Aplicarea cercetării de sine

Voi încheia aici cu întrebările mele. Aș putea foarte ușor să adaug câteva lucruri, dar cred că am spus suficient la început pentru a stârni cercetarea de sine în multe inimi. Dumnezeu îmi este martor că nu am spus niciun lucru căruia să nu-i simt importanța uriașă pentru propriul suflet. Vreau să fiu folositor spre binele altora. Aș vrea să închei acum cu câteva cuvinte cu rol de aplicație practică.

Este vreunul dintre cititorii acestor rânduri adormit și total nepăsător în privința religiei? O, trezește-te și nu mai dormi! Privește la cimitire! Unul câte unul, oamenii din jurul tău ajung să fie aruncați în gropile lor. Și tu vei ajunge acolo într-o zi. Privește înainte către lumea ce vine și pune-ți mâna pe inimă, spunând, dacă îndrăznești, că ești gata să mori și să te întâlnești cu Dumnezeu. Ești ca acela care doarme într-o barcă ce te duce rapid la vale către cascada Niagara! „Ce dormi? Scoală-te și cheamă-L pe Dumnezeul tău… Deșteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morți, și Hristos te va lumina” (Ioan 1:6; Efes. 5:14).

Se simte vreun cititor al acestor rânduri condamnat în sine și se teme cumva că nu mai există nicio nădejde pentru sufletul lui? Alungă-ți temerile și acceptă chemarea Domnului nostru Isus Hristos către păcătoși! Deschide-ți urechile și Îl vei auzi spunând: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă… Dacă însetează cineva, să vină la Mine, și să bea… pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Matei 11:28; Ioan 7:37; 6:37). Nu te îndoi, căci aceste cuvinte sunt valabile pentru tine, după cum sunt valabile pentru orice om. Adu-ți păcatele, necredința, sentimentul vinovăției, nepotrivirea, îndoielile și neputințele – adu-le pe toate la Hristos! „Omul acesta îi primește pe păcătoși”, și El te va primi și pe tine (Luca 15:2). Nu sta nepăsător, cântărind între două opinii și așteptând o perioadă mai convenabilă. „Scoală-te, căci te cheamă” (Marcu 10:49). Vino chiar azi la Hristos!

Este vreun cititor un credincios în Hristos, dar lipsit de bucurie, pace și mângâiere? Primește acest sfat! Cercetează-ți inima și vezi că greșeala îți aparține în totalitate. Foarte probabil că ești mulțumit cu ceva superficial, cu o credință mică, cu puțină pocăință, cu puțin har, cu puțină sfințire și, pe nesimțite, faci pasul înapoi de la extreme. În acest ritm, nu vei fi niciodată un creștin foarte fericit, chiar dacă vei trăi până la vârsta lui Metusala. Dacă iubești viața și vrei să vezi zile bune, schimbă-ți planul fără întârziere. Ieși curajos din starea ta și acționează cu hotărâre. Fii profund, profund, foarte profund în creștinismul tău, și îndreaptă-ți fața pe deplin către soare. Lasă deoparte orice greutate și păcatul care te înfășoară așa de lesne. Străduiește-te să te apropii tot mai mult de Hristos, să rămâi în Hristos, să te alipești de El, să stai la picioarele Lui asemenea Mariei, și să bei pe deplin din Izvorul vieții. „Vă scriem aceste lucruri”, spune sfântul Ioan, „pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (1 Ioan 1:4). „Dacă umblăm în lumină, după cum El însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții” (1 Ioan 1:7).

Este vreun cititor al acestor rânduri un credincios apăsat de îndoieli și temeri, ca urmare a neputințelor sale, a stării sale firave și a conștientizării păcatului? Amintește-ți de pasajul care spune despre Isus: „nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă” (Matei 12:20). Fii mângâiat la gândul că acest pasaj este și pentru tine. Ce dacă credința ta este firavă? Este mai bună decât niciun fel de credință. Cel mai mic grăunte al vieții este mai bun decât moartea. Poate că aștepți prea mult de la această lume. Pământul nu este totuna cu cerul. Ești încă în trup. Așteaptă puține lucruri de la eu, dar așteaptă multe de la Hristos. Privește mai mult la Isus și mai puțin la eu.

În final, este vreun cititor al acestor rânduri întristat uneori de încercările cu care se confruntă pe calea către cer – încercări trupești, încercări în familie, încercări în circumstanțe, încercări din partea semenilor, încercări din partea lumii? Privește în sus către un Mântuitor aflat la dreapta lui Dumnezeu și care revarsă inima ta înaintea Lui, în compasiune. El poate fi atins de sentimentul neputințelor noastre, căci și El a suferit, și El a fost ispitit. Ești singur? Așa a fost și El. Ești ilustrat greșit și batjocorit? Așa a fost și El. Ești abandonat de prieteni? Și El a fost abandonat. Ești persecutat? Și El a fost persecutat. Ești trudit în trup și suspini în duh? Așa a fost și El. Da! El poate avea compasiune pentru tine, și te poate ajuta. De aceea, învață să te apropii de Hristos. Vremea s-a scurtat. Mai este puțin și totul se va sfârși. În curând vom fi „cu Domnul” (1 Tes. 4:17). „Este o răsplată, și nu ți se va tăia nădejdea… Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit. ‚Încă puțină, foarte puțină vreme’, și ‚Cel ce vine va veni și nu va zăbovi’” (Prov. 23:18; Evrei 10:36-37).

Fragment din Practical Religion (London: Charles Murray, 1900), p. 3-9

Este bine când un om găsește plăcere în lucrarea cercetării inimii, când spune, „Taie adânc, prietene! Nu mă scuti. Dacă sunt un ipocrit, vreau să știu asta”. – Charles H. Spurgeon