Esența reformării familiei

Familia noastra îsi începe ziua cu imnul pe care îl avem de memorat. Pe vremea când Laura avea vârsta de 5 ani, ea cânta pentru noi toti strofa a doua din cântarea „Iubesc Împaratia Ta, Doamne”, compusa de Timothy Dwight, presedintele colegiului Yale de la sfârsitul anilor 1700. Cu o privire hotarâta, ea cânta strofa urmatoare: 

Iubesc biserica Ta, o, Doamne,
Peretii ei stau înaintea Ta,
Dragi precum lumina ochilor Tai,
Si zemoasa în mâna Ta.

Baietii mei se tavaleau pe jos de râs. Cuvântul corect era „cioplita”, nu “zemoasa”. Altfel spus, copiii tocmai îmi spuneau în seara asta cât de special este timpul nostru de închinare de dimineata. Ei îl pretuiesc, nu doar pentru ca este uneori plin de veselie, ci pentru ca este ca un lipici care ne tine împreuna, un stimul pentru unele din cele mai de calitate discutii ale noastre si taria reala pentu vietile noastre – este, în fapt, eenta reformarii familiei noastre. Puritanii, pentru multa vreme neîntelesi de altii, aveau o conceptie exceptionala despre familie. Putem învata de la ei chiar daca am putea sa nu fim de acord cu tot ceea ce ei au spus. Adesea ei vorbeau despre familie ca despre “mica biserica”, si despre tata ca despre pastorul micii lui turme. Lewis Bayly a spus: „Ceea ce predicatorul este la amvon, aceea este tatal crestin în familia lui”. Închinarea în familie este rezultatul natural al unei astfel de conceptii.

Practica închinarii în familie (cu sau fara copii în casa) este la fel de uitata în biserica de astazi pe cât praf avem în podurile caselor noastre, însa aceasta metoda simpla si eficienta de restaurare a spiritualitatii în familie este cel mai puternic instrument pe care îl avem la dispozitie – si oricare dintre noi îl poate folosi!

DE CE ESTE ÎNCHINAREA ÎN FAMILIE ATÂT DE IMPORTANTA?

În primul rând, închinarea în familie este importanta pentru ca asezarea Cuvântului lui Dumnezeu în inimile membrilor familiei este indispensabila convertirii lor. Pavel a amintit lui Timotei faptul ca: “din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea întelepciunea care duce la mântuire, prin credinta în Hristos Isus” (2 Tim. 3:15).

Petru a spus ca suntem „nascuti din nou nu dintr-o samânta, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu si care ramâne în veac” (1 Pet. 1:23). Aceasta samânta incoruptibila a vietii mântuite (corespondenta semintei naturale biologice) este semanata în sulfetul mort numai prin Cuvântul lui Dumnezeu. 

Puritanii au crezut acest lucru cu pasiune. Acesta a fost motivul care a stat la baza predicilor lor lungi, a faptului ca îsi catehizau copiii, a predicilor tinute la începutul zilelor de lucru, dimineata, în acele cladiri racoroase de biserica, motivul pentru care meditau zilnic la Cuvânt în viata lor privata, si în special motivul pentru care practicau închinarea în familie. Pentru puritani, închinarea în familie avea loc de doua ori pe zi, pe care o numeau „jertfa de dimineata si jertfa de seara”. Prin aceasta modalitate, copiii si sotiile lor, ca si alte persoane, precum oaspetii sau angajatii casei, aveau sa capete viata! 

Richard Baxter, unul din cei mai cunoscuti puritani, a vazut localitatea lui, Kidderminster din Anglia, cum a fost transformata prin aceasta metoda. Iata ce scria el: Cred cu adevarat ca daca parintii si-au facut datoria asa cum se cuvine, Cuvântul predicat public nu ar fi modalitatea obisnuita a regenerarii în biserica, ci aceasta s-ar petrece numai în afara bisericii, printre cei necredinciosi si pagâni. 

În al doilea rând, este importanta pentru ca numai Cuvântul face capabila familia ta sa reziste în fata valurilor puternice ale unei culturi rele. În pasajul din 2 Timotei 3 descoperim un torent de cultura rea napustindu-se asupra tânarului Timotei. „…în zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultamitori, fara evlavie, dragoste fireasca, neînduplecati, clevetitori, neînfrânati, neîmblânziti, neiubitori de bine, vânzatori, obraznici, îngîmfati; iubitori mai mult de placeri decât iubitori de Dumnezeu…” (v.1-4).

Cum vei putea sa îti aperi familia de la efectele unei astfel de culturi? Asa cum spune Pavel, numai prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul l-a facut pe Timotei un “om al lui Dumnezeu„, „desavârsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna” (v.17), lucru necesar pentru întarirea bisericii. “Cutia cu unelte” a lui este completa si „de folos ca sa învete, sa mustre, sa îndrepte, sa dea întelepciune în neprihanire” (v.16), astfel ca oamenii care erau sub autoritatea lui sa poata face fata valului de cultura rea descris în versetele anterioare.

În aceeasi modalitate, tatal, pastor în casa lui (sau mama, în situatia familiilor fara tata, cum era situatia lui Timotei) este înzestrat ca sa îsi ajute familia. De aceea, Pavel îi spune lui Timotei „propovaduieste Cuvântul, staruieste asupra lui la timp si ne la timp. Caci va veni vremea când oamenii nu vor putea sa sufere învatatura sanatoasa; ci îi vor gâdila urechile sa auda lucruri placute, si îsi vor da învatatori dupa poftele lor. Îsi vor întoarce urechea de la adevar, si se vor îndrepta spre istorisiri închipuite” (2 Tim. 4:2-4).

Când cultura lumii îti inunda familia si biserica însasi încearca sa imite lumea, cum va putea familia ta sa nu fie atrasa pe aceasta cale? Numai prin Cuvântul lui Dumnezeu! Închinarea în familie, practicata zi de zi, este speranta ta ca membrii familiei tale vor sta ca niste stâlpi de otel împotriva torentului lumii.

Când am predicat cu ani în urma în Basel, Elvetia, am vazut un feribot care a traversat cursul rapid al fluviului Rhone. Nu avea motor, era propulsat de însasi rezistenta lui la curentul de apa, fiind ghidat de la un mal la altul de-a lungul unul cablu de otel bine ancorat. Daca nu atasezi acele inimi fragile ale membrilor familiei tale de cablul de otel al adevarului, este putina nadejde ca ele vor rezista presiunilor care se vor abate asupra lor. În India, era un obicei sa arunce bebelusi în fluviul Gange în semn de jertfa fata de zei. Daca noi nu suntem dornici sa facem mai mult decât sa îi ducem pe copii la biserica, este ca si cu i-am arunca în fluviul acestei culturi lumesti. Aceasta este o explicatie de ce multi copii cu parinti crestini nu sunt adesea cu nimic diferiti de cei din lume. Ei au fost ca si daruiti zeilor lumii de catre parintii lor, atuncati în mâinile indiferentei.

CARE SUNT ELEMENTELE DE BAZA ALE ÎNCHINARII ÎN FAMILIE?

Exista trei aspecte ale închinarii în familie pe care le consider importante: cântarea, citirea Cuvântului si rugaciunea.

Cântarea. Nu orice familie este experta în muzica, dar trebuie facut orice efort pentru a include cântarea în experienta zilnica a închinarii. Suntem îngrijorati de faptul ca o întreaga generatie de copii cresc fara a cunoaste cântarile crestine. De aceea, noi învatam pe copiii nostri cele mai bune cântari ale credintei. De fapt, le dau copiilor mei câte 3 dolari pentru fiecare cântare noua pe care ei o învata!

Noi preferam imnurile scrise de teologii si pastorii mai de demult (Watts, Wesley, Newton, Doddridge etc.), întrucât învataturile cântarilor sunt mai bune. Cântarile „evanghelice” scrise de muzicienii cruciadelor evanghelistice din secolul 19 sunt adesea blazate si înalta mai putin pe Dumnezeu, chiar daca uneori ne simtim atasati din punct de vedere romantic de ele. Aceasta idee de a le da bani copiilor pentru învatarea imnurilor am luat-o de la Charles Spurgeon, pastorul bisericii Metropolitane din Londra secolului 19.

Bunicul meu cunostea foarte bine imnurile lui Watts, iar bunica mea, dorind sa ma încurajeze sa le învat, mi-a promis câte un penny pentru fiecare imn pe care i-l cântam perfect. Eu am descoperit initial o metoda usoara si placuta de a câstiga bani, si le-am învatat atât de repede, încât bunica mi-a spus ca este nevoita sa reduca oferta la o jumatate de penny pentru fiecare cântare, apoi dupa o vreme la un sfert, ca sa evite sa ajunga falita prin aceasta metoda extravaganta de încurajare. Nici nu va mai spun pâna la ce suma redusa pe imn am ajuns în final, dar bunicul a spus odata ca erau napaditi de o invazie de soareci, si mi-a oferit un siling pentru fiecare soarece prins. La acel moment, am descoperit ca ocupatia de vânator de soareci îmi era recompensata mai bine decât cea de a învata imnuri, dar stiu acum care dintre cele doua ocupatii a fost mai profitabila pe termen lung pentru mine. Indiferent de subiectul despre care predic, chiar si acum, în toiul oricarei predici, pot cita o strofa sau verset dintr-un imn în legatura cu acel subiect. Imnurile au ramas în inima mea, în timp ce soarecii aceia s-au prapadit de mult, iar silingii câstigati pentru omorârea soarecilor i-am cheltuit de asemenea demult.

Citirea Cuvântului. Desi exista carti devotionale de diverse tipuri, cel mai bine ele pot fi folosite ca suplimentar Bibliei, si nu trebuie ca ele sa înlocuiasca Biblia. Preferinta mea este aceea de a ramâne alipit de citirea Bibliei ca principal ingredient al închinarii în familie. Ocazional, ati putea adauga timpului de citire câte un capitol din biografia unui crestin, dar sa acordati în continuare Bibliei locul central. Folositi alte scrieri pentru timpul când sunteti în pat, sau ca supliment, daca sunt de ajutor, dar este bine sa beti “laptele curat al Cuvântului” în decursul închinarii în familie. Noi citim câte un capitol pe zi si întotdeauna citim pâna când încheiem acea carte a Bibliei pe care am început-o.

Vei descoperi ca citirea Bibliei este suficienta în ea însasi, si adesea numai citirea ei reprezinta un punct de plecare pentru discutii pe diverse teme. De exemplu, ce loc mai bun din care sa învatati despre conceptele corecte despre sexualitate este decât Scriptura? Nu va temeti ca veti descoperi caractere în Biblie care nu sunt perfecte. Ele sunt incluse în ea pentru instruirea noastra. Folositi exemplele, bune si rele, si vorbiti despre acele virtuti uitate ale integritatii, cinestei, credinciosiei etc. Scoateti la lumina atât natura pacatului cât si frumusetile Evangheliei, atât raiul cât si iadul. Când copiii sunt mici sau familia este noua în credinta, parcurgeti de mai multe ori portiunile cu evenimente din Biblie. Începeti cu Marcu, apoi cititi celelalte Evanghelii, Geneza, Exodul, cele doua carti Samuel, Împarati si Cronici, Rut, Estera, Faptele Apostolilor etc. Aceasta va oferi familiei istoria Bibliei ca pe o mareata istorie a rascumpararii. Mai târziu, ei pot sa înteleaga mai bine lectiile mai focalizate pe învatatura.

Desi dimineata este de departe cel mai bun timp pentru închinarea în familie, se poate sa descoperiti ca nu este posibil. Ati putea sa constatati ca ora mesei este cea când toti membrii familiei sunt adunati împreuna. Este bine sa aveti Biblia pusa în locul tatalui la asezarea mesei. Apoi, dupa masa, dar înainte de a lua farfuriile de pe ea, veniti împreuna la închinare. Faceti acest lucru cu credinciosie, chiar si atunci când vreunul din membri este absent.

Rugaciunea în familie. Copiii nostri sunt obisnuiti cu raspunsuri la rugaciuni. De ce? Pentru ca ne rugam foarte specific. Atunci când vedem ca primim raspuns, facem acest lucru cunoscut.

Eu prefer sa vorbesc cu familia despre unele din nevoile noastre si sa pun pe fiecare sa se roage pentru ceva anume. În mod obisnuit însotesc acest lucru cu o încurajare ca Dumnezeu a raspuns rugaciunilor noastre si ca toti trebuie sa ne rugam în tacere în timp ce altul se roaga cu voce tare pentru acea nevoie. Nu este nimic mai frumos decât cererile sincere în rugaciune ale copiilor.

Cea mai grea sarcina pe care o veti avea va fi sa mentineti aceste momente proaspete. Uneori ati putea dori sa puneti cererile de rugaciune într-un cosulet si fiecare persoana sa traga câte un biletel. Cautati modalitati de a îmbunatati acest timp. Când copiii au vârste mici, totusi, închinarea în familie nu trebuie sa fie prea lunga sau obositoare pentru ei. Vor învata cel mai bine în pasi progresivi.

ZIUA JUDECATII

Puritanul Richard Mather (1596-1669), bunicul lui Increase Mather si strabunicul lui Cotton Mather, si-a imaginat odata copiii în Ziua Judecatii, vorbind parintilor lor. Cuvinele lui vor sluji drept avertizare finala serioasa ca sa ne arate ca trebuie sa ne îngrijim cu mai multa seriozitate de sufletele copiilor nostri: “Tot ceea ce noi suferim acum este din cauza voastra. Ar fi trebuit sa ne învatati lucrurile lui Dumnezeu, dar n-ati facut acest lucru. Ar fi trebuit sa ne înfrânati de la pacat si sa ne corectati, dar nu ati facut asta. Voi ati fost modalitatea prin care am capatat coruptia si vina noastra originara, si totusi nu ati aratat vreodata o grija deosebita ca noi sa fim eliberati de acestea. Vai de noi ca am avut astfel de parinti lumesti si indiferenti; si vai de voi ca n-ati aratat mai multa compasiune si mila pentru a preveni distrugerea vesnica a propriilor vostri copii”.

Toate drepturile rezervate © 2000 Jim Elliff, Christian Communicators Worldwide, Inc. Este permisa reproducerea fara scop comercial, în forma originala, incluzând numele autorului, titlul, continutul complet, mentiunea privind drepturile de autor si link-ul catre websiteul CCW. Alte utilizari necesita permisiune scrisa. www.CCWtoday.org