior al copilului sau al celor care îl pregătesc sau educă.

În anumite femei există o timiditate și o lipsă de încredere în propriile capacități, lucruri care paralizează sau împiedică străduințele pe care le pot face dacă ar crede câtuși de puțin în abilitățile lor. Orice femeie cu mintea limpede și cu intenții bune poate face mai mult decât își imaginează spre formarea caracterului copilului ei. Dacă este deficitară într-un anumit aspect, să citească. De aceea, nicio mamă nu ar trebui să neglijeze lectura instructivă, oricât de calificată s-ar considera. Oricine poate învăța ceva de la alții. De aceea, nu vă fie teamă, mamelor timide și anxioase! Rugăciunea va aduce ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu asupra voastră!

Indulgența exagerată este cel mai răspândit – și cel mai dăunător – pericol în care o mamă tânără poate să cadă. Fii blândă, așa ar trebui să fii. O mamă aspră este o batjocură dublă la adresa femeilor și a relațiilor pe care le dezvoltă. Dragostea este puterea ei, instrumentul ei, și fără dragoste nu poate face nimic, mai rău decât nimic. Dar dragostea ei trebuie să fie asemenea dragostei Părintelui divin care a spus: „Eu îi mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc” (Apoc. 3:19). Poți să îi spui „nu” unui copil când, cu zâmbete care încearcă să te câștige, cu vocea care imploră și cu ochii plini de lacrimi, îți cere un lucru care nu îi face bine? Poți să îndepărtezi de la el lucrurile care îl vor răni, care îi vor cauza durere dacă le-ar primi? Poți să îl corectezi pentru greșeli, când inima ta se ridică în opoziție față de judecata ta? Poți să îl alungi din brațele tale pentru o vreme cât nu este supus, dacă el se agață de gâtul tău și strigă cu tact să rămână? Poți să impui ascultarea în lucrurile care i se par dificile, dar care pentru tine sunt o poruncă, o necesitate? Poți să reziști lacrimilor lui, hotărâtă să atingi scopul, neclintită când îți cere cu insistență, cucerindu-ți prima dată inima și împotrivindu-te cu hotărâre propriei tale porniri, pentru a putea să o cucerești pe a lui? Sau îți permiți să te supui pentru a pune capăt unei dispute, și prin a-i alina suferințele ajungi să hrănești temperamentul care altfel ar fi trebuit eradicat cu orice preț și cu orice suferință? Cea care nu poate răspunde adecvat la toate acestea, nu este potrivită să fie mamă. Într-o familie trebuie să existe disciplină. Părintele trebuie să primească ascultare. Renunță la aceasta, și îți vei educa copiii să fie răi. Și o spun din nou, începeți cât de timpuriu. Puneți rapid un jug moale și ușor… Atât oamenii cât și animalele pot să treacă în curând dincolo de puterea disciplinei…

Mai trebuie să îți spun că tot ceea ce faci în educația și creșterea copiilor tăi pe calea pe care să meargă trebuie să țintească, direct sau indirect, la binele lor veșnic? Așa cum am remarcat deja, nu vei trece cu vederea pregătirea intelectuală a minților copiilor, dar sper că educația lor morală și religioasă va fi ținta eforturilor tale prioritare. Văzându-ți copiii ca pe niște ființe nemuritoare destinate veșniciei și capabile de fericirile cerului, te vei strădui încă din pruncia lor să le saturezi mințile cu ideile creștinismului biblic. Nemurirea este ceea ce salvează de la nimicnicie și neimportanță tot ceea ce ține de cinstea înălțată a unei mame, și aceasta într-o măsură copleșitoare.

Prin hotărârea suverană a Celui atotputernic, ea a dat naștere nu unei ființe de o existență momentană, a cărei viață va pieri asemenea vieții fiarelor de pe câmp, ci unei ființe nemuritoare!… Dragi mame, aceasta este demnitatea voastră, aceasta este onoarea voastră cea mare. Fiți conștiente și prețuiți chemarea voastră deosebit de bogată de a-i educa pe fiii și fiicele Domnului Dumnezeu atotputernic, și de a pregăti familia sfântă chemată să locuiască în acele multe locașuri din casa Tatălui Său pe care Domnul Isus a plecat să le pregătească (Ioan 14:2). Dedicați-vă acestei lucrări glorioase. Fiți sârguincioase în tot ceea ce faceți, așa încât să nu lucrați împotriva adevăratei credințe, ci să influențați mințile copiilor voștri în favoarea ei. Lăsați ca dorințele voastre cele mai fierbinți, bucuria voastră cea mai mare și zâmbetele voastre cele mai cuceritoare să fie folosite când îi învățați pe copiii voștri în credință. Imitați, pe cât este posibil, frumusețea, curăția și devoțiunea ființelor angelice. Ilustrați umblarea cu Hristos în toată frumusețea, plăcerea, sfințirea și dulceața ei imposibil de exprimat în cuvinte. Faceți așa încât ei să vadă aceste lucruri în caracterul vostru după cum le aud de pe buzele voastre.

Aveți grijă în special să nu impuneți o responsabilitate care ar trebui să fie propusă ca un obiect al nădejdii și o sursă a bucuriei. Faceți așa încât copiii să vadă în voi acea evlavie care, dacă într-un aspect este o cale îngustă și dificilă, într-un altul să fie văzută ca un drum al plăcerii și o cale a păcii. Nu impuneți studiul Scripturii sau învățarea imnurilor ca pe o pedeapsă pentru greșeli, transformând astfel religia, care este o pregustare a cerului, într-o penitență care li se va părea  un chin venit înainte de vreme. Nu faceți din ziua Domnului o zi a tristeții, în loc să fie ziua bucuriei, dându-le lucruri de făcut care vor face ca ziua de odihnă să li se pară mai obositoare decât zilele de muncă ale săptămânii…

Acum, ca să însumez toate lucrurile aici, gândiți-vă la obiectul misiunii unei mame: o ființă nemuritoare; la datoria mamei: să își educe copilul pentru Dumnezeu, pentru cer și pentru veșnicie; la demnitatea unei mame: să educe familia Creatorului preaînalt al universului; la dificultatea unei mame: să ridice o creatură decăzută și păcătoasă la sfințenie și virtute; la încurajarea unei mame: promisiunea harului divin care o ajută în responsabilitățile ei monumentale; la odihna unei mame: să poarte povara grijilor ei înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune; și la nădejdea unei mame: să-și întâlnească copilul în slava veșnică și să petreacă veacurile veșnice ale fericirii alături de el, înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului.

Însă doar mamele sunt chemate să se implice în această lucrare de educare a copiilor lor pentru Dumnezeu? Nu. Dragi tați, vă vorbesc vouă, căci și Biblia vă vorbește: „Și voi, părinților [lit. taților], nu îi întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului” (Efes. 6:4)… Îți folosești autoritatea, dând învățături, aducându-ți rugăciunile și exemplul, toate spre mântuirea copiilor tăi? Este dorința, ambiția, străduința și rugăciunea ta ca ei să devină creștini evlavioși, sau numai niște oameni bogați în această lume? Îți reverși influența în aceeași direcție în care o revarsă soția ta sfântă? O ajuți sau o împiedici în străduințele ei evlavioase spre binele spiritual și veșnic al urmașilor voștri? Fericit trebuie să fie acel cuplu unde există o convergență a dorințelor și asemănare a sentimentelor în cea mai monumentală preocupare care poate implica atenția oamenilor, a îngerilor sau a lui Dumnezeu: religia. Acolo unde soțul și soția au același gând și aceeași inimă, nu doar cu privire la ei înșiși, ci și spre binele copiilor lor, amândoi sunt implicați în creșterea lor spre gloria veșnică! Pot compara un astfel de cuplu, în eforturile lor binevoitoare spre binele copiilor lor, cu cei doi îngeri care au fost trimiși din cer pentru a-l salva pe Lot și care, cu străduințe sfinte și binevoitoare, l-au luat de mână smulgându-l din cetatea gata să ardă și l-au condus în locul siguranței, pregătit prin îndurarea Dumnezeului preaînalt.

Fragment din lucrarea Female Piety, aflată în domeniul public.

Nu da niciodată o poruncă ce nu vrei să fie ascultată. Nu există nicio modalitate mai eficientă de a-l învăța pe copil neascultarea decât să îi dai porunci pe care nu dorești în niciun fel să le institui permanent. Un copil este învățat în felul acesta să își neglijeze mama, și, în scurt timp, obiceiul devine atât de puternic și împotrivirea copilului atât de mare față de mamă, încât ajunge confirmat prin faptul că nu mai ține cont nici de îndemnuri, nici de avertismente. – J.S.C. Abbot

Puterea unei mame stă în faptul că ea se roagă pentru copilul ei. – Abraham Kuyper

Mama ce locuiește încă împreună cu copiii ei când aceștia sunt tineri ar trebui să fie foarte sârguincioasă în a-i învăța și a-i îndemna la lucruri bune. Când tații sunt plecați, mamele au oportunități mai frecvente de a-i învăța, vorbindu-le despre lucrurile necesare și veghind asupra lor. Aceasta este cea mai mare slujire pe care majoritatea femeilor o pot face pentru Dumnezeu în această lume! Multe biserici binecuvântate cu slujitori buni pot să fie mulțumitoare educației evlavioase făcută de mame. Multe mii de suflete din cer pot să le mulțumească mamelor pentru grija și sârguința lor, acestea fiind primele mijloace cu influență în viețile lor. În felul acesta, prin buna educație a copiilor lor, femeile credincioase devin în mod obișnuit binecuvântări mari atât pentru biserică cât și pentru țară. – Richard Baxter