Reformare sau trezire

Daca ati fi stat în preajma mea mai multa vreme, m-ati fi auzit insistând ca nevoia strigatoare la cer, nevoia absolut disperata a vremurilor noastre este reformarea. De asemenea, ati fost constienti si de faptul ca am tânjit ani la rând dupa trezire. De curând am fost întrebat care este de fapt, daca este, diferenta între trezire si reformare. Aceasta este o întrebare importanta careia merita sa îi alocati timpul dumneavoasta pretios pentru a va gândi mai mult la acest subiect.

Desi multi sunt orbi cu privire la dilema de fata, realitatea este ca o baza solida, vie si centrata pe adevar a fost respinsa din mijlocul miscarii evanghelice contemporane. Aceasta a fost deposedata de adevar atât de mult încât situatia devine înfricosatoare. În locul adevarului, experientele si misticismul s-au cuibarit în biserica sau, daca nu acestea, atunci pragmatismul miscarii de crestere a bisericii sau preocuparea nesanatoasa cu psihologia. Dar doctrinele necesare privind sfintenia lui Dumnezeu si mânia Lui dreapta, privind justificarea doar prin credinta, natura transformatoare a regenerarii, suveranitatea lui Dumnezeu asupra întregii creatii si a mântuirii însasi, natura si extinderea harului în justificare si sfintire – doctrine prin care trezirile timpurii au prosperat – au ajuns sa fie considerate neimportante si de folos numai pentru niste teologi batrâni si sfrijiti care s-au urcat în niste turnuri de fildes si nu vor sa discute în legatura cu viitorul bisericii.

Multi nici nu cunosc faptul ca Jonathan Edwards a predicat o serie de mesaje privind justificarea prin credinta la vremea când trezirea a atins America, sau faptul ca multe din trezirile din Scotia, de exemplu, au fost accelerate de multe predici privind regenerarea, ori faptul ca Epistola catre Romani, aceasta carte cu bogat continut doctrinar, are o istorie de exemple în care a fost un instrument pentru a aduce marea trezire la care ma refer eu aici. Doctrina sanatoasa a reprezentat miezul trezirilor. Dar trist este ca, pentru un mare numar de evanghelici, ceea ce cred ei nu pare sa mai faca vreo diferenta, ci conteaza numai daca ei simt ceva sau se bucura de orice alte substitute ale crestinismului biblic.

Având un astfel de fundament, are vreun sens sa se trezeasca numai experientele credinciosilor? A trezi numai partea de experiente a unei biserici, în situatia în care aceasta are o fundatie doctrinara insuficienta si care arata ca un ghiveci, va conduce numai la amplificarea problemelor noastre, a acorda credit erorilor si a raspândi ceea ce ne-a condus la probleme de la bun început.

Datorita acestei dileme, dati-mi voie sa fac o afirmatie care poate fi înteleasa gresit cu usurinta: Trezirea, asa cum o întelegem noi acum, ar fi irosita în astfel de biserici deficiente doctrinar cum avem azi. Acest comentariu ar putea sa vi se para ciudat, pentru ca si eu, ca multi dintre voi, de fapt am sperat si predicat în favoarea unei treziri. Dar convingerea mea are de-a face cu faptul ca întelegerea uzuala de azi în ce priveste trezirea este una care vede trezirea dintr-o singura perspectiva. Dupa cum spunea A. W. Tozer: “O trezire în linie cu felul de crestinism pe care îl avem în America de 50 de ani încoace ar fi cea mai mare tragedie a acestui secol, o tragedie care ar face ca bisericii sa îi trebuiasca 100 de ani ca sa scape de ea.”

A aduce la vibratie sau la viata doar experientele credinciosului poate fi de foarte mare folos pentru ortodoxia moarta – adica ortodoxia sau credinta corecta dar fara viata. Dar în principal noi nu avem de-a face astazi cu o ortodoxie moarta. Noi avem de-a face cu heterodoxie. Hetero înseamna “altul” sau “diferit.” Heterodoxia este o credinta diferita sau chiar eretica. Reformarea este acel cuvânt pe care îl folosim pentru a exprima ideea de restabilire a doctrinelor corecte si de aplicare a lor în mod hotarât în toate domeniile vietii.

N-ar trebui sa ne dorim o trezire numai în ceea ce priveste experientele credintei, fara o reforma adevarata. Asa ca termenul “trezire” nu este adecvat pentru vremea noastra, daca nu îi adaugam termenii “reformare” sau “dirijata de Cuvânt”. Nu este un lucru gresit sa ne dorim trezirea, daca prin aceasta întelegem o trezire care consta într-o reînviere a credintei autentice, însotita de o înviere a experientelor noastre cu Dumnezeu care sunt determinate de (nu în afara) acea învatatura sanatoasa. Eu cred ca cea mai durabila schimbare nu va proveni doar din a avea experiente cu Dumnezeu, fie ele calde, sau chiar puternice si dramatice. Nu, ci ceea ce este necesar acum este ca unele din cele mai mari organizatii si biserici, de exemplu, sa îsi remodeleze felul cum definesc Evanghelia pentru a se conforma astfel Bibliei.

Am ales acest subiect al naturii Evangheliei din mai multe subiecte posibile, pentru ca „Evanghelia” care este predicata astazi conduce la masive departari de credinta (uneori pâna la 90% sau chiar mai mult în cazul anumitor campanii evanghelistice), si pentru ca esecul în a regândi din punct de vedere doctrinar natura Evangheliei reprezinta una din marile anomalii ale zilelor noastre. Dar din nefericire, daca vei aduce astazi împreuna liderii multelor organizatii religioase, ei vor declara de la bun început foarte clar ca nu vor discuta esentele credintei. Scopul lor, în termenii trezirilor de astazi, este acela de a vedea mai multe experiente întâmplându-se, sau de a cauta o crestere mai expansiva a bisericii. Nu vreau sa spun cu asta ca toti cei implicati în aceasta gândire sunt rau intentionati, dar cumva importanta reformarii nu îsi face loc printre ei.

Aceasta nerecunoastere a problemei explica de ce teologii aproape niciodata nu invita lideri ai organizatiilor para-bisericesti la întâlnirile lor, iar liderii, atunci când îsi planifica si scriu despre viitorul miscarii evanghelice, aproape niciodata nu aduc pe teologi sa le vorbeasca despre mesajul pe care ei îl propaga. Exista exceptii de la aceasta regula care trebuie luate în seama, dar în general esuam cu adevarat în a ne ajuta unii pe altii prin faptul ca fiecare merge pe drumul lui.

Acum, pentru a clarifica, eu nu spun ca experientele cu Dumnezeu nu sunt utile si ca nu sunt de dorit. Amintiti-va ca am spus mai devreme ca ortodoxia moarta are nevoie de experienta cu Dumnezeu. Si daca aceasta este ceea ce va descrie, atunci stiti exact de ceea ce aveti nevoie. Nu pun la îndoiala valoarea extrem de mare a experientei reînnoite cu Dumnezeu. Ceea ce spun este ca experientele sunt subordonate sau slujesc adevarului, si ca acele lucruri care e nevoie sa fie primele trebuie sa fie primele.

Daca încerci sa fentezi adevarul pentru a ajunge la experiente, atunci vei avea în cel mai bun caz parte numai de ceva foarte limitat si imediat, ceva care, în final, va produce o traire si mai gresita. Heterodoxia conduce întotdeauna la o traire practica asemanatoare. Dumnezeu ne-a învatat dintotdeauna cum trebuie sa aiba loc transformarea comportamentului nostru. Iar aceasta are loc prin adevar, nu prin experienta. „Sfinteste-i prin adevarul Tau; Cuvântul Tau este adevarul” (Ioan 17:17).

Probabil ca va va ajuta sa întelegeti asta din felul cum marturisirea publica în perioada recenta si pe termen scurt a afectat multe din scolile si bisericile noastre. Trist este ca în mijlocul activitatilor minunate si binecuvântate, a existat o dorinta specifica, poate în mai multe cazuri decât ne-ar place sa recunoastem, de a renunta la predicare si învatatura din Cuvânt în favoarea experientelor continue. Acum eu cred ca Dumnezeu a adus aceasta convingere pe care am descris-o, si cred ca este posibil ca un grup sa experimenteze vremuri de marturisire sub influenta disciplinei biblice, dar o caracteristica majora a crestinismului recent a fost aceea a absentei izbitoare a centralitatii predicarii în lucrare.

În decursul acestor marturii publice cu privire la miscarile de trezire, parea a fi o chestiune de senzatie în marturiile oamenilor faptul ca în miscarea de trezire nu a fost implicata deloc predicarea. Era ca si cum predicarea fusese inutila, ca si cum adevarul explicat s-ar fi asezat în calea lucrarii Duhului Sfânt. Comparati aceasta situatie cu cea a bisericii primare din Noul Testament în decursul trezirii initiale. Acei oameni se adunau pentru a asculta învataturile lui Pavel si erau în stare sa petreaca nopti întregi astfel, daca ar fi fost posibil!

O spun din nou, sunt destul de bucuros sa stiu ca Dumnezeu a fost implicat în tot ceea ce s-a petrecut atunci, si noi toti trebuie sa fim multumitori pentru aceasta; dar este posibil, involuntar, sa esuam sa ne supunem lui Dumnezeu în felul cum tratam aceasta mare binecuvântare a convingerii si prezentei divine. Nu veti gasi o minimizare asemanatoare a predicarii de exemplu în Marea Trezire sau în trezirile celelalte dinaintea jumatatii anilor 1800. Si chiar daca am putea arata cu degetul catre o lucrare a lui Dumnezeu în care este un accent redus pus pe predicarea Cuvântului, dilema noastra prezenta ar demonstra totusi nevoia pentru o lucrare reformatoare din partea lui Dumnezeu. Situatia noastra nu se va rezolva cu o serie de experiente de câteva zile sau chiar saptamâni, ci cu o reorientare completa catre adevar si o întoarcere la cugetare si doctrina.

Trezirea dirijata de experiente este mai degraba asemanatoare unei inundatii bruste decât unui râu puternic. Experientele înaltatoare cu siguranta îsi marcheaza influenta, si unele pot fi de folos acolo unde ele se întâlnesc cu ortodoxia, dar o trezire însotita de reformare este ca un râu datator de viata care are efecte pozitive continue. Când are loc reformarea, convingerile privind nevoia de schimbare nu se vor aplica numai la pacatosenia în practica, ci si în ce priveste doctrina gresita (sau simpla nepasare privind promovarea adevarului). Dupa cum îmi spunea Dr. Don Whitney, profesor la Midwestern Baptist Theological Seminary si autor de carti: „Trebuie sa ne pocaim în acelasi timp de doctrina noastra si de felul cum ne traim vietile.”

Toate drepturile rezervate © 1997 Jim Elliff, Christian Communicators Worldwide, Inc. Este permisa reproducerea fara scop comercial, în forma originala, incluzând numele autorului, titlul, continutul complet, mentiunea privind drepturile de autor si link-ul catre websiteul CCW. Alte utilizari necesita permisiune scrisa. www.CCWtoday.org