Hristos, Soarele neprihănirii noastre

Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, și tămăduirea va fi sub aripile Lui; veți ieși, și veți sări ca vițeii din grajd (Mal. 4:2).

Din cea mai strălucitoare parte a creației – „Soarele” – Dumnezeu Se exprimă pe Sine ca fiind cel mai glorios Creator – „Hristos Isus” – folosind această ocazie ca să ne ajute să înțelegem harul prin lucruri naturale. El ne învață astfel că există un uz dublu al creației, unul fizic și unul spiritual.

Plecând de la desăvârșirea lucrurilor create, El înalță gândurile noastre ca să luăm seama la perfecțiunea Creatorului. Astfel, dacă aceste lucruri au frumusețe și tărie, și sunt plăcute pentru simțuri, cu cât mai mult trebuie să fie El, care a înzestrat aceste lucruri cu astfel de trăsături!

Astfel, la fel cum râurile ne conduc către mare, și aceste lucruri create ar trebui să ne conducă înspre măreția glorioasă a lui Dumnezeu.

Dar principala observație este că Hristos este Soarele neprihănirii. Așa cum, prin natura Lui, n-a fost găsit nimic amăgitor pe buzele Sale, tot așa El este neprihănit prin natura Lui și într-un fel real. El este înțelepciune, îndreptățire,^[1] sfințire^[2] și răscumpărare^[3] (1 Cor. 1:30). El este comparat cu Soarele din următoarele motive:

În primul rând, așa cum toată lumina a fost acumulată în corpul Soarelui și din el ne este transmisă nouă, tot așa Dumnezeu a găsit de cuviință ca în El [Hristos] să locuiască toată plinătatea perfecțiunii (Col. 1:19). De aceea, cei care caută desăvârșirea în afara lui Hristos, umblă după lumină în afara Soarelui.

În al doilea rând, așa cum nu există decât un Soare pentru noi, tot așa nu există decât un Soare al neprihănirii. De aceea, ce nevoie ar fi pentru doi capi sau doi soți? Unul trebuie să fie un adulter! Hristos face totul prin Duhul Lui, care este Vicarul Lui.^[4] Nimeni nu are nevoie de un alt vicar, chiar dacă ar exista încă o mie de lumi.

În al treilea rând, la fel cum Soarele este pus sus pe bolta cerească, tot așa Hristos este înălțat în Cer de unde să le dea harurile și virtuțile Lui tuturor copiilor Lui de aici, de pe Pământ. El face aceasta la fel cum Soarele dă viață pe Pământ și toate lucrurile de pe el, chiar dacă există un singur Soare.

În al patrulea rând, la fel cum Soarele lucrează în mare în toate lucrurile de aici, de pe Pământ, tot așa lucrează și Hristos.

În al cincilea rând, la fel cum Soarele este izvorul de lumină și ochiul lumii, tot așa Hristos este Izvorul întregii lumini spirituale. „Eu sunt Lumina lumii”, a spus El despre Sine (Ioan 8:12). El era acea lumină care luminează lumea, a spus Sf. Ioan despre Hristos (Ioan 1:9), și, de aceea, Zaharia Îl numește „Soarele care răsare din înălțime” (Luca 1:78).

În al șaselea rând, după cum Soarele ne ajută să ne orientăm ca să știm pe unde să mergem și pe ce cale, tot așa Hristos ne învață cum să mergem către Cer și prin ce mijloace – ce îndatoriri avem de împlinit, ce lucruri trebuie să evităm și ce avem de suportat.

În al șaptelea rând, așa cum Soarele este plăcut (Ecl. 11:7) și întunericul este înspăimântător, tot așa și Hristos este mângâietor, căci El face totul să fie în pace acolo unde El vine și Îl trimite pe Duhul Lui ca Mângâietorul. El este acum în Cer. De aceea, așa cum ignoranța și erezia sunt descrise prin întuneric, tot așa, pe de altă parte, bucuria, cinstea și cunoașterea, pe care El le aduce, sunt exprimate prin lumină (Est. 8:16); Hristos este Domnul și susținătorul nostru. Ce am fi noi fără El? Și cu ce ne-am putea lăuda în rușinea noastră?

În al optulea rând, prin razele Soarelui este transmisă puterea de a face ca anumite lucruri să crească și astfel se deosebesc timpul și anotimpurile. Astfel, prin puterea Lui, Hristos face ca toate lucrurile să fie bune, astfel că El este descris ca „un Duh dătător de viață” (1 Cor. 15:45), căci El aduce la viață sufletul mort și întunecat care, până ce Hristos strălucește asupra noastră, sufletele noastre nu sunt decât o temniță de ignoranță și necredință. Și după cum Duhul Lui suflă asupra sufletelor noastre, tot așa El lucrează ca o primăvară în creșterea harului sau ca o vară în tăria zelului.

În al nouălea rând, Soarele nu produce aceste efecte prin a se coborî la noi, ci prin influență. De aceea, nu ar trebui să fim atât de nesăbuiți încât să ne imaginăm că Hristos ar trebui să vină la noi în sacrament într-un fel trupesc, sau că n-ar exista nicio altă lucrare a Duhului decât prin acea rânduială.^[5] Poate Soarele să fie atât de puternic în felul în care el acționează în natură, dar acest Soare al neprihănirii noastre să nu fie mai puternic prin influența Duhului Lui ca să ne mângâie și să ne revigoreze, chiar dacă El nu vine la noi trupește printr-o bucată de pâine?

În al zecelea rând, așa cum Soarele lucrează liber, ridicând vaporii de apă ca să îi condenseze apoi și să trimită ploaia pe Pământ, înviorându-l când este uscat, la fel face și Hristos. El a venit liber din Cer la noi și ne atrage liber inimile către Cer, care nu se pot înălța decât prin puterea Lui atrăgătoare. Hristos este magnetul nostru, care atrage în sus aceste inimi împietrite ale noastre, făcându-ne să tratăm această lume ca fiind dezgustătoare și fără valoare, și să o socotim ca pleavă și gunoi…

În al unsprezecelea rând, așa cum Soarele strălucește asupra a tot, dar nu încălzește tot, tot așa și Hristos este oferit tuturor. El strălucește asupra tuturor acolo unde Evanghelia este vestită, dar nu toți sunt iluminați; și nu toți cei asupra cărora vine lumina Evangheliei ard de dragoste pentru El. Nu, ci unii sunt mai împietriți de ea, la fel cum este natura Soarelui să împietrească mai degrabă unele lucruri.

În al doisprezecelea și ultimul rând, așa cum Soarele înviază și pune viață în făpturi moarte, tot așa, prin puterea Lui, Hristos va învia trupurile noastre moarte și le va ridica din nou când va veni pentru judecată. Și în ciuda tuturor acestor aspecte particulare, El nu acționează întotdeauna în acest fel, căci Soarele strălucește la fel asupra tuturor, dar Hristos nu face asta, căci mulți se află în întunericul cel veșnic, ajungând acolo în ciuda acestei lumini. El este îndurarea, dar mulți sunt în pierzare.

From The Complete Works of Richard Sibbes, ed. Alexander Balloch Grosart, Vol. 7 (Edinburgh; London; Dublin: James Nichol; James Nisbet and Co.; W. Robertson, 1864), 169-170.

Este bine să vedem că învățătura adevărată despre Mântuitorul omului nu provine doar din Noul Testament, ci din întreaga Biblie. Unitatea revelației divine ne va fi astfel clară. Mărturia profeției se adaugă celei a minunilor care au însoțit viața lui Isus și lucrarea ucenicilor Lui. Autoritatea revelației dată ucenicilor se va dovedi că nu se sprijină doar pe minuni, ci și pe contribuția învățăturilor ei la adevărul inspirat deja acceptat de evrei. – James Petigru Boyce

[1] Îndreptățirea este un act al harului fără plată al lui Dumnezeu, prin care El ne iartă toate păcatele (Rom. 3:24; Efes. 1:7) și ne acceptă ca neprihăniți înaintea Lui (2 Cor. 5:21) doar pentru că neprihănirea lui Hristos ne este pusă în cont (Rom. 5:19) și primită doar prin credință (Gal. 2:16; Fil. 3:9) – Spurgeon’s Catechism, Q. 32. A se vedea și revista Vestitorul Evangheliei Harului nr. 1, Justificarea.

[2] Sfințirea este lucrarea Duhului lui Dumnezeu, prin care noi suntem înnoiți în întreg omul după chipul lui Dumnezeu și făcuți în stare tot mai mult să murim față de păcat și să trăim în neprihănire – Spurgeon’s Catechism, Q. 34.

[3] Răscumpărarea constă din eliberarea copiilor lui Dumnezeu de păcat prin prețul de răscumpărare plătit de Hristos în numele lor.

[4] vicar – persoană care acționează în locul sau în numele alteia; aici, Duhul Sfânt Îl reprezintă pe Hristos pe Pământ.

[5] cu referire la transsubstanțierea din învățătura romano-catolică – n.ed.