Timpul este un dar solemn și neprețuit, ceea ce implică o responsabilitate uriașă. El este prefața veșniciei – scurt, dar adevărat. Totuși, la fel cum prefața oferă indicii legate de conținutul unei cărți, tot așa și prezentul este o preumbrire a istoriei viitoare a omului. Timpul este ca un fulg care cade de pe aripa eternității, mergând înainte în cursul lui fără granițe și fără sfârșit, grăbindu-ne cu un zbor rapid către acea veșnicie din care a venit. De aceea, ce păcat și ce nebunie ar fi să abuzăm de un privilegiu atât de solemn, să irosim o binecuvântare atât de prețioasă! Să îl folosim în plăceri deșarte și în umblări frivole; să îl folosim în puerilități1 fără rost și în acțiuni păcătoase; să îl dedicăm prea mult chiar și în activități literare și galanterii – în studiile colecționarului de vechituri, în cercetările istoricului, în fascinația artelor, în descoperirile științei – lucruri care se pot apropia de crima de a-I fura lui Dumnezeu unul dintre lucrurile atât de prețioase pe care ni le-a împrumutat.

Toate aceste activități antrenante sunt limitate la prezent și nu au nicio influență esențială asupra viitorului sigur și serios al sufletului. O, voi, ucigașii timpului! Cum vă vor bântui fantomele orelor voastre ucise și cum vă vor condamna batjocoritor de-a lungul secolelor interminabile ale veșniciei! O, de ce să nu abandonezi pentru un ceas din acea perioadă prețioasă a existenței tale ceea ce acum irosești, sfărâmi și distrugi în nimicuri zadarnice, nefolositoare și păcătoase, niște himere2 și umbre. Ține minte că Îl furi pe Dumnezeu când timpul tău nu este consacrat gloriei Lui. Cântărește bine porunca inspirată: „Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele” (Efes. 5:16). Gândește-te la îndemnul apostolic: „Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat” (1 Cor. 7:29).


Fragment din The Man of God: Spiritual Religion Explained and Enforced.


Note bibliografice și explicative

(1) puerilități – comportamente copilărești și imature. (2) himere – lucruri imaginare.

Sus