Moștenirea mamei creștine

După ce am tânjit îndelung, adesea și fierbinte ca Dumnezeu să îmi dea harul să fiu mama unuia dintre copiii Lui și întrucât văd că acum se apropie momentul când sper că El a rânduit să mi te dea, m-am gândit deopotrivă la motivația pentru care te-am dorit atât de mult și, descoperind că adevărata cauză a fost aceea de a te face fericit, m-am gândit cum aș putea să obțin această fericire pentru tine.

Știu că ea nu constă în onoare, bogăție, putere trupească sau prieteni, chiar dacă toate acestea sunt mari binecuvântări. De aceea, mi s-ar părea o rugăciune slabă să doresc să te am doar ca moștenitor al averii mele. Nu, nu mi-am dorit niciodată o moștenire atât de săracă pentru tine, chiar dacă ea ar însuma întreaga lume. Nu L-am implorat pe Dumnezeu să îmi dea atâta durere pe cât știu că trebuie să suport, ca să fii copilul meu doar pentru bogățiile pământești, căci știu că astăzi poți să fii bogat, și mâine să fii cerșetor. N-am sperat să mă joc cu pruncia ta și doar această joacă să stârnească dorința mea de a te avea. Știu că toată bucuria pe care un părinte și-o poate găsi într-un copil este ca mierea amestecată cu pelin.

Dar adevăratul motiv pentru care am îngenuncheat atât de des înaintea lui Dumnezeu pentru tine este ca tu să poți fi un moștenitor al Împărăției cerurilor. Cu acest motiv Îl implor cu smerenie pe Dumnezeul Preaînalt ca să îți îndrepte toate acțiunile și, dacă este voia Lui binecuvântată, să îți dea o măsură atât de bogată a harului Său, încât să Îl poți sluji ca rob al Său și El să te facă un adevărat om.

Este adevărat că veacurile acestea privesc la slujirea lui Dumnezeu ca la o muncă foarte disprețuită, potrivită doar pentru copiii săracilor, pentru frații mai tineri sau pentru cei care nu au alte mijloace de a trăi.

Dar, înaintea lui Dumnezeu, nu trebuie să fii descurajat de aceste vorbiri deșarte: întărește-te amintindu-ți de prețul nespus al câștigării unui singur suflet înaintea lui Dumnezeu, și vei descoperi rapid ce slujbă minunată este să fii un slujitor al Dumnezeului cel viu.

Dacă El va găsi de cuviință să îți îndrepte inima cu Duhul Său Sfânt, ea va străluci și va arde de zel în slujba Lui. Dumnezeu să îți deschidă buzele pentru ca gura ta să cânte laudele Lui (Ps. 51:15).

Dacă aș fi pricepută să scriu, aș scrie tot ceea ce înțeleg despre starea fericită a adevăraților slujitori, a celor care trudesc pentru El. Dar aș putea spune simplu că, dintre toți oamenii, ca urmare a chemării lor, aceștia sunt cei mai fericiți. Ei sunt obișnuiți cu Dumnezeu, trudesc în via Lui și sunt atât de prețuiți de El încât le dă o abundență a cunoștinței. Fii unul dintre aceștia! Nu lăsa ca batjocura oamenilor răi să te împiedice.

Privește la felul cum Dumnezeu ți-a oferit mijloace suficiente în providența Lui. Nu trebuie să te oprești în studiul tău pentru a-ți căuta un mijloc de trai, așa cum se opriseră evreii din lucrarea lor pentru a căuta paie (Exod 5:6-23). Dacă nu vei fi mulțumit cu starea aceasta, nu vei fi mulțumit nici dacă vei avea mai mult. Dumnezeu să te elibereze de lăcomie!

Îți doresc ca, deși în chemarea spirituală în slujba Bisericii, să nu umbli după beneficiile materiale, nici după promovare; chiar de aș crede că sunt lucruri onorabile, mi-aș dori să fii cu adevărat un slujitor smerit și zelos, și ca singurul tău obiectiv să fie acela de a-L sluji pe Dumnezeu fără a dori vreun lucru pentru tine, cu excepția Împărăției cerului. Totuși, întrucât nu doresc să te văd căutând aceste lucruri, te rog să fii atent să nu neglijezi binecuvântările lui Dumnezeu, ci, cu toată recunoștința, să primești ceea ce El îți dă și să fii un administrator grijuliu, dând mai departe din ceea ce ai primit spre binele celor care au nevoie. Nu puteam decât să aleg să pun această dorință în scris, căci m-am temut ca nu cumva Dumnezeu să rânduiască plecarea mea în veșnicie înainte de a-ți putea spune aceste lucruri prin viu grai.

Dacă vei fi o fiică… citește mai departe, și vei vedea dragostea și grija mea pentru tine și pentru mântuirea ta fiind la fel de mari ca atunci când ai fi fost băiat. Vei vedea că grija mea este chiar mai mare în cazul acesta.

Când vei ajunge capabil să ai propriul discernământ, se poate să ți se pară ciudat să primești aceste rânduri de la o mamă care a murit la nașterea ta. Dar când îi vei vedea pe oameni cumpărând terenuri și acumulând comori pentru pruncii lor nenăscuți, să nu te miri că îmi pasă atât de mult de mântuirea ta, că am ținut atât de mult să îți îndrept privirea către moștenirea veșnică. Nu știu dacă voi trăi să te învăț după ce te vei naște, așa că nu vreau să fiu învinuită doar pentru că ți-am scris înainte de a te naște. Cine nu m-ar condamna dacă aș fi nepăsătoare față de trupul tău, ce se află în interiorul meu? Cu siguranță, o grijă și mai mare trebuie îndreptată către sufletul tău. De aceea, mă voi strădui să mă achit de grija pentru trupul și sufletul tău deopotrivă, atâta vreme cât am viață în mine.

Și iarăși, unii ar putea să se mire că scriu în felul acesta, gândindu-se că există atât de multe cărți foarte bune care merită toată atenția mea. Îți mărturisesc acest lucru, dar nu vreau să îmi cer scuze. Nu îi scriu lumii acesteia, ci propriului copil, și aceste îndemnuri firave venite de la o mamă deja moartă (care nu te poate lăuda și nu te poate mustra așa cum trebuie în fiecare zi) pot să te ajute mai mult decât ajutorul venit din partea celor cu mult mai învățați. Când te gândești la aceste lucruri, nici conștientizarea adevărată a slăbiciunii mele și nici frica de faptul că aceste rânduri pot să ajungă înaintea ochilor oamenilor și să stârnească batjocură chiar și asupra mormântului meu, nimic nu poate să îmi împiedice mâna să aștearnă pe hârtie expresia dorinței mele fierbinți pentru mântuirea ta. De aceea, dragă copile, citește dragostea mea în aceste rânduri. Dacă Dumnezeu mă va lua de la tine, ascultă de aceste îndemnuri ca și cum aș fi în prezența ta. Le-am învățat din Cuvântul lui Dumnezeu, așa că te implor să le folosești.

(1) Primul îndemn pe care ți-l dau este învățat de la Solomon, din Eclesiastul 12:1: „adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale”. Acesta este un început excelent și o lecție potrivită pentru un copil… Să îți miști inima pentru a-ți aminti de Creatorul tău înainte de a fi prea târziu, să meditezi la beneficiile și binecuvântările pe care le primești continuu din mâna Lui. În primul rând, gândește-te la felul în care El te-a creat când nu erai nimic. Gândește-te la felul în care El te-a răscumpărat prin moartea Fiului Său, pentru că erai mai rău decât nimic. Iar acum, numai prin har, El ți-a dat Duhul Său Sfânt, sfințindu-te pentru a fi părtaș unei Împărății veșnice. Nu poți înțelege cât de imense sunt atât aceste îndurări, ci strigătul sufletului tău trebuie să fie acesta: „Ce aș putea să fac pentru un Dumnezeu atât de bun? Voi pune toate puterile sufletului și trupului meu în slujba Lui. Îi voi dedica primele gânduri. Asemenea jertfei lui Abel (Gen. 4:4), Îi voi aduce primele roade ale tinereții mele. În puterea vârstei mele mă voi pleca înaintea Lui și, dacă voi trăi până la bătrânețe, mă rog ca slăbiciunea să nu le dea voie genunchii lor mei să nu se plece și nici mâinilor mele să nu se ridice către El. Totuși, inima mea va medita zi și noapte la bunătatea Lui, iar limba mea va vorbi întotdeauna despre lucrările Sale minunate”.

Când îți vei aminti astfel de îndurările infinite ale lui Dumnezeu, este potrivit să te îndrepți cu hotărâre către o slujirea Lui constantă, să îți pui în ordine gândurile, cuvintele și faptele pentru a sluji gloriei Sale. Va fi nimerit să te legi prin legământ să nu îți încalci promisiunile față de Dumnezeu… Subliniază, te rog, regulile următoare, care te vor ajuta să îți rânduiești viața, iar Dumnezeu te va binecuvânta pe tine și toate străduințele tale bune.

(2) De la primii pași pe care îi faci în zorii dimineții, fii atent ca nu cumva să hrănești în mintea ta gânduri deșarte, nefolositoare și, mai presus de orice, neevlavioase, care să îți împiedice rugăciunea de mulțumire de dimineață. De aceea, meditează imediat la îndurările lui Dumnezeu, la răutatea diavolului și la propria slăbiciune. Răutatea diavolului este la fel de ușor de observat pe cât este neputința ta, căci chiar acum el pândește gata să captureze orice pornire bună a inimii, sugerându-i imaginației tale lucruri mult mai atrăgătoare și îndemnându-te să abandonezi slujirea lui Dumnezeu, chiar și pentru foarte scurt timp. Fii în alertă și înarmat împotriva ispitelor lui. Fii convins de faptul că, odată ce ai cedat insistențelor lui de a neglija rugăciunea, chiar și pentru o jumătate de ceas, când acel moment vine, te vei descoperi cu mult mai nepregătit și mai indispus, și inima ta va fi mult mai greoaie în exercițiul rugăciunii decât anterior. Prin contrast, dacă te pregătești pentru rugăciune, chiar dacă ai fi greoi și lipsit de bucurie în ea, totuși, Dumnezeu, care cercetează inima și vede dorința ta de a te ruga – chiar dacă nu ai putere – îți va da iluminare și îți va pregăti inima în anticiparea momentului următor, care îți va aduce mângâiere. De aceea, păzește-te ca nu cumva diavolul să te amăgească, căci vezi că răutatea lui nu este mică tocmai prin faptul că el caută să îți fure toată bucuria prezentă și viitoare. Fii sigur că nu te vei putea bucura în mod autentic de nicio plăcere pământească, atâta vreme cât nu cauți fericirea cerească mai întâi de toate.

Odată ce ai observat răutatea infinită a diavolului și neputința ta peste măsură de mare, cum crezi că vei putea fi ocrotit de capcanele lui, dacă vei dormi? Sau îți imaginezi că el se rezumă la simple îndemnuri când ești treaz? Nu, nu te amăgi, el nu este un vrăjmaș obișnuit. Ura lui față de tine este atât de mare încât, dacă ar putea, ți-ar rupe trupul în bucăți și ți-ar târî sufletul în Iad în timp ce dormi. Vai, el ar fi făcut acest lucru deja de multă vreme, pentru că puterea ta de a te împotrivi este mică. De aceea, trebuie să mărturisești în mod necesar aceste lucruri Aceluia care este singurul ce poate să te păzească: Dumnezeu și îndurarea Lui — nu ceea ce tu meriți – prin care ești ocrotit. Adună în sufletul tău o hotărâre categorică de a-L sluji cu toată puterea ta pe tot parcursul zilei și de a te împotrivi tuturor ispitelor diavolului. De aceea, odată ce ești cu totul treaz – căci cu siguranță că Dumnezeu nu găsește plăcere în rugăciunea adormită – începe să Îi aduci mulțumiri lui Dumnezeu și să îți exprimi dorința de a avea parte în continuare de îndurarea Lui, până când îți poți revărsa sufletul înaintea Lui: „O, Dumnezeule veșnic, plin de har și bunătate încă de la început și îndurător până la sfârșitul lumii, Îți aduc mulțumirile mele smerite pentru că, după bunătatea Ta bogată, m-ai ocrotit prin harul Tău în noaptea care a trecut, păzindu-mă de toate pericolele care s-ar fi putut abate asupra mea. Te implor să continui revărsarea bunătății Tale față de mine și să îmi dai harul Tău pentru ca, în toate gândurile, cuvintele și acțiunile mele, să caut gloria Ta și să trăiesc cu atât mai mult în temere de Tine, astfel ca să pot muri ca beneficiar al favorii Tale, de dragul singurului Tău Fiu. Amin”.

(3) Odată ce L-ai invitat astfel pe Dumnezeu în sufletul tău, ia aminte ca nu cumva să jignești un Oaspete atât de măreț și glorios… O, gândește-te, suflete păcătos, ce grijă ar trebui să manifești atunci când Dumnezeul cel viu îți dăruiește, în bunătatea Lui, harul locuirii Sale în sufletul tău, prin Duhul Sfânt: veghează, fii cu luare aminte. Dragul meu copil, nu Îl jigni intenționat…

Dar dacă, prin slăbiciunea și neputințele tale, ajungi cumva să săvârșești ceva împotriva Lui, aleargă imediat la El, înainte ca El să Se îndepărteze, căci El este îndurător și va mai rămâne acolo o vreme după ce ai păcătuit, în așteptarea pocăinței tale. Aleargă de îndată! Nu socoti niciun păcat prea mic! Învață să te rușinezi de comiterea păcatului și, fiind hotărât, nădăjduiește să nu îl ascunzi de Dumnezeu prin niciun fel de mijloace, decât îmbrăcându-l în pocăința inimii. El va îngropa ofensele tale în patimile Fiului, așa încât le va ascunde de Sine. Domnul nu va disprețui o inimă zdrobită și, chiar dacă te-ar lăsa să îngenunchezi îndelung, în final va avea milă de tine. Învață de la Iacov să te lupți cu Dumnezeu și să exclami cu un duh fierbinte: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Gen. 32:26). Mântuitorul nostru a spus: „Împărăția cerurilor se ia cu năvală, și cei ce dau năvală, pun mâna pe ea” (Matei 11:12).

(4) Vei vedea astfel că trebuie să existe  hotărâre, nu o indiferență dacă vrei să ajungi în cer. De aceea, ia aminte să eviți toate păcatele. Orice ai face, fă cu bucurie. Fii rușinat de lenevie, pentru că ești om. Tremură la gândul leneviei, pentru că ești creștin. Fii sigur că diavolul nu este niciodată atât de fericit în ispitirile lui ca atunci când le folosește pe un om leneș, care nu poate îndura nici măcar efortul de a i se opune. Ce stare mai ticăloasă poate să existe în această lume?

Mai întâi, să fii urât de Dumnezeu ca un om leneș, nepotrivit pentru slujba Lui, apoi, prin sărăcie extremă, să fii disprețuit de toată lumea. De aceea, nu lăsa ca tinerețea ta să cadă pradă leneviei în vreun fel! Imediat ce ți-ai încheiat rugăciunea, pregătește-te să te ridici și, ridicându-te, mai înalți o rugăciune: „În Numele Tău, o, binecuvântate Mântuitor, mă ridic, Tu, care, alături de Tatăl și de Duhul Sfânt, m-ai creat și m-ai răscumpărat cu sângele Tău prețios. Te implor să mă iei și azi în stăpânirea Ta, să mă ocrotești și să mă binecuvântezi. Călăuzește-mă pe fiecare cale bună. Continuă să îmi îndrepți pașii și, după ce se încheie această fragilă și ticăloasă viață, du-mă în acea viață binecuvântată care nu are sfârșit, ca urmare a vredniciei și îndurărilor Tale mari. Amin”.

(5) Imediat ce te smulgi din brațele somnului, mândria caută să-și facă loc cu insistență, așteptând să îți ofere orice mărunțiș zadarnic în ce privește înfățișarea ta exterioară. Chiar dacă eu cred că există feluri de mândrie mai stricate pentru suflet decât mândria modei, totuși ea este suficient de periculoasă. Sunt convinsă că ea trădează nebunia omului mai mult decât oricare alta. Nu este oare un lucru monstruos să vezi un om pe care Dumnezeu l-a creat într-o formă perfectă, cu fiecare parte a trupului bine proporționată, care, prin obiceiul lui de a se găti, se face atât de dezgustător încât nu poți găsi o creatură asemănătoare între toate făpturile lui Dumnezeu? Chiar dacă nu seamănă în formă sau la față cu altul, orice om are un suflet rațional asemănător tuturor semenilor lui. Dar mă tem că acești oameni care umblă după moda lumii au schimbat sufletele lor raționale pe niște suflete mândre, fără rațiune. Ar putea ei să își deformeze sufletele prin aceste ifose noi și prin purtarea lor asemănătoare maimuțelor: acționând într-un mod servil, purtându-se copilărește și îmbrăcând haine extravagante, doar ca să se poată lăuda că sunt mai la modă decât alții? Cine și-ar dori să fie ca ei? Mi-aș dori ca, de dragul lui Dumnezeu, să fugi de această deșertăciune, indiferent dacă vei fi băiat sau fată. Dacă ești fată, slujba ta în această privință este mai dificilă, pentru că ești mai slabă și ispitele tale față de acest viciu vor fi mai mari. Îi vei vedea pe cei despre care vei crede că sunt mai puțin capabili cum te vor depăși în această privință, și probabil că vei fi ispitită să îți dorești să fii ca ei, dacă nu chiar să îi depășești. Dar crede-mă și amintește-ți ce îți spun: sfârșitul tuturor acestor deșertăciuni este amar ca pelinul. Ce te vei face când îți vei aminti de timpul cheltuit greșit, atunci când vei crește în vârstă și vei descoperi că n-ai căpătat nicio altă cunoștință decât cum să te îmbraci mai bine? Când vei vedea că jumătate, dacă nu chiar tot timpul tău a fost risipit și că de pe urma a ceea ce ai semănat nu culegi decât pocăință – pocăință târzie – vei plânge cu amar! Propria persoană te va acuza că ai adunat nebunie după nebunie, iar memoria nu va face decât să îți aducă acuzații după acuzații, până când, în final, vei descoperi că voința și dorințele tale corupte au fost cauza primară a stării tale. Apoi vei înțelege cu durere că, dacă L-ai fi slujit pe Dumnezeu în vremea când ai slujit dorințelor tale deșarte, acum ai fi avut pacea inimii. Dumnezeul îndurării să îți dea harul să-ți amintești de El în zilele tinereții tale.

Nu mă înțelege greșit și nu îți închipui că îți poți asuma multă libertate, spunând, „Mama mea era prea strictă”. Nu, nu sunt, căci îți permit să umbli după haina modestiei, dar nu vreau să fii nici măcar un începător în ce privește moda lumii… Altfel spus, tot ceea ce eu doresc este să nu îți îndrepți inima către astfel de lucruri nebunești. Vei vedea că această purtare smerită și modestă îți va câștiga reputația și dragostea celor înțelepți și evlavioși.

Dacă îți vei dori lauda altora, urmează exemplul acelor femei duhovnicești, a căror faimă nu s-a șters cu timpul, cum este cazul Anei, care L-a slujit pe Domnul cu post și rugăciune (Luca 2:36-38); cum este cazul Elisabetei, care L-a slujit pe Dumnezeu fără reproș (Luca 1:6);  și cum este cazul credincioasei Estera, care le-a învățat pe slujnicele ei să postească și să se roage (Est. 4:16).

Mă tem atât de mult că ai putea să cazi în acest păcat, încât mi-aș petrece puținul timp din viață pe care îl mai am doar pentru a te îndemna să fugi de el. Știu că este cel mai periculos și mai subtil păcat care poate fura inima unui om. El își poate schimba hainele la fel de des pe cât își schimbă cameleonul culorile. Dacă îți prețuiești sufletul, alungă astfel de gânduri din inima ta! Dacă îți hrănești mândria, ea va fi ca un lingușitor fără rușine care te va face să crezi că ești mai mare, mai înțelept, mai învățat decât toți prietenii tăi, pe când, în realitate, te vei dovedi cel mai mare nebun dintre ei, obosindu-i pe toți cu vorbirea ta deșartă.

Solomon spunea: „Mândria merge înaintea pieirii, și trufia merge înainte căderii” (Prov. 16:18). Tot astfel, Mântuitorul nostru binecuvântat, adevăratul model de smerenie, ne îndeamnă să învățăm de la El, care a fost blând și smerit cu inima (Matei 11:29). Dacă procedăm astfel, El promite că vom găsi odihnă pentru sufletele noastre. Mândria este plină de blesteme, așa că este bine să fim avertizați împotriva ei, chiar și atunci când îndemnurile nu ne ajută: „Căci oricine se înalță, va fi smerit” (Luca 14:11). Citește des și cu sârguință Sfintele Scripturi, și vei descoperi avertismente continue împotriva mândriei, vei descoperi pedeapsa ce o atrage și îndemnuri la veghere față de ea.

Vei vedea că niciun păcat nu este pedepsit atât aspru ca acesta, căci el a făcut diavoli din îngeri, un animal sălbatic din marele Nebucadnețar (Dan. 5:21) și a transformat-o pe Izabela în hrana câinilor (1 Împ. 9:10, 36; 2 Împ. 21:23). Voi încheia acest punct cu vorbele unui om înțelept: „Dacă toate păcatele care stăpânesc în această lume ar fi arse până la cenușă, cenușa mândriei ar fi în măsură să le producă iarăși”.

(6) De aceea, evită orice fel de mândrie și fii întotdeauna gata ca, la cel mai mic impuls, să te retragi într-un loc izolat, unde să te așezi în smerenie pe genunchii tăi, să îți înnoiești rugăciunile, mărturisindu-ți cu umilință toate păcatele și dorind fierbinte iertarea lor. Folosește rugăciunea de dimineață a Dr. Smith; nu știu de o rugăciune mai bună, și nici nu am găsit mai multă mângâiere în alta. Atunci când te sfătuiesc să folosești o rugăciune scrisă de altcineva, prin aceasta nu vreau să îți interzic în niciun fel să te rogi folosind cuvintele proprii, ci să Îl implori smerit pe Dumnezeu să îți dea harul de a te ruga adesea ca urmare a propriilor meditații, potrivit cu voia Lui.

(7) După ce ți-ai încheiat rugăciunea personală, asigură-te că nu absentezi de la rugăciunea comună, dacă ea este practicată în familia unde trăiești. După ce ai terminat, mergi și folosește orice ocupație legitimă, fie spre folosul sau spre plăcerea ta. Apoi, dincolo de toate acestea, rezervă-ți un timp pentru a te așeza la un studiu bun, dar folosește acele momente pentru a te educa cel mai mult în teologie. Acest studiu te va face mai deosebit, mai bogat și mai fericit decât cea mai mare împărăție de pe pământ, dacă ai putea să ți-o însușești prin eforturile tale. Hristos spunea: „Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti” (Ioan 12:26).

De aceea, dacă dorești onoare, slujește-L pe Domnul și poți fi sigur că o vei primi. Dacă țelul tău sunt bogățiile, sfântul Pavel te asigură că „evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig” (1 Tim. 6:6). Dacă tânjești după plăceri, pune fericirea lui David înaintea ochilor tăi: „Când urmez învățăturile Tale, mă bucur de parc-aș avea toate comorile” (Ps. 119:14). Tot astfel, în Psalmul 92, el spune: „cânt de veselie, când văd lucrarea mâinilor Tale” (92:4). În Psalmul 4, „Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea” (4:7) și, tot așa, citind Psalmul 91, vei vedea că acest fel de binecuvântări sunt folosite de Dumnezeu pentru a-Și bucura copiii. Când ți-ai îndreptat inima cu hotărâre către acest fel de studiu, va fi pentru tine mai dulce cu cât vei pătrunde mai adânc în el și cu cât ți-l vei dori mai mult. De aceea, pe măsură ce ți-l dorești mai profund, Dumnezeu îți va arăta tot mai mult dragostea Lui. Îl vei studia deopotrivă în viața ta privată și îl vei practica în toate faptele tale făcute înaintea oamenilor, îți vei cântări gândurile prin prisma lui, astfel încât cuvintele tale să fie iluminate. În cele ce urmează voi scrie câteva rânduri pentru a te îndemna și sfătui în ce privește vorbirea ta.

(8) Deși este ca și cum aș spune, „amintește-ți de Creatorul tău când vorbești”, mi-aș dori să pot folosi toate îndemnurile pentru a-ți prezenta pericolele atașate vorbirii ușuratice. Atât de înclinați suntem să uităm de Dumnezeu în vorbirea noastră nebunească, încât uneori, prin cuvintele noastre, ne facem dumnezei din propriile persoane. De aceea, nu cred că va fi ceva greșit să primești câteva învățături, chiar dacă imperfecte, în ce privește vorbirea ta. Dimineața am dedicat-o meditației, rugăciunii, studiului bun și recreației oneste. Vremea amiezii este adeseori folosită pentru discuții, fiind tot ceea ce poate face un om în timpul mesei. Acesta este momentul când omul trebuie să fie veghetor în privința vorbirii sale, având înaintea lui binecuvântările bune ale lui Dumnezeu pentru a-și înviora trupul și compania plăcută a celor ce stau cu el la masă pentru a-și recrea mintea.

De aceea, omul nu trebuie să fie jignitor în niciun fel, fie față de Dumnezeu, fie față de oameni. Trebuie să ia aminte în mod special ca nu cumva, prin nepăsare sau prin grabă, vorbele lui să însemne luarea Numelui sfânt al lui Dumnezeu în deșert, ci întotdeauna să vorbească despre El cu reverență și înțelepciune. De aceea, dacă vrei să ai parte de binecuvântări înmulțite, nu lăsa să-ți scape vorbe care să rănească urechile sfinte. Cât de dezgustătoare este vorbirea obscenă a oamenilor răi! Ea face ca inima blândă să fie rănită în orice circumstanță. Solomon spunea: „Omul înțelept îți ascunde știința, dar inima nebunilor vestește nebunia” (Prov. 12:23) și „Cine-și păzește gura, își păzește sufletul” (13:3). „Pe înțelepți îi păzesc buzele lor” (14:3).

(9) Dacă îți păzești gândurile sfinte și cuvintele curate, nu mă voi teme, căci toate acțiunile tale vor fi la rândul lor cinstite. Temerea mea este ca nu cumva să cunoști calea și totuși să te îndepărtezi neținând cont de sfatul meu și astfel să ajungi la capătul călătoriei tale cu o mare povară. În primul rând, ai grijă când ești singur să nu faci nimic din ceea ce nu ți-ai dori să faci dacă oamenii ar fi acolo să te vadă. Amintește-ți că ochii lui Dumnezeu sunt deschiși întotdeauna, și conștiința ta va fi un martor suficient împotriva ta. Mai apoi, asigură-te că nicio faptă de-a ta nu va pune sub semnul întrebării pretenția ta de credință. Aceasta este la fel ca și cum ți-aș fi spus „depărtează-te de rău” (1 Petru 3:11), căci, în cazul celui mai neînsemnat păcat pe care l-ai putea face, vrăjmașii adevărului vor fi foarte fericiți să spună: „Iată, acesta este unul dintre cei care Îl propovăduiesc pe Dumnezeu cu gura, dar vai, cum arată viața lui!” De aceea, creștinii trebuie să aibă o mare grijă, și în special cei pe care Dumnezeu i-a pus ca lumini în Biserica Lui. Orice dorești să faci, cercetează acel lucru prin lumina poruncilor lui Dumnezeu: dacă este în acord cu ele, mergi înainte bucuros. Chiar dacă sfârșitul nu se potrivește așteptărilor tale, nu fi întristat și nici nu cârti, ci fii bucuros că este împlinită voia lui Dumnezeu. Încrederea ta în El trebuie să te asigure de faptul că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu (Rom. 8:28).

Următorul viciu mult prea răspândit în această epocă este beția, o cale largă către Iad. Omul poate să călătorească pe ea din păcat în păcat până când diavolul îi va arăta că nu mai poate merge înainte, ca atunci când un călător trece de la un han la altul, până ajunge la sfârșitul călătoriei lui. Cât de murdar este acel păcat care-l face pe om să fie un animal toată viața lui și un diavol la moartea sa! Solomon punea aceste întrebări pătrunzătoare: „Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roșii?” (Prov. 23:29). În versetul următor, el aduce și răspunsul: „Ale celor ce întârzie la vin” (Prov. 23:30). Către finalul acelui capitol, el prezintă starea ticăloasă produsă de acest viciu. Dacă vrei să eviți acest păcat, fii atent cum îți alegi prietenii, căci ei sunt cei ce te vor trăda atrăgându-te în acest păcat. Nu îți alege niciodată un bețiv ca tovarăș al tău, și cu atât mai puțin nu te împrieteni cu el. Bețivul nu este potrivit pentru slujba lui Dumnezeu și nici pentru compania oamenilor sfinți. Îl implor pe Dumnezeu să îți dea harul de a detesta alcoolul.

Mai apoi, trebuie să te îndemn să fugi de un păcat pe care nu îl pot denumi: trebuie să îți cercetezi inima și să îl găsești. Este păcatul pe care îl îndrăgești și, pentru a te bucura de el, ai fi gata să te împotrivești tuturor celorlalte păcate – sau cel puțin așa crezi tu. Nu îl hrăni, nici nu îl tolera: caută-l sârguincios căci se găsește în natura ta, iar când l-ai găsit, alungă-l cât de departe. El este trădătorul subtil al sufletului tău, și toate celelalte păcate ale tale depind de el. Nu există atât de mult pericol în toate celelalte păcate cu care te lupți pe cât există în acest păcat central, pe care nici n-ai vrea să îl etichetezi ca atare.

(10) După ce ți-ai petrecut ziua în preocupări religioase și cinstite, când se așază seara, întoarce-te la câteva meditații bune sau la un studiu util. Încheie cu rugăciune, încredințându-te în brațele lui Dumnezeu, și așa vei putea să te duci bucuros la cina ta. Când ai terminat masa și vine vremea odihnei, așa cum ți-ai început dimineața, tot așa încheie-ți ziua cu mulțumiri smerite pentru toate binecuvântările pe care le-ai primit și cu pocăință din inimă pentru toate păcatele comise, enumerându-le în mod specific și deplângându-le. Cu cât vei merge mai des înaintea lui Dumnezeu în felul acesta, cu atât somnul tău va fi mai dulce, și te vei trezi cu inima plină de bucurie, gata să Îl slujești pe Domnul.

În ultimul rând, consacră-te cu tot ce ai lui Dumnezeu prin rugăciune fierbinte, folosind rugăciunea de seară a Dr. Smith, așa cum ai folosit-o pe cea de dimineață. Chiar dacă ambele sunt destinate rugăciunii în familie, ele pot fi adaptate ușor pentru rugăciunea personală. Mergând în felul acesta la odihna ta, vei începe și vei sfârși ziua cu Acela care este deopotrivă începutul și sfârșitul (Isaia 44:6; 48:12; Apoc. 1:11, 17; 22:13). Petrece-ți în felul acesta cele șase zile ale trudei tale așa încât să fii gata să celebrezi Ziua Domnului, căreia îi este atașat un alt îndemn de aducere aminte (Exod 20:8).

(11) Adu-ți aminte să păzești sfântă ziua Domnului. Deși această îndatorire este poruncită atât de des și atât de insistent de Dumnezeu însuși în Vechiul Testament, și confirmată față de noi în Noul Testament prin învierea Mântuitorului nostru, în memoria Căruia este denumită ziua Domnului și celebrată perpetuu de Biserică, totuși, în zilele noastre, mult prea mulți nu păzesc niciun fel de zi, sau majoritatea țin un fel de umbră a zilei Domnului, ca și cum aceasta n-ar fi fost parte din creația și din răscumpărarea lumii. Mai putem găsi pe cineva care mai degrabă să piardă o afacere bună decât să o facă în ziua Domnului? Sau care să își înfrâneze dorințele proprii pentru a sfinți acea zi?

De aceea, văzând acest pericol în care poți fi atras ușor prin subtilitatea diavolului și mergând după mulțime, nu pot decât să te îndemn cu toată puterea să păzești cu atenție ziua Domnului. Te rog de aceea să însemnezi porunca a patra: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile, și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea, și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o” (Exod 20:8-11). Dacă vei învăța să Îl slujești ca un bun ucenic, El te va învăța într-o modalitate admirabilă, prin poruncă și prin exemplu. Mai întâi, te învață prin poruncă: să nu faci niciun fel de lucrare în ea. Apoi te învață prin exemplu: El a creat întreaga lume în șase zile, apoi S-a odihnit în a șaptea, și a binecuvântat-o.

Văzând că Dumnezeu îți poruncește astfel prin puterea Lui, te îndeamnă prin îndurările Lui și te învață atât prin poruncile cât și prin exemplul Lui plin de har, cum ai putea să fii atât de lipsit de har și de rațiune încât să nu asculți de un Stăpân atât de drept? Cum ai putea să nu asculți de un Tată atât de îndurător? Cum ai putea să nu asculți de un Învățător atât de bun? Dacă nu faci din păzirea acestei zile o chestiune a conștiinței, oricât te-ai flata cu siguranța pe care ai putea să o ai, poți să ajungi să nu îți pui conștiința la lucru în nimic. Sunt convins că, dacă poți să pângărești această zi, fie pentru profiturile tale, fie pentru plăcerile tale, nu vei ezita să folosești orice altă ocazie pentru a încălca tot restul poruncilor, una după cealaltă. De aceea, de dragul lui Hristos, fii veghetor așa încât diavolul să nu te amăgească. Păzește-te așa încât agenții lui să nu te îndepărteze de la această îndatorire. El este mereu pregătit și gata să te abată de la Dumnezeu, însă nu încape îndoială că el își dublează forțele în această zi. El va stârni ochii tăi la somn, va trimite încetineală și greutate peste inima ta și, probabil, chiar durere în trupul tău, așa încât să te învingă. El va folosi în mod sigur orice șmecherie, pentru a te împiedica să vii la casa lui Dumnezeu și în adunarea poporului Său. Acest lucru te îndeamnă să vezi cum practicile lui sunt împotriva ta în acea zi, așa încât să te întărești împotriva lui. Nu-l lăsa în niciun caz să te țină departe de biserică! Acolo a promis Dumnezeu că va fi prezent, și acolo este. De aceea, ai putea îndrăzni, ca un ticălos nebun, să te înstrăinezi de El? Știu că nu vei îndrăzni. De aceea, mergi cu o inimă pregătită de a te ruga și meditează la îndurările mari ale lui Dumnezeu, arătate în creația lumii, ca și în mila Lui și mai mare în răscumpărarea ta, și întrețese meditația ta cu rugăciuni, așa încât să poți aplica aceste binecuvântări sufletului tău. Așadar, apropie-te și intră cu reverență și zel în casa lui Dumnezeu! Îndepărtând toate celelalte gânduri, cu excepția acelora care pot să contribuie la buna lucrare de care te apropii, pleacă-ți genunchii și inima înaintea lui Dumnezeu, dorind prezența mai activă a Duhului Său Sfânt așa încât să te poți alătura congregației în rugăciune fierbinte și îndreptându-ți atenția cu totul către Cuvântul Său predicat. Chiar dacă îl auzi pe slujitor predicând slab, după părerea ta, totuși acordă-i atenția și vei descoperi că îți va aduce ceva folositor pentru suflet, fie un lucru pe care nu l-ai mai auzit, nu l-ai observat, l-ai uitat sau nu l-ai pus încă în practică. Este potrivit îți pui adesea în minte acele lucruri care privesc mântuirea ta… De aceea, învață să îți pregătești inima de timpuriu pentru această zi, lucru pe care, dacă îl vei respecta bine, Dumnezeu te va binecuvânta pe tine și toate străduințele tale de peste săptămână. Iată felul în care m-am străduit să te îndemn la responsabilitățile tale față de Dumnezeu.

(12) Cinstea datorată părinților tăi este parte din responsabilitățile de care nu te poți dispensa, căci Dumnezeu o poruncește: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” (Exod 20:12). Ea este prima poruncă de pe tabla a doua, așa cum porunca „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” (Exod 20:3) este pe prima tablă. Întrucât idolatria este cel mai mare păcat împotriva lui Dumnezeu iar neascultarea față de părinți este primul dintre păcatele săvârșite împotriva omului, suntem mai întâi avertizați de acestea două, așa încât să nu cădem în ele, căci va fi prea târziu să le evităm pe celelalte. Dacă devenim idolatri în inimă, nu ne va mai părea un lucru dificil să ne plecăm înaintea unei icoane, să abuzăm de Numele sfânt al lui Dumnezeu sau să pângărim ziua Lui sfântă. Tot astfel, dacă îndrăznim să ne răzvrătim împotriva părinților noștri buni, încălcând Legea lui Dumnezeu, vom putea cădea imediat în furt, crimă, curvie, minciună și lăcomie.

(13) Următoarea îndatorire, egală acesteia, privește relația ta cu lumea, în general: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Matei 7:12). Aceasta este porunca pe care Mântuitorul nostru ne-a dat-o: „Să vă iubiți unii pe alții”. În felul acesta vom fi recunoscuți ca ai Lui, dacă ne iubim unul pe celălalt așa cum ne-a iubit El (Ioan 13:34-35). Totuși, din tot ceea ce ni se poruncește, nu există nimic mai contrar naturii noastre stricate decât această dragoste față de aproapele nostru, care ni se cere să fie ca iubirea pentru noi înșine. Putem foarte ușor să îl invidiem, dacă este bogat, sau să îl batjocorim, dacă este sărac – dar să îl iubim? Nu, diavolul este mult mai șiret în aceste relații. Lui i-ar fi mult mai greu să își împlinească planurile dacă oamenii ar începe dintr-o dată să se iubească unii pe ceilalți. De aceea, el își folosește toată îndemânarea pentru a stârni certuri și disensiuni între oameni, și să amestece dragostea cu ipocrizie.

Pentru a evita aceasta, gândește-te bine la faptul că Dumnezeu este Autorul păcii și al dragostei, și că cearta și luptele provin de la diavolul. Dacă ești copilul lui Dumnezeu, atunci trebuie să faci faptele lui Dumnezeu: să îți iubești aproapele așa cum ți-a poruncit El, așa încât să nu Îl provoci pe Mântuitorul nostru binecuvântat când va vedea semnul diavolului (răutatea) în tine și va spune așa cum le-a spus în trecut evreilor necredincioși: „Voi aveți de tată pe diavolul; și vreți să împliniți poftele tatălui vostru” (Ioan 8:44).

O, păzește-te să nu Îl întristezi pe Dumnezeu așa încât să se îndepărteze de tine ca și cum n-ai fi al Lui, pentru că nu îi iubești pe cei care sunt ai Lui. Dacă vei cântări bine acest gând, va fi suficient pentru a stârni dragostea în tine, chiar și numai dacă te vei teme să îi urăști pe cei pe care Dumnezeu i-a iubit. Dar să crezi și să îți închipui că Dumnezeu ar încuraja la ură denotă o lipsă crasă de dragoste creștină, lucru față de care orice bun creștin ar trebui să tremure. Dumnezeu nu ți-a dat nicio autoritate să judeci pe cineva, ci ți-a poruncit să îți iubești până și vrăjmașii: „Iubiți-i pe vrăjmașii voștri, binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă, faceți-le bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri” (Matei 5:44-45). Sine fine finis.

---

Fragment din lucrarea The Mother’s Legacie to Her Unborn Childe.

---

Note bibliografice și explicative

(1) Nota editorului: aceasta este o versiune editată a lucrării lui Elizabeth Joscelin. Ea constituie o lucrare ce reflectă genul literar specific feminin care a apărut în Anglia secolului al XVII-lea, și cunoscut ca o „carte de sfaturi”. Cărțile de sfaturi erau o formă a literaturii renascentiste prin care mama scria învățături predominant spirituale, simbolizând un fel de moștenire lăsată copiilor ei. Moștenirea lui Joscelin este unică pentru că, îngrijorată fiind de posibilitatea de a muri când avea să nască, are ca destinatar copilul ei încă nenăscut. Surprinzător de trist este că Elizabeth a dat naștere unei fiice, Theodora, pe 12 Octombrie 1622, și a murit la 9 zile mai târziu. [Acest articol a suferit un proces de editare pentru a fi adaptat cititorilor din vremurile noastre, astfel că mai multe însemnări editoriale au fost îndepărtate așa încât cititorul să aibă parte de o lectură mai ușoară.].

(2) pelin – amar, termen folosit aici metaforic, autoarea contrastând amărăciunea cu dulceața – durerea și bucuria de a fi mamă.

(3) Joscelin, o credincioasă anglicană, scrie presupunând convertirea copilului ei.

(4) v. revista Vestitorul Evangheliei Harului nr. 3 (Pocăința).

(5) patimile – suferințele și moartea Lui; v. revista Vestitorul Evangheliei Harului nr.7 (Substituția) și nr. 9 (Lucrarea lui Hristos).

(6) Henry Smith, „A Morning Prayer” în The Works of Henry Smith, Vol. 2, Tentmaker Publications, 460; Joscelin recomandă în același volum și secțiunea dedicată rugăciunii de seară.

(7) Sine fine finis – lat. sfârșit fără sfârșit.

---

Ce este un copil, dacă nu o bucată din tine, îmbrăcată într-o altă piele? – John Flavel