Îl iubești pe Isus Hristos?

„Mă iubești tu?” (Ioan 21:16).

Este vremea să ne îndreptăm către aplicațiile acestui verset, și nu pot face asta fără un efort de a aduce acest subiect mai aproape de conștiința fiecăruia dintre cititorii mei. Și fac asta cu toată dragostea. Dorința inimii mele și rugăciunea mea față de Dumnezeu este ca acest mesaj să le facă bine sufletelor voastre.

1. Privește sincer întrebarea pe care Isus i-a pus-o lui Petru, și răspunde pentru tine.

Privește-o cu seriozitate. Cerceteaz-o cu atenție. Cântărește-o bine. După ce ai citit tot ceea ce am spus despre ea, poți să spui cu onestitate că Îl iubești pe Hristos? Nu-mi răspunde că tu crezi adevărul creștinismului sau că susții articolele crezului creștin. O astfel de religie nu-ți va mântui niciodată sufletul. Diavolul și armata lui de demoni cred într-un anumit fel, și tremură (Iacov 2:19). Creștinismul cu adevărat mântuitor nu înseamnă doar să crezi un anume set de opinii sau să susții niște idei. Esența lui stă în cunoașterea, încrederea și iubirea unei Persoane care a murit pentru noi, adică Hristos Domnul. Creștinii timpurii, asemenea lui Fivi, Trifon, Trifosa, Gaius și Filimon, cunoșteau probabil foarte puțină teologie dogmatică. Totuși, ei toți au avut această trăsătură esențială a credinței lor: L-au iubit pe Hristos.

Nu-mi răspunde că tu dezaprobi o religie a sentimentelor. Dacă prin aceasta vrei să spui că dezaprobi o religie care constă doar din sentimente, sunt cu totul de acord. Dar dacă vrei să spui că trebuie să dai la o parte cu totul sentimentele, atunci știi prea puțin despre creștinismul adevărat. Biblia ne învață clar că un om poate avea sentimente puternice fără să aibă cea mai mică doză de credință adevărată. În același timp, ea ne învață cu aceeași claritate că nu poate exista credință adevărată în lipsa unor simțăminte față de Hristos.

Dacă sufletul tău nu-L iubește pe Hristos, este zadarnic să ascunzi că te afli într-un mare pericol. Fără dragoste față de El, nu poți avea credința mântuitoare. Dacă vei muri, vei fi nepregătit să mergi în Cer. Acela care trăiește fără dragoste pentru Hristos nu poate simți că are vreun fel de recunoștință față de El. Cel care moare fără să-L iubească pe Hristos n-ar putea fi vreodată fericit în acel Rai unde Hristos este totul în toți. Trezește-te și cunoaște-ți pericolul stării spirituale. Deschide-ți ochii! Cercetează-ți căile și fii înțelept! Nu pot decât să te avertizez ca pe un prieten. Totuși, fac acest lucru din toată inima și din tot sufletul. Fie ca Dumnezeu să folosească acest avertisment, așa încât să nu fie făcut în zadar!

2. Dacă nu Îl iubești pe Hristos, mărturisește fără ocolișuri care este motivul.

Tu nu simți că ai avea vreo datorie față de El. Nu simți că ai avea vreo obligație față de El. Nu există nicio amintire constantă a faptului că ai fi primit ceva de la El. Într-o astfel de situație, nu este greu de înțeles și nici improbabil să nu-L iubești. Există un singur remediu pentru această stare. Acel remediu este cunoștința păcatului și iluminarea Duhului Sfânt. Ochii minții tale trebuie să fie deschiși. Trebuie să vezi ce ești prin natura ta. Trebuie să descoperi acel mare secret – vinovăția și goliciunea ta înaintea lui Dumnezeu.

Poate că n-ai citit niciodată Biblia sau doar ai parcurs câte un capitol, în anumite ocazii, citindu-l într-o manieră formalistă, fără interes, fără a înțelege ce vrea să-ți spună și fără să-l aplici în viața ta. Ascultă sfatul meu de astăzi și schimbă-ți planul. Începe să citești Biblia ca unul care-și iubește sufletul, și nu te opri până nu devii familiarizat cu ea. Citește ce anume cere Legea lui Dumnezeu, așa cum este prezentată de Domnul Isus în Matei 5. Citește apoi cum descrie Pavel natura omului în primele capitole ale Epistolei sale către Romani. Studiază pasaje ca acestea, cu rugăciunea ca să primești învățătura Duhului Sfânt, și vei vedea dacă mai poți spune că nu Îi ești dator lui Dumnezeu, cu totul nevoiaș după un prieten ca Hristos.

Poate că ești unul care n-a știut niciodată ce înseamnă rugăciunea reală, din inimă. Poate ai fost obișnuit să privești religia ca pe o chestiune care ține de biserici, capele, formalisme religioase, slujbe și duminici, dar nu ca pe un lucru care să îți ceară o atenție serioasă, din inimă, a omului lăuntric. Ascultă sfatul meu de astăzi și schimbă-ți planul. Obișnuiește-te să vii pledând înaintea lui Dumnezeu în mod real, prezentându-ți situația sufletului. Cere-I lumină, învățătură și cunoștința păcatului. Imploră-L să-ți arate tot ce ai nevoie să știi spre salvarea sufletului tău. Fă toate acestea cu toată inima și cu toată mintea, și n-am nicio îndoială că, în curând, vei cunoaște că ai nevoie de Hristos.

Sfatul pe care ți-l ofer poate să pară simplu și de modă veche. Nu-l disprețui din cauza asta. Este acea bună cale veche, pe care au umblat milioane de oameni, găsind pacea sufletelor lor. Dacă nu-L iubești pe Hristos, te afli în pericolul iminent al pierzării veșnice. Primul pas către iubirea Lui este să-ți vezi nevoia după Hristos și datoria copleșitoare înaintea Lui. A te cunoaște și a-ți descoperi starea reală dinaintea lui Dumnezeu este singura cale ca să-ți poți descoperi nevoia. Modalitatea corectă prin care poți căpăta cunoștința mântuitoare este să cercetezi cartea lui Dumnezeu și să-I ceri lumină în rugăciune. Nu ocoli sfatul pe care ți-l ofer. Primește-l, și fii mântuit.

3. În ultimul rând, dacă Îl iubești cu adevărat pe Hristos, primește în final două cuvinte de sfătuire și mângâiere. Domnul să le folosească spre binele tău!

În primul rând, dacă-L iubești pe Hristos în faptă și adevăr, bucură-te la gândul că ai o dovadă bună cu privire la starea sufletului tău. Dragostea pentru Hristos este o dovadă a harului mântuitor.

Ce dacă ai uneori temeri și îndoieli? Ce dacă descoperi câteodată că este greu să spui dacă ai o credință autentică și dacă harul tău este real? Ce dacă ochii tăi îți sunt adesea înmuiați în lacrimi, așa încât nu pot vedea clar chemarea și alegerea ta de către Dumnezeu? Există totuși un fundament solid pentru nădejdea și mângâierea ta, dacă inima ta poate mărturisi că Îl iubește pe Hristos. Acolo unde există dragoste adevărată, acolo există și credință și har. Nu L-ai putea iubi dacă El n-a făcut nimic pentru tine. Însăși dragostea ta este o dovadă a credinței tale.

În al doilea rând, dacă-L iubești pe Hristos, nu te rușina niciodată să-i lași pe alții să vadă această dragoste. Vorbește despre El. Mărturisește-L. Trăiește pentru El. Slujește-I. Dacă El te-a iubit și ți-a spălat păcatele în sângele Său, n-ar trebui să te ferești vreodată să-i lași pe alții să cunoască ceea ce simți și că Îl iubești pentru aceasta.

Un călător englez neștiutor și păgân i-a spus cândva unui convertit nord-american: „Omule, care este motivul pentru care faci un caz atât de mare despre Hristos, și vorbești atât de mult despre El? Ce a făcut acest Hristos pentru tine, ca să vorbești atât de mult despre El?” Creștinul indian nu i-a răspuns prin cuvinte. El a adunat câteva frunze uscate și a format cu ele un cerc pe pământ. A găsit apoi o râmă vie și a pus-o în mijlocul cercului, după care a dat foc frunzelor. Pe măsură ce flacăra s-a ridicat, dogoarea părea că mistuie biata vietate. În agonie, aceasta s-a strâns și, după ce a încercat în zadar să scape pe orice cale, s-a încolăcit la mijloc, ca și cum era pe punctul de a muri în disperare. Chiar în acel moment, indianul și-a întins mâna, a luat râma cu blândețe și a pus-o la pieptul lui. „Domnule”, spuse indianul atunci, „vezi acea râmă? În urmă cu o clipă era o ființă pieritoare. Așa eram și eu. Eram pe punctul de a muri în păcatele mele, neajutorat, fără nădejde, gata să fiu cuprins de focul veșnic. Isus Hristos a fost Cel care a întins mâna puterii Sale către mine, m-a eliberat cu harul Său și m-a smuls din focul cel veșnic. Isus Hristos a fost Cel care m-a luat la inima dragostei Lui, pe mine, un sărman vierme păcătos. Străine, iată motivul pentru care vorbesc atât de mult despre Isus Hristos și fac un mare caz de El. Nu mă rușinez de asta, pentru că Îl iubesc”.

Dacă știm ce înseamnă cu adevărat dragostea pentru Hristos, am putea avea atitudinea acestui indian! Să nu ne imaginăm niciodată că Îl putem iubi prea mult pe Hristos, că trăim prea dedicați Lui, că-L mărturisim cu prea mult curaj sau că tânjim după El prea profund! Dintre toate lucrurile care ne vor surprinde în dimineața învierii, cred că acesta ne va surprinde cel mai mult – anume că nu L-am iubit mai mult pe Hristos în viețile noastre pământești!

Fragment din Sfințenia, disponibilă la Editura MAGNA GRATIA.