Cum să ne rugăm pentru această lume

Sufletul îmi este mult mai îndurerat de gândurile cu privire la această lume ruinată decât anterior, și astfel sunt mult mai dornic ca ei să fie convertiți. Cândva eram limitat în rugăciunile mele la Anglia, ignorând starea restului lumii; sau, dacă mă rugam pentru convertirea evreilor, credeam că asta era tot ce trebuia să fac. Dar acum, după ce am înțeles mai bine starea acestei lumi, și după ce am văzut realitățile din Rugăciunea Domnească, am ajuns ca nimic în această lume să nu apese mai greu asupra inimii mele decât gândurile la starea nenorocită a popoarelor de pe toată fața pământului. Cel mai surprinzător aspect al providenței lui Dumnezeu pentru mine ar fi acela ca El să neglijeze aproape întreaga lume și să Își manifeste favoarea doar pentru o mână de oameni, ca o parte atât de mică a lumii să fie creștină, în timp ce păgânii, mahomedanii, și ceilalți necredincioși să fie astfel abandonați!

Pe deasupra, printre cei ce pretind că sunt creștini sunt atât de puțini care sunt mântuiți din amăgiri grosolane, sau care să nu aibă cunoștințe serioase despre credință; dar dintre aceștia, atât de puțini sunt religioși cu adevărat și au inimile lor îndreptate către Cer. N-aș putea să fiu mișcat atât de mult de nenorocirile semenilor mei din țara natală pe cât sunt impresionat de situația acelor păgâni, a musulmanilor și a popoarelor ignorante de pe fața pământului. Nicio parte a rugăciunilor mele nu este atât de profundă și serioasă cum este cea care este adresată convertirii celor necredincioși și neevlavioși, ca Numele lui Dumnezeu să fie sfințit printre ei și Împărăția Lui să vină, ca voia Sa să se facă precum în cer, așa și pe pământ. Și nici nu am fost vreodată atât de sensibil la a realiza ce rană poate reprezenta diversitatea limbilor vorbite pe pământ, lucru care ne împiedică atât de mult să le vorbim altor popoare despre convertirea lor; la cât de groaznică este tirania păcatului, care le ține la distanță față de Evanghelie pe majoritatea popoarelor lumii. N-aș avea o problemă dacă 1800 de pastori ar tăcea aici în Anglia, nici nu mi-aș face mari griji pentru toți cei care trăiesc pe meleagurile noastre, și în Scoția ori Irlanda, pe cât mă apasă povara de a merge printre tătari, turci și păgâni și a le vorbi în limba lor. Nu cred că este vreo ocupație în această lume mai de dorit în ochii mei decât aceea de a te strădui să câștigi astfel de suflete nenorocite. Iată ce mă determină să cinstesc foarte mult pe Dl. John Eliot, apostolul către indienii din Noua Anglie, și, odată cu el, pe toți cei care își dau străduința în acest fel de lucrare.