Folosește oportunitățile!

„Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele” (Efes. 5:16).

Apostolul spune ceva foarte important aici. Marea lui preocupare este ca toți creștinii să își dea seama de diferența dintre ei și necreștini. Creștinul are înțelepciunea lui Dumnezeu în Isus Hristos. El știe anumite lucruri și vede viața într-un fel în care nimeni altcineva nu o face; de aceea, ceea ce trebuie să facă este să trăiască atent. El trebuie să înțeleagă starea lumii în care trăiește, anume că „zilele sunt rele”. Numai creștinul poate spune așa ceva. Necreștinul chiar respinge acea afirmație. El crede că lumea este minunată, că viața este uimitoare. Nu, spune creștinul, ci zilele sunt rele. Și așa, noi vedem că un creștin își privește viața în această lume în principal ca pe o mare oportunitate – o oportunitate de a trăi ca o lumină, o oportunitate de a mărturisi despre harul lui Dumnezeu în Isus Hristos. În felul acesta, el răscumpără timpul, folosind oportunitățile.

Acesta este, așadar, gândul pe care trebuie să îl avem în mințile noastre atunci când analizăm felul cum creștinul se folosește de viața lui în această lume ca de o oportunitate de răspândire a cunoștinței și a luminii de la Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.

Prin urmare, primul lucru pe care trebuie să îl subliniem este că el trebuie într-adevăr să răscumpere timpul. Sensul termenului a răscumpăra este cel de a cumpăra ceva, comportând în special ideea de a cumpăra ceva pentru noi înșine. Dacă vreți, aceasta este imaginea unui om care caută o oportunitate de a face o afacere bună. El vrea să cumpere ceva pentru sine, așa că se uită la bunurile din raftul magazinului sau pe pervazul ferestrei acestuia. El este nerăbdător să cumpere acel lucru, așa că se uită în jurul lui și manifestă multă pasiune.

Acesta este îndemnul pe care apostolul ni-l dă aici nouă, creștinilor. Conștientizând ce sunteți, spune el, și că zilele sunt rele, și înțelegând starea lumii în care vă aflați, fiți ca niște oameni care veghează uitându-se după oportunități. Fiți gata să le identificați și să le folosiți. Aceasta este o imagine destul de familiară a creștinului în Noul Testament. Apostolul Petru prezintă aceeași idee folosind următoarele cuvinte: „Ajunge, în adevăr, că în trecut ați făcut voia Neamurilor, și ați trăit în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și în slujiri idolești neîngăduite” (1 Petru 4:3). Evident, apostolul Petru ne vorbește de parcă nici nu ar fi necesar să pledeze înaintea noastră cu acest lucru. Deja v-ați cheltuit suficient de mult timp din viața voastră în această lume făcând toate acele lucruri, irosind timpul și aruncându-l la gunoi. Ei bine, spune el, nu mai faceți asta! Ați risipit atât de mult din viața voastră în această lume pe gunoaie și lucruri fără valoare. Ajunge! Fiți vii, alerți, căutând orice oportunitate [de a folosi bine timpul]. Folosiți fiecare minut și fiecare secundă – răscumpărați vremea. În lumina faptului că ați risipit atât de mult și le-ați permis atât de multor oportunități glorioase să treacă pe lângă voi, nu mai faceți acest lucru!

Pavel nu ne îndeamnă doar să nu ne irosim timpul. El se exprimă foarte pozitiv. El spune că trebuie să ieși de pe cursul vieții pe care te afli, ca să cauți oportunitățile. Vezi tu, această exprimare este mult mai categorică decât ar fi fost o negație, chiar dacă ea este neîndoielnic inclusă. Nu poți face acest lucru dacă îți irosești timpul. Dar nu este doar atât. Fii alert, fii viu, caută oportunitățile. Uite-te după ele și folosește-le cu nerăbdare de fiecare dată când te întâlnești cu vreuna. Evident, acest lucru este foarte important, din cauză că zilele sunt rele și ca urmare a stării în care ne găsim noi înșine.

Eu cred că apostolul ne îndeamnă aici să folosim oportunitățile din două motive principale. Primul ține de noi înșine. Al doilea ține de alți oameni.

Haideți să ne uităm la primul dintre ele. Voi trebuie să răscumpărați timpul, spune apostolul, pentru binele vostru. Cum ar trebui să tratez eu acest lucru, în decursul a cât mi-a rămas din scurta viață în această lume rea, ca să fructific oportunitățile?

Haideți să vedem mai întâi ce ne spune apostolul pe calea interdicției. Apoi vom vedea felul cum el se referă la noi pe calea îndemnurilor pozitive către voia Domnului pentru noi.

Descoperim încă din primul Psalm sfaturi și învățături foarte practice despre acest lucru. Dacă vreau să răscumpăr timpul, există anumite lucruri pe care nu trebuie să le fac. Nu trebuie să umblu la sfatul celor necredincioși. Nu trebuie să îmi irosesc timpul stând pe calea păcătoșilor. Nu trebuie să roiesc în jurul acelor locuri în care știu că astfel de oameni se vor găsi. Nici nu trebuie să mă așez pe scaunul celor batjocoritori. Dacă fac aceste trei lucruri, în loc să folosesc oportunitățile, le irosesc. Iată învățătura lui Dumnezeu: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi”. Știi după ce umblă ei; știi cum tratează ei viața. Să nu ai nimic de-a face cu ei. Să nu manifești niciun interes pentru filozofia lor, pentru sfaturile lor. Nu invita păcatul în viața ta, sau, așa cum se exprimă Pavel în Epistola către Romani: „nu purtați grijă de firea pământească” (Rom. 13:14). Dacă te așezi pe calea păcătoșilor, sfârșitul va fi că vei păcătui împreună cu ei. De aceea, dacă știi de cărți care te pot răni, nu le citi. Aruncă-le pe foc. Să n-ai nimic de-a face cu ele. Nu petrece prea mult din timpul tău citind detalii fără substanță despre cazurile de infractori redate în ziare. Aceste lucruri nu-ți aduc nimic bun. Asta înseamnă să stai în calea păcătoșilor; și dacă stai acolo, vei fi purtat împreună cu ei înainte ca să-ți dai seama.

Același lucru este valabil în ce privește șederea pe scaunul batjocoritorilor. Apostolul Petru exprimă destul de clar acest lucru în prima sa epistolă, în capitolul 2: „Preaiubiților, vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători”; asta sunteți – străini și călători în această lume, de când ați devenit creștini. „Vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul. Să aveți o purtare bună în mijlocul Neamurilor” (1 Petru 2:11-12). Exact același lucru. Iată îndemnurile exprimate prin negații.

Dar care sunt îndemnurile pozitive? Ei bine, să ne întoarcem, și le vom găsi pe toate în primul Psalm. Iată-l pe omul binecuvântat: „Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui!” Vedeți voi, acest om nu își risipește timpul pe cărți dăunătoare și nevrednice de atenția lui. Nu, ci el își petrece timpul în Legea Domnului, meditând la ea zi și noapte. El nu este ca omul care spune că este atât de ocupat, că realmente nu are timp de studiul Bibliei și ca să citească niște cărți bune. Dar de ce este el atât de ocupat? Oare petrece mai mult timp citindu-și ziarul decât Biblia? Atunci nu are nicio scuză. Să ia timpul pe care îl folosește pentru cititul ziarului și să îl dedice Legii Domnului. Creștinul meditează zi și noapte la Legea Domnului. Aceasta este încântarea lui. El spune: „eu vreau ceva care să mă zidească, să mă ajute și să mă facă în stare să fiu o lumină”; de aceea, el este un om foarte atent în folosirea timpului. El nu își risipește timpul descoperind la finele zilei că nu și-a citit Biblia, că nici nu s-a prea rugat lui Dumnezeu, nici nu a făcut altceva util, pentru că timpul lui a fost cheltuit pe nimicurile acestei lumi. Nu, nu acesta este omul care folosește oportunitățile pe care le are. El trebuie să se disciplineze. El spune: „Trebuie să fac acest lucru, să insist aici. Voi face acest lucru cu orice preț”. Și niciodată n-a fost mai necesară o astfel de atitudine ca în vremurile noastre.

Sau să luăm un alt îndemn care ne este dat de Domnul însuși: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții” (Matei 6:19). Nu-ți cheltui timpul în această lume făcând astfel de lucruri. Dar ce să faci? Ei bine, „strângeți-vă comori în Cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură” (Matei 6:20). Tu ești un pelerin al eternității; într-acolo te îndrepți. Ei bine, nu-ți cheltui tot timpul acumulându-ți comori în această lume, pentru că vei pleca din ea fără ele; vei îmbătrâni și le vei lăsa în urma ta. Privește înainte, pregătește-te pentru cei ai înainte, strânge-ți comori acolo, răscumpără timpul. Folosește-ți oportunitățile.

Iată îndemnul asemănător din Evanghelia după Luca: „Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca atunci când veți muri, să vă primească în corturile veșnice” (Luca 16:9). Ce sens are aceasta? Aici avem un comentariu despre Pilda Ispravnicului Necredincios. Care era trăsătura acelui ispravnic? Înțelepciunea. Așa cum spune Domnul nostru, „fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiii luminii” (Luca 16:8). El era un om care a dat de necaz, iar el s-a folosit de o oportunitate. El și-a zis că își va pregăti viitorul înainte ca sentința să cadă asupra lui, așa că s-a dus la clienți și le-a spus, „Ce datorie ai?”. Unul a spus, „Eu datorez atât”, iar ispravnicul i-a răspuns, „scrie aici mult mai puțin, jumătate din datorie”. Și așa mai departe. Ce făcea acest om? Se pregătea pentru nenorocirea care avea să vină asupra lui. Într-un fel, el era un om înțelept. El a prevăzut ce avea să vină și a acționat imediat, răscumpărând timpul. Tu și eu trebuie să fim la fel. Așa ne spune Domnul nostru: „Folosiți-vă banii în această lume în așa fel încât, când ea se va sfârși, să fiți deja pregătiți, pentru ca, atunci când veți trece în cealaltă lume, să existe acolo mulți gata să vă primească și să se bucure că vă vor vedea”. Voi trăiți în această lume într-un fel încât vă pregătiți în realitate pentru lumea care urmează. Folosiți oportunitatea timpului în această lume.

Aș putea cita aproape la nesfârșit din Scriptură pe această temă, dar vreau să mai menționez un singur pasaj, unul foarte izbitor, de la sfârșitul capitolului 13 din Epistola lui Pavel către Romani: „Și aceasta cu atât mai mult, cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului, și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții; nu în curvii și în fapte de rușine; nu în certuri și în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos, și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele” (Rom. 13:11-14). Toate acestea sunt căi diferite de a ne spune să ne trezim, să conștientizăm cine și ce suntem, și să fructificăm fiecare oportunitate. Fii plin de viață și vigilent. Privește această lume ca pe o oportunitate de a-I fi plăcut lui Dumnezeu. Fă-ți prieteni chiar și prin bogățiile acestei lumi; prinde viața veșnică.

Dacă ar mai fi nevoie de ceva ca să insist pe tema urgenței de a face acest lucru, gândiți-vă la următoarea afirmație: „toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” (2 Cor. 5:10). Dragi creștini, trebuie să dăm socoteală „după binele sau răul, pe care l-am făcut când trăiam în trup” (2 Cor. 5:10). „Foarte bine”, spune apostolul, „ca unii care cunoaștem deci frica de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredințăm”. Sensul este acesta: el știe că va sta înaintea Domnului lui. Nu că s-ar afla în pericol să-și piardă mântuirea. Aceasta nu este o judecată în sensul în care în cadrul ei s-ar stabili destinul nostru veșnic. El le vorbește unor oameni care sunt deja creștini și al căror destin veșnic este sigur. Aceasta este un fel de judecată a răsplătirii. Cel care a venit din Cer pe pământ pentru noi și care a murit pe acea cruce crudă a rușinii pe dealul Calvarului, care nu S-a scutit pe Sine, care a îndurat împotrivirea din partea păcătoșilor; Cel care a purtat chiar acea agonie în Grădina [Ghetsimani] și pe cruce – El se va uita la noi, și se va uita la felul cum ne-am folosit timpul în această lume după ce am conștientizat ceea ce El a făcut pentru noi. Aici este frica dragostei, nu a chinului. Veți privi la acea Față preaiubită și în acei ochi ai Lui și vă veți da seama, cum nu ați conștientizat niciodată, ce a făcut El pentru voi. Apoi vă veți da seama cu rușine de ce n-ați făcut pentru El. „O”, spune Pavel, „folosiți oportunitățile. Nu irosiți nicio secundă. Păstrați acest lucru prioritar în minte”.

Apostolul Ioan spune exact același lucru în prima sa epistolă: „Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este”, după care adaugă imediat, „oricine are nădejdea aceasta în El, se curăță, după cum El este curat” (1 Ioan 3:2-3). Și exact asta spune și apostolul Pavel: „Voi toți sunteți fii ai luminii”, spune el, „fii ai zilei” (1 Tes. 5:5); nu trebuie să trăiți ca și cum ați fi încă în întuneric. Nu, ci știind ce vă așteaptă, știți că nu aveți nici măcar o secundă de pierdut. Fructificați fiecare oportunitate. Folosiți-vă din plin de timpul pe care îl mai aveți în această lume. Apoi, în final, există o afirmație deosebită în cartea Apocalipsa: „Scrie” – trebuie să fi auzit acest lucru la slujbele de înmormântare, dar v-ați dat seama vreodată de semnificația versetului? – „Scrie: Ferice de acum încolo de morții, care mor în Domnul! ‚Da’, zice Duhul, ‚ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!’” (Apoc. 14:13). Iată același adevăr. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că faptele care ne urmează sunt faptele noastre bune! Ele sunt faptele pe care le-am făcut atunci când am fructificat oportunitățile de a face bine sau când am răscumpărat timpul. Totul este înregistrat, astfel că nimic nu va fi uitat; veți auzi atunci cuvintele binecuvântate: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25:34). Acesta este un lucru uimitor: „faptele lor îi urmează”.

Iată, așadar, care este îndemnul în lumina tuturor celor afirmate. Pentru a putea avea parte de acea primire, ca să auzi acea laudă deosebită, răscumpără oportunitățile! Ce lucru minunat va fi să auzi aceste cuvinte: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu”. Cei care au slujit în termenii din Matei 25, cei care L-au vizitat în temniță vizitându-i pe copiii Lui aflați în închisoare și dându-le hrană, apă și haine. Vezi tu, ei au fructificat fiecare oportunitate, trăind în lumina acestor lucruri și răscumpărând timpul.

Fragment din Darkness and Light: An Exposition of Ephesians 4:17-5:17 (Edinburgh: The Banner of Truth Trust, 1982), p. 449-455; folosit cu permisiune.

Ce este timpul? Cine îl poate explica pe scurt? Cine poate să îl cuprindă chiar gândindu-se la el, așa încât să spună un cuvânt despre el? Dar cum vorbim noi în discuțiile noastre despre timp, și cum îl menționăm într-un fel mai familiar și mai cunoscut? Îl înțelegem când vorbim despre el. Îl înțelegem și când un altul ne vorbește despre el. Dar ce este timpul? Știu, dacă nimeni nu mă întreabă. Dar dacă vreau să îl explic cuiva care mă întreabă, nu știu cum să îl explic. – Augustin

Înțelepciunea se dovedește când cei ce pretind credința nu trăiesc ca nebunii, într-un stil de viață zadarnic, nepăsător și păcătos, ci ca înțelepții. Ei fac acest lucru când umblă așa cum îi călăuzește Cuvântul lui Dumnezeu; când umblă potrivit Evangheliei; când trăiesc după exemplul lui Hristos; și când nu umblă după îndemnurile firii pământești, ci după ale Duhului. O trăsătură specială a trăirii lor înțelepte ține de răscumpărarea timpului, pentru că zilele sunt rele, lucru pe care îl fac când nu pierd nicio oportunitate de a le face bine altora. – Richard Sibbes