Responsabilitatea mamei creștine

Dacă părinții nu se îngrijesc de copiii lor, sunt mai răi decât sunt fiarele sălbatice față de puii lor. Dacă nu le dau o educație bună, sunt mai răi decât păgânii. Și dacă nu adaugă la educația seculară pe cea religioasă, ce fac mai mult decât păgânii civilizați? Când Dumnezeu îți dă un copil, El îți spune asemenea fiicei lui Faraon către mama lui Moise: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l” (Exod 2:9). Deși noi nu suntem decât părinții lor trupești, trebuie să îngrijim cu atenție de sufletele lor, altfel îi vom ruina.

Mamele sunt chemate să își învețe copiii astfel încât aceștia să cunoască principiile religiei, și să pună semințele evlaviei în inimile lor imediat ce aceștia sunt în măsură să vorbească și să-și folosească rațiunea(Deut. 6:6-7). O astfel de educație religioasă timpurie este un mijloc binecuvântat al harului (1 Împ. 18:12; comp. v. 3). Nu este doar datoria taților să își învețe copiii (Prov. 4:3-4), ci și a mamelor care, câtă vreme copiii sunt mici și sub autoritatea lor, ele trebuie să le facă bine sufletelor lor. Solomon a avut parte nu doar de lecțiile înțelepte ale tatălui lui, ci și de învățătura mamei (Prov. 31:1; 1:8).

Părinții trebuie să se străduiască să îi deprindă pe copii cu Scripturile, astfel ca aceștia să fie îndemnați să le citească (2 Tim. 3:15).Lectura Bibliei, capitol după capitol, trebuie să fie parte din îndatorirea zilnică a copiilor, ei trebuind învățați să citească Scriptura la rând, astfel încât să cunoască atât poruncile cât și evenimentele din Biblie. Părinții trebuie să îi îndemne pe copii să își învețe catehismul; ba chiar catehizați-i voi, părinților, după putințele voastre, căci învățarea prin întrebări și răspunsuri este una foarte la îndemână pentru ei.

Dacă copiii vă pun întrebări despre aceste lucruri, nu îi descurajați, ci străduiți-vă să răspundeți tuturor întrebărilor lor, oricât de neștiutor ar fi puse (Deut. 6:20-21). Copiii au adesea idei foarte greșite despre lucrurile divine, dar dacă sunt încurajați să vorbească, ar putea să își dea pe față gândurile, pe care mamele au astfel ocazia să le corecteze.

Străduiți-vă să îi îndepărtați de păcat. Ignorarea acestui lucru a fost păcatul lui Eli, pentru care Dumnezeu a judecat familia lui (1 Sam. 3:13). Străduiți-vă să le umpleți inimile cu un dezgust față de practicile păcătoase și cu o groază față de nelegiuire. Opriți cu grijă minciunile, vorbele stricate, înjurăturile lor, și nu îi lăsați să încalce ziua Domnului. Dacă învață aceste lucruri câtă vreme sunt mici, ele îi pot însoți până în vremea perilor cărunți…

Stârniți-i la îndatoririle sfințeniei și la practicarea credinței. Vorbiți-le adesea despre doctrina stării lor păcătoase și ticăloase prin natura lor, ca și despre remediul oferit în Hristos. Arătați-le nevoia sfințeniei, îndreptându-i către Hristos ca izvorul sfințirii. Îndemnați-i către creștinism, încurajându-i să îl studieze ca și cum ar fi cel mai important lucru din această viață (Prov. 4:4).

Rugați-vă împreună cu ei și învățați-i să se roage. În acest sens, nu ignorați închinarea la Dumnezeu în familiile voastre, ci mențineți această practică măcar de dragul copiilor voștri. Nu este de mirare să constatăm că, acolo unde copiii nu le-au văzut pe mamele lor plecându-și vreodată genunchii, nici ei nu Îl caută pe Dumnezeu. Ar trebui să vă rugați împreună cu fiecare dintre ei și să îi învățați să se roage, punând adesea motive de rugăciune înaintea lor. Ajutați-i să învețe Rugăciunea Domnului și să o folosească chiar ca pe o formă de a se ruga până pot să formuleze propriile rugăciuni, folosindu-se de ea ca de un ghid. Deși noi știm că Domnul nu ne-a dat-o ca să o repetăm ca atare… totuși nu cunosc pe nimeni care să spună că nu poate fi folosită ca rugăciune în sine, deși ne este clar că are rolul esențial de a ne călăuzi în rugăciune (Matei 6:9).

Corectați-vă copiii (Efes. 6:4). Termenul grec folosit aici are deopotrivă sensul de corecție și de învățătură, după cum avem ideea de hrănire. Ele trebuie să meargă împreună, căci învățătura fără corecție rareori va avea succes. Mamele trebuie să își țină copiii în supunere. Dacă își pierd autoritatea asupra lor, copiii vor ajunge ca niște fii ai lui Belial, și, fără un jug, sfârșitul lor va fi trist (Prov. 29:15). Ei nu trebuie să fie corectați numai prin mustrare, ci și, când nevoia o cere, folosind nuiaua (Prov. 19:18). Începeți corecția lor de timpuriu, imediat ce sunt în măsură să înțeleagă disciplina și să fie corectați; lăsați ca dragostea voastră pentru ei să vă îndemne să îi corectați, nu să vă împiedice de la ea (Prov. 13:24). Dacă vreți să îi feriți de Iad, corectați-i (Prov. 23:13-14).

Fragment din „An Illustration of the Doctrines of the Christian Religion, Part 2” din lucrarea The Whole Works of Thomas Boston, Vol. 2, Tentmaker Publications, www.tentmakerpublications.com.

Note bibliografice și explicative

(1) Articolul a fost adresat inițial ambilor părinți. Pentru a sublinia rolul mamei, referințele la „părinți” sunt uneori înlocuite cu mama, iar aceste locuri sunt marcate prin caractere italice.