Rugăciunea continuă pentru evanghelizarea lumii

Credinciosul „obișnuit” care nu are nicio „chemare” la lucrarea lui Hristos în alte țări este totuși o parte importantă în lucrarea misionară. A spus cineva odată că sunt 3 feluri de misionari – misionarii care merg în țările respective (cei care răspund unei chemări divine), co-misionarii (cei care stau acasă și ajută prin rugăciune și, unde este posibil, prin ajutorare practică), și o-misionarii (cei cărora le lipsește interesul în lucrarea misionară). Vom analiza cazul co-misionarilor în unul din aspectele care îi vizează, și aici autorul vorbește din experiența sa cu privire la întâlnirile de rugăciune pentru misiune la care a participat vreme de aproape 40 ani. El n-a făcut parte dintr-o biserică evanghelică numeroasă din care (cel mai probabil) au plecat misionari în țări străine. Fără îndoială că aceeași este și situația bisericilor din case, care au o responsabilitate distinctă pentru a se ruga continuu și practic pentru misionari. Dar, în providența lui Dumnezeu, el a fost în părtășie cu alte adunări mici de credincioși în care exista de asemenea interes cu privire la lucrarea misionară.

La începutul vieții sale de creștin, el a aparținut unei biserici în care, din nefericire, lucrarea misionară era o chestiune „tabu”. Era văzută ca periculoasă, de neînchipuit și considerată din punct de vedere arminian. Chiar și așa, membrii individuali ai bisericii admirau activitățile din trecut ale misionarilor, dar pentru acea biserică și pentru denominația respectivă ca întreg, desfășurarea unor astfel de activități în momentul respectiv trebuiau foarte rar menționate. Ei erau descurajați, dacă nu chiar li se interzicea să facă misiune, în ciuda poruncilor din Noul Testament.

Totuși, la scurt timp, au venit și zile mai bune și o întâlnire lunară de rugăciune pentru misiune a început să fie organizată ca parte a vieții de biserică. Și aceasta a continuat să fie organizată până astăzi. Cum arată ea? Pe cât de simplu este posibil. Imnurile selectate pentru această întâlnire sunt alese pentru a vorbi despre subiectul misiunii; se citește un fragment din Scriptură (în mod obișnuit însoțit de un scurt comentariu, și pe cât posibil este urmată o planificare de la o lună la alta), de regulă ales din părți anume ale Cuvântului (Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele) care sunt relevante pentru lucrarea misionară; și apoi, înainte de rugăciune, se citește un fragment din literatura misionară prezentă. Se preferă ca focalizarea să fie pe misionarii cunoscuți în mod personal de către membrii părtășiei, sau cunoscuți pentru reputația lor, ori din scrisorile sau revistele misionare, care sunt primite și citite de membrii bisericii. Se primesc și se citesc revistele lunare, bilunare sau trimestriale ale mai multor societăți misionare care sunt sănătoase doctrinar, și sunt selectate din acestea cu atenție mai multe pasaje, care sunt apoi citite către participanții la întâlnire. La anumite momente, se poate ca anumite informații particulare să fie de interes și deci solicitate de cei prezenți. Principalele reviste consultate sunt cele editate de organizațiile misionare European Missionary Fellowship, Hebrew Christian Testimony to Israel, North Africa Mission, Central Asian Mission, Overseas Missionary Fellowship, Strict Baptist Mission, și French Village Workers. Mai menționez aici și lucrarea organizației Trinitarian Bible Society, întrucât aceasta este preocupată cu slujirea foarte importantă cauzei misionare prin traducerea Bibliei; la fel și în ce privește organizația Scripture Gift Mission.

Întotdeauna este pusă pe perete o hartă mare a lumii, astfel încât cei prezenți să poată avea atenția direcționată exact către zonele pentru care se roagă. Aceasta ajută la focalizarea privirii, în special pentru a evidenția zonele unde sunt „goluri” geografice, unde lucrarea este relativ nedezvoltată. Astfel, dacă Nepal sau Ghana sunt avute în vedere, un indicator va arăta celor care nu cunosc unde sunt amplasate pe glob aceste țări.

În funcție de situație, un misionar aflat în călătorie sau concediu, sau un reprezentant al unei societăți misionare este invitat pentru a prezenta situația concretă a lucrării misionare. Periodic, colecta din Ziua Domnului este dedicată unui lucrător misionar sau unei societăți misionare anume, după cum este pus pe inima bisericii respective.

În acest fel, într-o adunare mică de credincioși, se poate păstra interesul în lucrarea mondială de răspândire a Evangheliei și ea progresează lună de lună și an de an. Nu este nimic spectaculos în aceasta, ci doar că, în măsura posibilităților noastre, am devenit legați de cei care merg pe alte meleaguri pentru a semăna prețioasa sămânță a Evangheliei.

Nu veți vedea străduințele misionarilor relatate pe paginile ziarelor din Anglia; nu veți găsi articole despre ei pe prima pagină; dar în ochii Domnului secerișului – iar ochii Lui văd tot pământul, și binele și răul – în ochii Lui ei sunt de o vastă importanță, iar cei care rămân acasă pot să recunoască în aceștia ca fiind unii dintre creștinii lor favoriți și pot să afirme că este privilegiul bisericii lor să aparțină mulțumii celor care se duc înaintea Domnului cu acești misionari, și nu Îi dau pace până când aleșii Săi vor fi adunați de la un capăt la celălalt al pământului.

Botezați popoarele, pe toate

Spuneți despre biruințele crucii,

Slăviți Numele lui Isus,

Până când fiecare om Îl va avea ca Domn.