Un Copil ni S-a născut

„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6).

Lumea a așteptat îndelung după venirea lui Hristos pe Pământ, iar aici profetul dă vestea că Acela îndelung așteptat a venit în final. „Un Copil ni s-a născut”. Cuvântul tradus prin „copil” vorbește despre nume și despre sexul acestuia – „un copil-bărbat” – și este pe drept un copil, un băiat. Așa a fost Domnul nostru Isus Hristos. Acesta este un nume comun pentru tinerii de parte bărbătească, potrivit pentru ei oriunde se nasc și în timp ce trec prin anii tinereții, până ajung la vârsta adultă. Cuvântul tradus prin „s-a născut” semnifică mai mult, ca și cum El este arătat și prezentat ca născut. Este un obicei atât de natural existent demult în lume ca, atunci când un copil se naște și este înfășat, să fie prezentat sau arătat rudelor lui spre mângâierea și bucuria lor. Așa au fost prezentați copiii lui Machir înaintea lui Iosif, străbunicul lor, și, cu acea ocazie, au fost puși pe genunchii lui (Gen. 50:23); și așa a fost făcut și cu fiul lui Rut, când a fost adus la Naomi (Rut 4:17).

Astfel că așa spune și profetul, „acest Copil minunat este prezentat”, adică rudelor Lui. Și cine sunt aceștia? El are rude în Cer: Tatăl Lui, Duhul Sfânt, care este al Lui, îngerii, care sunt robii Lui; dar aici nu se referă doar la aceștia. El ne este prezentat și nouă, fiii și fiicele lui Adam! Noi suntem bietele Lui rude, și nouă, ca rudele Lui pe Pământ, fiii din familia lui Adam, în care El este ramura cea mai înaltă, acest Copil este prezentat spre mângâierea noastră în starea noastră umilă.

Nașterea lui Hristos a fost așteptată. Biserica, mama Lui (Cânt. 3:11), a avut o făgăduință timpurie a nașterii Sale (Gen. 3:15). El a fost zămislit și născut în virtutea acelei făgăduințe. Toată omenirea primise porunca printr-un alt cuvânt, „creșteți, înmulțiți-vă, și umpleți Pământul” (Gen. 1:28).

Deși Maria a fost mama Lui în sens strict, [ea purtându-L în pântece vreme de nouă luni], totuși Biserica este mama Lui ca imagine, [purtându-L ca sarcină] din acel moment (Gen. 3:15) vreme de aproape patru mii de ani. De multe ori ea s-a uitat înainte către naștere, și a fost expusă riscului de a crede că este o idee falsă pentru că a așteptat atât de mult timp împlinirea ei. Regii și profeții au așteptat și tânjit după acea zi: „Căci vă spun că mulți proroci și împărați au voit să vadă ce vedeți voi, și n-au văzut, să audă ce auziți voi, și n-au auzit” (Luca 10:24). Întreaga Biserică din Vechiul Testament a tânjit după ziua lui Hristos: „Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munții plini de mirozne” (Cânt. 8:14).

Dar acum Hristos S-a născut. Ceasul fericit al nașterii îndelung așteptate a sosit, iar Copilul a venit în lume. Îngerii proclamă aceasta: „Îngerul le-a zis: Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2:10-11). Patriarhii, regii și profeții erau toți în morminte: ei au murit în credința că El avea să Se nască, iar acum se împlinea! El S-a născut cu adevărat – un Copilaș, chiar dacă era Dumnezeu puternic; un Prunc, nu în vârstă de o zi, ci Tatăl veșniciilor! Ce naștere minunată, așa cum lumea nu mai văzuse și nu va mai vedea vreodată!

Unii au fost folosiți pentru a prezenta acest Copil prietenilor și rudelor, și ei încă fac această lucrare.O, ce lucrare onorabilă! Mai onorabilă decât slujba de a prezenta un prinț nou-născut pe Pământ înaintea unui rege, tatăl lui. Iosif și Maria au avut slujba de a-L prezenta înaintea Domnului (Luca 2:22). Dar cine are onoarea de a ni-L prezenta nouă?

(1) Duhul Sfânt are slujba de a ni-L prezenta lăuntric. „Căci n-am avut de gând”, spune Pavel, „să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit… Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere” (1 Cor. 2:2, 4). Și prin Duhul, Tatăl Lui ni-L prezintă nouă: „Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: ‚Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!’ Isus a luat din nou cuvântul și i-a zis: ‚Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în Ceruri’” (Matei 16:16-17). Astfel, păcătoșilor li se prezintă El în slava Sa cerească, astfel ca ei să Îl vadă clar, ca să Îl aibă pe Pământ prin credință: „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:14).

(2) Slujitorii Evangheliei au rolul de a ni-L prezenta exterior, în tainele Cuvântului și în rânduieli. Ei sunt folosiți pentru a-i prezenta pe păcătoșii care cred înaintea lui Hristos: „V-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată” (2 Cor. 11:2), și pentru a-L prezenta pe Hristos păcătoșilor, ca să creadă în El. Ei vin ca bătrânul Simeon, cu sfântul prunc Isus în brațele lor, în rânduielile Evangheliei (Rom. 10:6-8), și spun ca și Ioan Botezătorul: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29).

Cui îi este prezentat Hristos?

În primul rând, El nu este prezentat îngerilor care au căzut. El nu S-a născut pentru ei; ei nu sunt rudele Sale, „Căci negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam” (Evrei 2:16). Casa lor a fost la origine mai onorabilă decât a lui Adam, dar Hristos a pus o onoare asupra casei lui Adam mai presus de casa îngerilor. Îngerii sfinți sunt slujitorii Lui, îngerii răi au fost executorii Lui, dar oamenii sfinți sunt frații Lui.

În al doilea rând, El este prezentat oamenilor păcătoși, acelora din casa tatălui Său Adam. Către ei se îndreaptă glasul care spune, „Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1:29) etc. „Un Copil ni s–a născut” (cf. Luca 2:10-11). El a fost prezentat mai întâi evreilor și arătat Israelului (Ioan 1:31), dar apoi întregii lumi, fără deosebire, tuturor oamenilor din toate popoarele (Marcu 16:15). De aceea, din toate părțile Pământului se aud cântece când El le este arătat ca născut pentru ei, slava Lui fiind fără egal.

În particular, El este prezentat bisericii vizibile, fiecăreia și tuturor. Și cu adevărat sunt multe așa-zise biserici în lume, cărora El nu le este prezentat. Ele nu au parte nici de glasul, nici de faima Lui, nici nu văd chipul Lui în Cuvânt. Dar oriunde ajunge Evanghelia, acolo Hristos este prezentat fiecărei persoane… Da, El este acum trupește în Cer, dar în realitate, deși spiritual, în Cuvânt și în rânduieli, El este prezentat păcătoșilor și văzut prin credință, chiar dacă mare parte dintre oameni nu Îl văd.

Apoi El este prezentat eficace tuturor aleșilor. Hristos este revelat în ei (Gal. 1:15-16). Astfel, ei cred în El, și așa este în ei toți, orice ar crede alții despre El. „Toți cei ce erau rânduiți să capete viața veșnică, au crezut” (F.A. 13:48). Ei sunt toți așa cum era Pavel, într-un sens, aleși pentru a-L vedea pe Cel drept, iar vederea Lui cu ochii spirituali îi face dornici să se despartă de tot și să cumpere ogorul și comoara, mărgăritarul de mare preț…

Cum este prezentat Hristos?

1. El este prezentat în propovăduirea Evangheliei. „O, galateni nechibzuiți! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?” (Gal. 3:1). Hristos este prezentat oricărui om căruia îi este vestită Evanghelia, El putând fi văzut prin credință ca fiind în Cuvântul Evangheliei. „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta. Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi” (Rom. 10:8)…

2. El este prezentat în administrarea rânduielilor. Ca în Cuvânt, în care El este prezentat urechilor, în rânduieli, El este prezentat ochilor. În ele există o reprezentare vie a lui Hristos, care Își varsă sângele murind pe cruce pentru păcătoși. „Acesta este trupul Meu” (Matei 26:26). Deși El nu este prezent trupește în rânduieli, totuși El este prezent spiritual și real pentru credința celor credincioși, care văd lucrurile nevăzute: „Credința este… o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1)…

3. El este prezentat în lucrarea lăuntrică a iluminării mântuitoare. Duhul Domnului nu le dă aleșilor doar lumină, ci și vedere. El nu doar le deschide Scriptura, ci le deschide și ochii și li-L descoperă pe Hristos în Scriptură (Gal. 1:15-16). Aceasta este acea demonstrație a Duhului despre care Pavel vorbește, care vine imediat înaintea credinței, fără de care niciun om nu va crede.

De ce ne este prezentat Hristos cu privire la nașterea Sa?

1. Ca să putem vedea credincioșia lui Dumnezeu în împlinirea făgăduinței Lui. Făgăduința lui Hristos a fost una veche, iar împlinirea ei a luat mult timp, dar acum vedem împlinirea ei în timp și putem concluziona că toate celelalte făgăduințe, de care depindem, vor fi împlinite la vremea lor.

2. Ca să ne putem bucura în El.Dacă însăși nașterea înaintemergătorului Lui a fost rânduită spre bucuria multora (Luca 1:14), cu cât mai mult trebuie să fie nașterea Lui? Îngerii au cântat de bucurie la nașterea lui Hristos (Luca 2:13-14). El ne este prezentat ca să ne putem bucura în cântarea lor, căci este un motiv de mare bucurie (Luca 2:10-11). Și oricine își vede pericolul stării de păcat, se va bucura când Hristos îi este prezentat, la fel cum un condamnat se bucură la vederea Prințului prin care va căpăta iertarea.

3. Ca să putem privi la El, să vedem slava Sa și să fim luați cu El.Din acest motiv, păcătoșii sunt chemați deseori să privească la El: „Priviți la Mine, și veți fi mântuiți toți cei ce sunteți la marginile Pământului” (Isaia 45:22, lit. KJV). „Ieșiți, fetele Sionului, și priviți pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui” (Cânt. 3:11). Privirea la fructul oprit a corupt atât de mult ochii omului, încât lucrurile lumii i se par ca într-o lupă, și nu putem să le vedem corect până nu Îl vedem pe Isus în slava Sa.

4. Ca să Îl recunoaștem în caracterul Lui, ca Mântuitorul lumii și al nostru.El este prezentat ca un tânăr prinț ca să fie recunoscut ca moștenitorul coroanei. Tatăl L-a ales să fie Mântuitorul lumii prin slujba ce I-a dat-o, punându-L să fie Mântuitorul nostru și prezentându-L înaintea noastră ca atare ca să fie primit și recunoscut de noi.

Cu titlu de aplicație, te îndemn să crezi că Hristos îți este prezentat ca unei rude a Lui.Dacă te întrebi ce îndatorire ai în această circumstanță, iată răspunsul meu:

(1) Primește-L cu bucurie.„Porți, ridicați-vă capetele; ridicați-vă, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei!” (Ps. 24:7). Când Isus a fost adus la Templu, bătrânul Simeon L-a luat în brațele Sale cu o deplină satisfacție a sufletului (Luca 2:28-29). El este acum în Cer în ce privește prezența Sa trupească, dar îți este prezentat în Evanghelie: primește-L prin credință din inimă, crezând în El pentru toată mântuirea pe care ți-o oferă, renunțând la orice alți mântuitori pentru El, predându-te cu totul ca să fii al Lui, odihnindu-ți conștiința și inima în El!

(2) Sărută-L – cu un sărut al dragostei (Ps. 2:12), dându-I inima ta: „Fiule, dă-mi inima ta” (Prov. 23:26); cu un sărut al cinstei, onorându-L în inima ta, cu buzele și cu viața ta; și cu un sărut al supunerii, primindu-L ca Domnul, Împăratul, Capul și Soțul tău.

(3) Binecuvântează-L – „Binecuvântați Numele Lui” (Ps. 96:2). El este Dumnezeu binecuvântat în veci! Dar noi suntem chemați să Îl binecuvântăm așa cum Îl binecuvântăm pe Dumnezeu – declarativ, proclamându-L ca binecuvântat (Ps. 72:17); rugându-ne din inimă să vină Împărăția Lui (Ps. 72:15).

(4) Închină-te Lui. Așa au făcut magii din Răsărit (Matei 2:11). El este Dumnezeul veșnic și, de aceea, trebuie adorat: „Fiindcă este Domnul tău, adu-I închinăciunile tale” (Ps. 45:11) – El este Soțul tău, Împăratul tău, Dumnezeul tău. Închină-te Lui cu închinarea lăuntrică, consacrându-ți întreg sufletul Lui; și închină-te Lui cu închinarea exterioară.

(5) În final, adu-I daruri. Așa au făcut magii (Matei 2:11). Fă din inima ta un dar pentru El (Prov. 23:26). Dăruiește-te cu totul Lui (2 Cor. 8:5), ca să Îl proslăvești în sufletul și trupul tău, cu ființa ta și cu tot ce ești și ai!

Fragment din „Christ Presented to Mankind-Sinners” în The Whole Works of Thomas Boston, Vol. 10, Tentmaker Publications, www.tentmakerpublications.com.