Cum să adopți închinarea în familie

Iată câteva sugestii care vă vor ajuta să începeți închinarea care să Îl onoreze pe Dumnezeu în căminele voastre. Avem încrederea că, făcând astfel, evităm căderea în două extreme: o abordare idealistă care merge dincolo chiar de ceea ce poate împlini până și familia cea mai temătoare de Dumnezeu, și o abordare minimalistă, care abandonează închinarea zilnică în familie din cauză că abordarea ideală este atât de imposibil de atins.

Pregătirea pentru închinarea în familie

Chiar înainte ca închinarea în familie să înceapă, trebuie să ne rugăm în taină pentru binecuvântarea lui Dumnezeu asupra acelui timp de închinare. Apoi trebuie să planificăm ce, unde și când să aibă loc în închinarea în familie.

1. Ce include închinarea în familie. În general, aceasta include învățătura din Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea înaintea tronului Său, și cântări de slavă la adresa lui Dumnezeu. Este nevoie să intrăm în mai multe detalii cu privire la închinarea în familie.

În primul rând, trebuie să aveți Biblii și copii ale Psaltirii,^[1] precum și copii ale cântărilor care să fie disponibile pentru toți copiii care pot să citească. Pentru copiii care sunt prea mici pentru a putea citi, citiți câteva versete din Scriptură și selectați un pasaj care să fie memorat de întreaga familie. Rostiți-l cu voce tare de mai multe ori ca familie, apoi întăriți-i mesajul printr-o scurtă istorioară biblică pentru a ilustra sensul lui. Apoi să aveți un timp pentru a învăța o strofă sau două dintr-o cântare din Psaltire special aleasă pentru astfel de copii, și încurajați-i să cânte alături de voi.

Pentru cei mai mici, încercați să folosiți cartea Truths of God’s Word,^[2] care conține un ghid pentru învățători și părinți, și care ilustrează fiecare doctrină. Pentru copiii mai mari de clasa a IV-a, încercați seria Bible Doctrines for Teens and Young Adults^[3] de James W. Beeke, care include și sfaturi pentru învățători. În orice caz, explicați ce le-ați citit copiilor voștri, după care puneți-le o întrebare sau două. Apoi cântați unul sau doi psalmi, și un imn sau o cântare. Încheiați cu rugăciune.

Pentru copiii mai mari, citiți un pasaj din Scriptură, memorați-l împreună, apoi faceți o aplicație la un proverb. Puneți întrebări despre felul cum se aplică acele versete în viața de zi cu zi sau puteți citi o porțiune din Evanghelii și pasajul corespunzător din comentariul lui J.C. Ryle la Evanghelii.^[4] Ryle folosește un limbaj simplu, dar profund. Comentariile sale clare ajută la pornirea discuțiilor pe marginea textului. Poate veți dori să citiți părți dintr-o biografie care are menirea să inspire idei bune. Totuși, să nu permiteți înlocuirea citirii Bibliei și a aplicațiilor la aceasta cu citirea literaturii extra-biblice.

Pentru copii mai duhovnicești, cărțile Călătoria creștinului sau Războiul sfânt ale lui John Bunyan, sau meditațiile zilnice ale lui Charles Spurgeon sunt mai potrivite. Copiii de vârstă mai înaintată vor avea de câștigat din meditațiile zilnice ale lui William Jay,^[5] ale lui William Mason^[6] și ale lui Robert Hawker.^[7] După citirea acestora, cântați câțiva psalmi cunoscuți și poate învățați unul nou înainte de a încheia cu rugăciune.

Ar trebui de asemenea să fie utilizate mărturisirile de credință ale bisericii. Copiii mai mici ar trebui să fie învățați să memoreze Crezul Apostolic și rugăciunea Tatăl nostru. Dacă aderați la Mărturisirea Westminster, puneți-vă copiii să memoreze în timp Catehismul Scurt [Dacă biserica voastră folosește A Doua Mărturisire Baptistă de Credință de la Londra,^[8] puteți folosi catehismul lui Spurgeon sau al lui Keach].^[9] Dacă în adunarea voastră este predicat Catehismul Heidelberg, citiți în diminețile de duminică pasajul din Catehism din care slujitorii bisericii vor predica în adunare. Dacă aveți Psaltirea, utilizarea ei ocazională poate lua forma devoțiunilor din Rugăciunile creștinului.^[10] Folosirea acestora acasă va deschide oportunitatea ca atât voi cât și copiii voștri să învățați să le folosiți într-o modalitate profitabilă și edificatoare, o îndemânare care vă va fi de mare folos atunci când aspectele liturgice sunt folosite ca parte a închinării în adunare.

2. Unde să se petreacă închinarea în familie. Închinarea în familie poate să se desfășoare în jurul mesei. Totuși, poate fi mai bine să vă mutați pentru aceasta în sufragerie, unde sunt mai puține elemente de distragere a atenției. Orice încăpere ați alege, asigurați-vă că aveți accesibile toate materialele devoționale. Înainte de a începe, luați telefonul din furcă sau puneți robotul sau serviciul de mesagerie vocală să preia mesajele. Copiii voștri trebuie să înțeleagă că închinarea în familie este cea mai importantă activitate a zilei și că ea nu poate fi întreruptă de nimeni.

3. Când să țineți închinare în familie. Ideal este ca închinarea în familie să aibă loc de două ori pe zi, dimineața și seara. Acest lucru se potrivește cel mai bine cu norma Scripturii în materie de închinare – atât în Vechiul Testament, în care începutul și sfârșitul fiecărei zile erau sfințite prin jertfele de dimineață și de seară, precum și prin rugăciunile de dimineață și de seară; și în biserica Noului Testament, care se pare că a urmat modelul rugăciunilor de dimineață și de seară. Ghidul pentru închinare Westminster spune: „Închinarea care trebuie făcută în fiecare familie, în mod obișnuit dimineața și seara, este alcătuită din rugăciune, citirea Scripturilor și înălțarea cântărilor de laudă”.^[11]

Pentru anumite familii, închinarea este dificil să se poată face mai mult de o dată pe zi, și ea are loc după masa de seară. Oricum ar fi, capii de familii trebuie să fie atenți la programul familiei pentru ca toți ai casei să participe. Practicați principiul din Matei 6:33 („Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui”) în stabilirea programului familiei.

Păziți cu grijă acest timp al închinării în familie. Dacă știți dinainte că perioada de timp obișnuită pentru închinare este ocupată cu altceva într-o anumită zi, mutați închinarea la o altă oră în aceeași zi. Nu abandonați închinarea din această cauză, pentru că poate deveni un obicei. Când puteți să vă țineți de planificare, stabiliți cu grijă și pregătiți dinainte totul, astfel încât fiecare minut să conteze. Luptați împotriva oricărui dușman al închinării în familie.

În decursul închinării în familie, urmăriți aceste obiective:

1. Concizia. Richard Cecil spunea: „Faceți închinarea în familie să fie scurtă, plină de savoare, simplă, plină de înțeles, tandră și cerească”. Închinarea în familie prea lungă îi face pe copii să devină agitați și îi poate provoca la mânie.

Dacă vă închinați de două ori pe zi, încercați să alocați 10 minute dimineața și ceva mai multe seara. Un timp de 25 de minute de închinare în familie ar trebui împărțit astfel: 10 minute pentru citire și învățătură din Scriptură; 5 minute pentru citirea unui devoțional zilnic sau a unei cărți religioase sau pentru discutarea unor anumite aspecte din perspectivă biblică; 5 minute pentru cântări și 5 minute pentru rugăciune.

2. Consecvența. Este mai bine să aveți în fiecare zi 20 de minute de închinare în familie decât să încercați acest lucru în mai puține zile, dar pentru perioade mai lungi de timp – să zicem 45 minute în ziua de luni, apoi să nu faceți deloc marți. Închinarea în familie ne aduce „mana care cade în fiecare zi la ușa cortului, astfel ca sufletele noastre să fie ținute în viață”, așa cum scria James W. Alexander în excelenta sa carte despre închinarea în familie.^[12]

Nu cedați scuzelor pentru a evita închinarea în familie. Dacă v-ați pierdut răbdarea cu un copil cu o jumătate de oră înainte de timpul de închinare în familie, nu spuneți: aș fi un ipocrit să conduc închinarea în familie într-o astfel de stare, așa că nu mai facem azi; nu, ci trebuie să veniți la Dumnezeu ca și vameșul pocăit. Începeți timpul de închinare cerându-vă iertare tuturor care v-au văzut pierzându-vă răbdarea, apoi rugați-L pe Dumnezeu să vă ierte. Copiii vă vor respecta pentru aceasta. Ei vor înțelege slăbiciunile și chiar păcatele din viețile părinților lor atât timp cât părinții își mărturisesc greșelile și caută cu sârguință să Îl urmeze pe Domnul. Și ei și voi știți că marele preot din Vechiul Testament nu era descalificat pentru că era păcătos, ci el trebuia să aducă mai întâi jertfa pentru sine înainte de a aduce jertfele pentru păcatele poporului. Tot așa, nici voi și nici eu nu suntem descalificați astăzi din poziția noastră dacă ne mărturisim păcatele, căci acceptarea noastră stă în Hristos, nu în noi înșine. A. W. Pink spunea: „Nu păcatele creștinului, în general, ci păcatele lui nemărturisite, sunt ceea ce întrerupe calea binecuvântării și îi determină pe atât de mulți să rateze cele mai bune lucruri ale lui Dumnezeu”.^[13]

Conduceți închinarea în familie cu o mână părintească fermă și cu o inimă pocăită și delicată. Chiar și atunci când sunteți frânți de oboseală după o zi de muncă, rugați-vă să primiți tărie pentru a vă îndeplini îndatorirea părintească. Amintiți-vă că Isus Hristos a mers la cruce pentru cei trudiți și împovărați, dar niciodată nu Și-a părăsit lucrarea. Pe măsură ce vă lepădați de voi înșivă, veți descoperi cum El vă întărește în decursul închinării în familie, astfel ca până la momentul când veți încheia aceasta, oboseala va fi învinsă.

3. Reverență plină de nădejde. Psalmul 2 ne spune: „Slujiți Domnului cu frică, și bucurați-vă, tremurând”. În cadrul închinării în familie, trebuie să arătăm acest echilibru între speranță și înfiorare, teamă și credință, pocăință și siguranță. În acest timp, vorbiți natural, dar cu reverență, folosind un ton ca atunci când îi vorbiți unui prieten pe care îl respectați foarte mult despre o chestiune serioasă. Așteptați lucruri mari de la un Dumnezeu măreț, care Își ține legământul.

Dar haideți să vorbim mai detaliat:

1. În ce privește citirea Scripturii

Trebuie să aveți un plan. Citiți 10 sau 20 de versete din Vechiul Testament dimineața și 10-20 din Noul Testament seara. Sau citiți o serie de pilde, minuni sau pasaje biografice… Asigurați-vă că citiți întreaga Biblie pe parcursul unei anumite perioade de timp. J.C. Ryle spunea: „Umpleți-le mintea cu Scriptura. Faceți așa încât Cuvântul să locuiască în ei din plin. Dați-le Biblia, întreaga Biblie, chiar de când sunt mici”.^[14]

Luați în considerare ocaziile speciale. În diminețile de duminică ați putea citi Psalmii 48, 63, 84, 92, 118, sau Ioan 20. În duminica în care luați parte la Cina Domnului, citiți Psalmul 22, Isaia 53, Matei 26 sau o parte din Ioan 6. Înainte să plecați în vacanță cu familia, adunați-vă cu toții în sufragerie și citiți Psalmul 91 sau Psalmul 121…

 Implicați familia. Fiecare membru al familiei care este în stare să citească trebuie să aibă cu el o Biblie după care să urmărească. Dați tonul citind Scriptura cu intonație, întrucât este o carte vie, care „respiră”.

Dați anumite pasaje să fie citite de soție și de copii... Învățați-vă copiii cum să citească articulat și cu intonație. Nu îi lăsați să mormăie sau să se grăbească. Învățați-i să citească cu reverență. Oferiți o scurtă explicație după citire, după nevoia de înțelegere a copiilor mai mici.

Încurajați citirea și studierea personală a Bibliei. Asigurați-vă că voi și copiii voștri vă încheiați ziua în Cuvântul lui Dumnezeu. Ați putea urmări calendarul de citire a Bibliei al lui Robert Murray M‘Cheyne,așa încât copiii să își citească fiecare Biblia odată pe an. Ajutați fiecare copil să își creeze propria bibliotecă de cărți creștine.

2. În ceea ce privește învățătura biblică

Fiți simpli în explicații. Întrebați-vă copiii dacă au înțeles ceea ce ați citit. Păstrați un limbaj simplu în aplicațiile la pasajele din Scriptură. Ghidul Bisericii Scoției din 1647 dădea în acest sens următoarele sfaturi:

„Sfintele Scripturi ar trebui să fie citite cu regularitate în familie; și este recomandabil ca, după aceea, prin discuții, să se facă aplicații la ceea ce s-a citit sau auzit. De exemplu, dacă vreun păcat este condamnat în textul citit, aplicația ar fi ca toată familia să fie făcută conștientă și veghetoare să stea împotriva acelui păcat; sau dacă este adusă vreo avertizare de judecată ori vreuna menționată ca fiind îndeplinită în acel pasaj al Scripturii care este citit, aplicația care se poate face este aceea ca întreaga familie să se teamă ca nu cumva aceeași judecată sau chiar una mai gravă să cadă asupra ei, dacă nu iau în seamă păcatul care a generat judecata respectivă; și în final, dacă se poruncește ceva, sau dacă este făcută o făgăduință asociată poruncii, aplicația ar trebui să fie aceea de a se încuraja unii pe alții să ceară de la Hristos tărie ca să îi facă în stare să împlinească porunca aceea sau să se folosească de mângâierea ori făgăduința oferită. În toate lucrurile, capul familiei trebuie să fie cel care decide; și orice membru al familiei poate să pună întrebări sau să își prezinte îndoielile cu privire la o astfel de decizie” (par. III).

Încurajați dialogul în familie în ce privește Cuvântul lui Dumnezeu, în acord cu procedura ebraică a întrebărilor și răspunsurilor (cf. Exod 12; Deut. 6; Ps. 78). Încurajați-i în special pe cei adolescenți să pună întrebări; atrageți-i către așa ceva. Dacă nu știți să dați răspunsuri, spuneți acest lucru și încurajați-i să le caute. Să aveți la îndemână unul sau mai multe comentarii biblice bune, precum cele ale lui Jean Calvin, Matthew Poole sau Matthew Henry. Țineți minte că, dacă nu le dați răspunsuri copiilor voștri, ei le vor obține din altă parte – și adesea vor fi răspunsuri greșite.

Fiți curați în doctrină. Tit 2:7 spune: „Dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune, în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie”. Nu abandonați precizia doctrinară când îi învățați pe copiii voștri. Căutați simplitatea și claritatea doctrinară.

Fiți relevanți în aplicații. Nu vă temeți să împărtășiți experiențele voastre când este cazul, dar faceți asta într-un fel simplu. Folosiți ilustrații concrete. Ideal este să legați învățătura biblică de ceea ce ați auzit recent în predici.

Fiți plini de afecțiune în modalitatea de învățare. Proverbele folosesc continuu expresia „fiul meu”, demonstrând căldura, dragostea și urgența din învățăturile unui tată temător de Dumnezeu. Atunci când trebuie să vă ocupați de rănile create de vreun alt părinte asupra copiilor voștri, faceți aceasta cu o dragoste sinceră. Spuneți-le că trebuie să împărțiți întreg sfatul lui Dumnezeu pentru că nu puteți trece peste gândul de a petrece întreaga veșnicie despărțiți de ei. Tatăl meu ne spunea adesea cu lacrimi în ochi: „Copii, nu pot să mă lipsesc de niciunul dintre voi în Cer”. Spuneți-le copiilor voștri: „Vă vom permite orice privilegiu pe care Biblia vi-l permite, dar dacă vă spunem ‚nu’, trebuie să știți că acest răspuns vine din dragostea noastră pentru voi”. Ryle spunea: „Dragostea este un mare secret al reușitei în educarea copiilor. Iubirea din suflet este sufletul întregii iubiri”.^[15]

Cereți atenție. Proverbe 4:1 spune: „Ascultați, fiilor, învățătura unui tată, și luați aminte, ca să pricepeți”. Tații și mamele au adevăruri importante de comunicat. Trebuie să cereți o ascultare a adevărurilor lui Dumnezeu în familia voastră. Aceasta poate lua forma unor îndemnuri repetate de început, precum: „Ridică-te, fiule, și privește la mine când încep să vorbesc. Vorbim aici din Cuvântul lui Dumnezeu și Dumnezeu merită să fie ascultat”. Nu le permiteți copiilor să își părăsească locurile în decursul închinării în familie.

3. În ceea ce privește rugăciunea

Fiți scurți. Cu câteva excepții, nu vă rugați pentru mai mult de 5 minute. Rugăciunile îndelungi mai mult dăunează decât să facă bine. Nu dați învățătură în rugăciunile voastre; Dumnezeu n-are nevoie să fie învățat. Oferiți învățătură cu ochii deschiși, și rugați-vă cu ochii închiși.

Fiți simpli, fără a fi superficiali. Rugați-vă pentru lucrurile de care copiii voștri au cunoștință, dar nu permiteți ca rugăciunile voastre să devină banale. Nu reduceți rugăciunile voastre la cereri egoiste, superficiale.

Fiți direcți. Aduceți nevoile voastre înaintea lui Dumnezeu, stăruiți pentru situația voastră și cereți îndurare. Amintiți-i pe nume pe copiii și adolescenții voștri și nevoile lor, unul după altul, în fiecare zi. Aceasta demonstrează o atenție deosebită față de ei.

Fiți naturali, și totuși solemni. Vorbiți clar și cu reverență. Nu folosiți o voce ne-naturală, cu tonul ridicat sau monoton. Nu vă rugați prea tare sau prea molatec, prea repede sau prea lent.

Fiți variați în rugăciune. Nu vă rugați același lucru în fiecare zi; rugăciunea devine monotonă. Fiți variați în rugăciune amintind și implicând diversele ingrediente ale rugăciunii adevărate, precum invocarea,^[16] adorarea^[17] și exprimarea dependenței. Începeți prin a menționa unul sau două atribute ori titluri ale lui Dumnezeu, cum ar fi: „Doamne sfinte și plin de har…” Adăugați apoi o declarație a dorinței voastre de a vă închina lui Dumnezeu și de a depinde de El pentru ajutorul Lui în rugăciune. De exemplu, puteți spune: „Ne plecăm smeriți în fața prezenței Tale – căci Tu meriți închinarea – rugându-ne ca sufletele noastre să se înalțe la Tine. Ajută-ne prin Duhul Tău. Ajută-ne să chemăm Numele Tău prin Isus Hristos, căci numai prin El putem să ne apropiem de Tine”.

Mărturisirea păcatelor familiei. Mărturisiți depravarea naturii noastre, apoi amintiți păcate concrete, în special păcatele din ziua respectivă și cele petrecute în cadrul familiei. Recunoașteți că merităm pedeapsa din mâna lui Dumnezeu, care este sfânt, și cereți iertarea tuturor păcatelor de către Dumnezeu, prin meritele lui Hristos.

Implorarea milei pentru familie. Cereți-I lui Dumnezeu să vă elibereze de păcat și de rău. Ați putea spune astfel: „O, Doamne, iartă-ne păcatele prin Fiul Tău. Îndepărtează nelegiuirile noastre prin Duhul Tău. Eliberează-ne de întunecimea naturii din mințile noastre și de corupția din inimile noastre. Eliberează-ne de ispitele la care am fost expuși astăzi”.

Cereți de la Dumnezeu lucrurile bune, atât cele spirituale cât și cele temporale. Rugați-vă pentru ajutorul Lui în orice nevoie a vieții zilnice. Rugați-vă pentru binecuvântările spirituale. Rugați-vă ca sufletele voastre să fie pregătite pentru veșnicie.

Amintiți nevoile familiei și mijlociți pentru prietenii familiei. Aduceți-vă aminte să vă rugați în toate cererile acestea ca voia lui Dumnezeu să se facă. Dar nu permiteți ca supunerea față de voia lui Dumnezeu să vă oprească să insistați înaintea Lui. Insistați ca El să vă audă rugăciunile. Rugați-vă pentru toți cei din familie ca să meargă pe căile veșniciei. Insistați pentru ei în baza milei lui Dumnezeu, a relației de legământ a Lui cu voi și pe baza jertfei lui Hristos.

Mulțumire ca familie. Mulțumiți-I Domnului pentru mâncare și apă, pentru îndurările Sale providențiale, pentru oportunitățile spirituale, pentru răspunsurile la rugăciune, pentru sănătatea îmbunătățită și pentru eliberarea de rău. Mărturisiți că „datorită îndurărilor Tale nu suntem distruși ca familie”. Amintiți-vă Întrebarea 116 din Catehismul Heidelberg, care spune: „Dumnezeu le va da harul Lui și Duhul Sfânt numai celor ce le cer cu dorință sinceră și continuu de la El și mulțumesc pentru acestea”.^[18]

Binecuvântați-L pe Dumnezeu pentru cine este El și pentru ce a făcut El. Cereți ca Împărăția Lui, puterea și slava Lui să fie arătate pentru totdeauna. Apoi încheiați cu „Amin”, care înseamnă „așa se va face”.

Matthew Henry a spus că închinarea în familie de dimineața este în special un timp de laudă și de cereri pentru putere de-a lungul zilei, și pentru binecuvântarea divină asupra activităților zilei. Închinarea de seara ar trebui să se focalizeze pe mulțumire, pe reflectări în pocăință și pe cereri smerite pentru noaptea care vine.^[19]

4. În ceea ce privește cântarea

Cântați cântece curate doctrinar. Nu există nicio scuză pentru a cânta erori doctrinare, oricât de atractive ar fi melodiile [de aici și nevoia unor culegeri imnuri sănătoase doctrinar, precum Trinity Hymnal].

Cântați în primul rând psalmi, fără a neglija imnurile sănătoase. Amintiți-vă că Psalmii, pe care Calvin i-a numit „o anatomie a tuturor părților sufletului”, sunt cea mai bogată mină de aur pentru evlavia adâncă, vie, experimentală și scripturală disponibilă pentru noi astăzi.

Cântați psalmi simpli, dacă aveți copii de vârstă fragedă. Când alegeți Psalmii pentru cântare, căutați-i pe aceia pe care copiii îi pot învăța ușor, ca și cântecele care au o importanță deosebită pentru ei.

Alegeți cântările care exprimă nevoile spirituale ale copiilor voștri, precum nevoia de pocăință, credință și înnoire a inimii și vieții, cântări care exprimă dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Lui și dragostea lui Hristos pentru mieii din turma Sa… Cuvinte ca neprihănire, bunătate și milă trebuie subliniate și explicate în prealabil.

Cântați cu toată inima și cu emoție. Coloseni 3:23 spune: „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”. Meditați asupra cuvintelor pe care le cântați. Când este cazul, discutați o frază din cântare.

După închinarea în familie

Când vă retrageți pentru somnul de noapte, rugați-vă pentru binecuvântarea lui Dumnezeu asupra închinării în familie: „Doamne, folosește această educație pentru a mântui copiii noștri și pentru a-i determina să crească în har, ca să își pună nădejdea în Tine. Folosește lauda noastră în cântare pentru Numele Tău, pentru a face iubit sufletelor lor nemuritoare Numele Tău, pe Fiul Tău și pe Duhul Tău. Folosește rugăciunile noastre firave pentru a-i aduce pe copiii noștri la pocăință. Doamne Isuse Hristoase, binecuvântează familia noastră în timpul de închinare prin Cuvântul Tău și cu Duhul Tău. Fă ca astfel de momente să fie dătătoare de viață”.

---

Fragment din Închinarea în familie, Editura MAGNA GRATIA, 2018.

---

[1] Psaltirea – o carte conținând psalmi sau Cartea Psalmilor, aranjați pentru cântare în închinare. Acolo unde nu există la dispoziție Psaltirea, se pot folosi cărți de cântări adecvat selectate [n. edit.]

[2] Joel R. Beeke – Truths of God’s Word, Reformation Heritage Books.

[3] James W. Beeke – Bible Doctrines for Teens and Young Adults, 1987, Reformation Heritage Books.

[4] J.C. Ryle – Expository Thoughts on the Gospels, disponibilă online în limba engleză la http://gracegems.org/Ryle/books.htm – n.edit.

[5] William Jay – Morning and Evening Exercises – disponibilă în limba engleză la adresa www.archive.org/details/worksofwilliamj01jayuoft [n.edit.]

[6] William Mason – Spiritual Treasury – disponibilă în limba engleză la adresa http://grace-ebooks.com/library/index.php?dir=William%20Mason/ [n.edit.]

[7] Robert Hawker – Poor Man’s Morning and Evening Portions – disponibilă în limba engleză la adresa http://grace-ebooks.com/library/index.php?dir=Robert%20Hawker/&file=RH_Poor %20Man%27s%20Morning%20and%20Evening.pdf [n.edit.]

[8] Această mărturisire de credință este standardul doctrinar al multor biserici baptiste. Publicată mai întâi în 1677 și adoptată oficial în 1689, ea este cunoscută de mulți ca „mărturisirea din 1689” – n.ed.

[9] Oricât de străin le poate părea baptiștilor de azi, istoric vorbind, baptiștii au folosit cu credincioșie mărturisirile de credință și catehismele pentru învățătură și închinare în familiile lor.

[10] The Psalter, p. 169-178. Vedeți în special secțiunile „Rugăciune înainte de masă” și „Mulțumire pentru masă” (p. 173-74), ca și „Rugăciunea de dimineață” și „Rugăciunea de seară” (p. 175-76)

[11] Westminster Confession of Faith, Glasgow: Free Presbyterian Publications, 1976), p. 419-20.

[12] Thoughts on Family Worship, (Philadelphia: Presbyterian Board of Publications, 1847), cap.1. Disponibilă în limba română la Editura MAGNA GRATIA. 

[13] Pink’s Jewels, (MacDill, Florida: Tyndale Bible Society, n.d.), p. 91.

[14] The Duties of Parents, (Conrad, Mont.: Triangle Press, 1993), p. 11.

[15] The Duties of Parents, p. 9.

[16] invocarea – chemarea lui Dumnezeu în ajutor.

[17] adorarea – probabil că este ca mai înaltă formă de închinare, care implică contemplarea în reverență la perfecțiunile lui Dumnezeu și recunoașterea lor în cuvinte de laudă și posturi de reverență (ca în Apoc. 4:8, 10, 11: „Zi și noapte, ziceau fără încetare: Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!… cei douăzeci și patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce ședea pe scaunul de domnie, și se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, își aruncau cununile înaintea scaunului de domnie, și ziceau: „Vrednic ești Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute!”.

[18] Doctrinal Standards, Liturgy, and Church Order,(Grand Rapids: Reformation Heritage Books, 1999), p. 81.

[19] A Church in the House, a Sermon Concerning Family Religion, în The Works of Matthew Henry, (Grand Rapids: Baker, 1978), 1:248-67. Thomas Doolittle, How may the Duty of Daily Family Prayer be best managed for the Spiritual Benefit of Every One in the Family?, în Puritan Sermons 1659-1689 (Wheaton: Richard Owen Roberts, 1981), 2:194-271