Cuvântul lui Dumnezeu și închinarea în familie

Capii de familii ar trebui să citească Scriptura în familiile lor și să își învețe copiii și slujitorii în chestiunile și doctrinele mântuirii. De aceea, ei trebuie să se roage în și împreună cu familiile lor. Niciun om nu va putea nega că Scriptura nu instituie responsabilitatea indubitabilă a citirii Scripturii în casele noastre, iar capii de familie trebuie să îi învețe și să îi instruiască pe membrii acestora din Cuvântul lui Dumnezeu. Între o multitudine de pasaje explicite ale Scripturii pe această temă, iată ce spune acesta: „Și când vă vor întreba copiii voștri: Ce însemnează obiceiul acesta? Să răspundeți: Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, și ne-a scăpat casele noastre” (Exod 12:26-27). Și există motive la fel de întemeiate ca părinții creștini să le explice copiilor sacramentele Noului Testament, să îi învețe despre natura, folosul și țelul botezului și al Cinei Domnului: „Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula”, adică dimineața și seara, zi de zi (Deut. 6:6-7; 11:18-19). „Și voi, părinților [taților, lit. KJV], nu îi întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului” (Efes. 6:4). Iar Dumnezeu a găsit plăcere la Avraam în acest sens: „Căci Eu îl cunosc și știu că are să le poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului” (Gen. 18:19). Așadar, este incontestabil că, dacă vrem să credem Cuvântul, trebuie să primim această îndatorire ca pe regula noastră și să ascultăm de ea. Până și păgânii vorbesc despre nevoia de a-i învăța pe copiii lor de îndată ce aceștia pot înțelege învățătura.

Așadar, este evident motivul care stă la baza acestei responsabilități, care presupune citirea [Scripturii] în familie și învățăturile despre rugăciunea comună în familie (și că trebuie să implorăm de la Dumnezeu lucrarea de iluminare dată de Duhul Lui, deschiderea ochilor tuturor celor din familie,^[1] binecuvântarea lui Dumnezeu asupra străduințelor noastre, fără de care nu va exista niciun beneficiu mântuitor) și va fi dovedit mai mult, dacă luăm aminte și punem împreună următoarele aspecte:

1. Cuvântul care trebuie citit de familia strânsă împreună este Cuvântul Dumnezeului veșnic, binecuvântat și glorios. Oare acest lucru nu ne cheamă să îl facem cu rugăciune, cu atât mai mult cu cât nu citim o carte a unui simplu om muritor? Cuvântul lui Dumnezeu este cel prin care Dumnezeu însuși ne vorbește. El este cel prin care El ne învață și ne informează despre cele mai înalte și mai importante lucruri privind sufletele noastre. El este cel de unde ne extragem remediile spre vindecarea bolilor noastre spirituale. El este cel de unde trebuie să ne luăm armele de apărare împotriva vrăjmașilor noștri spirituali, care ne atacă sufletele, și ca să putem fi îndreptați pe calea vieții.^[2] Nu este așadar nevoie de rugăciune comună, cerând ca Dumnezeu să ne pregătească tuturor inimile ca să primim și să ascultăm de ceea ce citim din gândul lui Dumnezeu? Este familia atât de serioasă și de conștientă de slava, sfințenia și măreția acelui Dumnezeu care îi vorbește în Cuvântul Lui, ca rugăciunea să nu fie necesară pentru ca membrii familiei să poată fi conștienți de acestea? Iar dacă rugăciunea este astfel necesară, oare n-ar trebui să începem cu ea? Și după ce am citit din Cuvânt acele avertismente, porunci și făgăduințe ale Dumnezeului glorios, după ce păcatele noastre au fost descoperite, ca și mânia lui Dumnezeu împotriva lor, după ce îndatoririle ne-au fost prezentate alături de privilegiile prețioase, și de făgăduințele unui Dumnezeu credincios, făgăduințe deopotrivă mari și prețioase, făcute acelora care se pocăiesc, cred și se întorc la Dumnezeu din toată inima lor și fără șovăire; oare nu trebuie ca noi toți să cădem pe genunchi, să Îl implorăm pe Dumnezeu, să strigăm către El și să Îi cerem să ne ierte acele păcate de care am fost convinși prin acest Cuvânt că ne facem vinovați și pe care le deplângem înaintea Domnului? Și nu este potrivit ca, după ce ne-a fost descoperită responsabilitatea, să ne punem la lucru toată inima ca să practicăm și să ascultăm ce ni se cere, să ne pocăim cu sinceritate și să ne întoarcem la Dumnezeu, ca să putem aplica acele făgăduințe în propriile vieți și să fim părtași acelor privilegii? Iată, așadar, un motiv deosebit ca, atunci citim Scriptura împreună, să ne și rugăm împreună.

2. Să luăm seama la tainele grandioase și profunde conținute în Cuvântul lui Dumnezeu pe care îl citim împreună. Și de aici rezultă nevoia de a ne ruga împreună. Oare nu există în acest Cuvânt doctrina despre Dumnezeu, despre felul cum El poate fi cunoscut, iubit, ascultat, despre cum trebuie să Îi aducem închinare și cum să ne găsim desfătarea în El? Sau cu privire la Hristos, Dumnezeu-Omul, o taină de care îngerii se minunează și pe care niciun om nu o înțelege pe deplin sau să o poată exprima sau descrie complet?^[3] Sau cu privire la slujbele lui Hristos, de Profet, Preot și Împărat? Sau despre exemplul și viața lui Hristos, despre minunile Lui, despre ispitirile la care a fost expus, despre suferințele lui Hristos, despre moartea Lui, despre biruințele Sale, despre învierea, înălțarea și mijlocirea lui Hristos, ca și despre venirea Lui spre judecată? Oare nu există în Scriptură doctrina Sfintei Treimi, despre ticăloșia și pierzarea omului prin păcat și despre mântuirea lui prin Hristos? Sau despre legământul harului, despre condițiile acestui legământ și despre pecețile lui? Despre privilegiile felurite, prețioase și glorioase pe care le avem prin Hristos – împăcarea cu Dumnezeu, îndreptățirea, sfințirea și înfierea? Sau despre feluritele haruri ce ni s-au dăruit, despre îndatoririle de împlinit și despre starea veșnică a oamenilor în Rai sau Iad? Sunt aceste lucruri – și altele ca ele – incluse în Cuvântul lui Dumnezeu pe care ar trebui să îl citim zilnic în casele noastre? Cum să nu înțelegem nevoia rugăciunii înainte și după ce citim din el? Cântărește-le bine, și o vei înțelege.

3. Să luăm seama la cât de mult trebuie ca toți membrii familiei să cunoască și să înțeleagă aceste lucruri atât de necesare pentru mântuire. Dacă ei nu le cunosc, vor pieri. Dacă nu Îl cunosc pe Dumnezeu, cum Îl vor iubi? Am putea să iubim un Dumnezeu nevăzut și un Hristos nevăzut (1 Petru 1:8), dar nu un Dumnezeu necunoscut. Dacă cei din familia ta nu Îl cunosc pe Hristos, cum vor crede în El? Și totuși, dacă nu Îl cunosc, ei vor pieri și vor fi condamnați. Ei Îl vor pierde pe veci pe Dumnezeu, pe Hristos, Cerul și sufletele lor, dacă nu se pocăiesc, nu cred și nu sunt convertiți. Și totuși, când această Carte este citită, prin care trebuie să înțelegem natura adevăratului har mântuitor, oare nu avem nevoie de rugăciune? Rugăciunea este cu atât mai necesară când mulți au Biblia și o citesc, și totuși nu înțeleg lucrurile care privesc pacea lor!

4. Să ne gândim la orbirea minții lor și la inabilitatea lor, în absența învățăturii date de Duhul lui Dumnezeu, de a cunoaște și înțelege aceste lucruri. Oare nu face aceasta ca rugăciunea să fie necesară?

5. Să ne gândim apoi la reținerea inimilor lor de a lua aminte la aceste adevăruri importante și necesare ale lui Dumnezeu, ca și la lipsa înclinației lor naturale de a învăța, ceea ce demonstrează că rugăciunea este necesară, prin care Îi cerem lui Dumnezeu să îi facă mai în stare și mai dornici să primească aceste adevăruri.

6. În final, să ne gândim că rugăciunea este un mijloc special de a căpăta cunoaștere de la Dumnezeu și prin care să Îi cerem să dea o binecuvântare asupra învățăturilor și îndemnurilor capului familiei. David s-a rugat ca Dumnezeu să „îi deschidă ochii” ca să poată „să vadă lucrurile minunate ale Legii” Domnului (Ps. 119:18). Și în Cuvântul lui Dumnezeu cu adevărat sunt „lucruri minunate”. Faptul că omul decăzut poate fi restaurat este un lucru minunat. Faptul că un Dumnezeu sfânt poate fi împăcat cu omul păcătos este un lucru minunat. Faptul că Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Sa natura omului și a fost Dumnezeu arătat în trup, iar cel ce crede este îndreptățit prin neprihănirea Altuia – acestea sunt lucruri minunate. Dar există un întuneric asupra minților noastre și un văl asupra ochilor noștri, astfel că Scriptura ni se pare o carte tainică, închisă, pe care nu o putem înțelege spre mântuirea noastră și nu putem înțelege aceste lucruri minunate, neputându-le iubi sau să avem desfătare în ele dacă Duhul lui Dumnezeu nu îndepărtează și ignoranța noastră, și dacă El nu ne iluminează mintea. Iar această înțelepciune trebuie cerută de la Dumnezeu prin rugăciune fierbinte. Voi, cei care sunteți capi de familie, vreți ca toți cei din familiile voastre, soții, copii și slujitori, să cunoască aceste lucruri și să fie schimbați de ele? Vreți ca mințile și inimile lor să fie atrase de lucrurile mărețe care privesc sufletele lor? Vreți să îi învățați? Dar cum să ajungeți voi la inimile lor? Puteți voi să le treziți conștiințele? Nu puteți! Nu înțelegeți, dar, din aceasta, că este potrivit să vă rugați lui Dumnezeu împreună cu ei, pentru ca El să împlinească această lucrare? În timp ce voi vă rugați împreună cu ei, Dumnezeu poate să încline tainic și să pregătească inimile lor cu putere ca să primească Cuvântul Lui și învățăturile voastre din el.

Fragment din “How May the Duty of Family Prayer Be Best Managed for the Spiritual Benefit of Every One in the Family?” Puritan Sermons 1659-1689, Being the Morning Exercises at Cripplegate, Vol. 2, Richard Owen Roberts, Publishers.

[1] „Dar, înainte de orice altceva, adresați-vă rugăciunile lui Dumnezeu, cerându-I ca porțile luminii divine să vă poată fi deschise, căci aceste lucruri nu pot fi percepute, nici înțelese de nimeni, ci doar de cel căruia Dumnezeu și Hristosul Lui îi va da acest privilegiu”. – Iustin Martirul (110-165).

[2] „Sfânta Scriptură este (1) Tronul lui Dumnezeude unde El ni Se adresează. (2) Ea este școala lui Dumnezeu, în care El ne învață și ne transmite informație. (3) Ea este dispensarul lui Dumnezeu din care El ne dă medicamentele Sale vindecătoare. (4) Ea este armura lui Dumnezeu și colecția grandioasă a armelor potrivite cu care El ne echipează ca să avem cu ce să ne apărăm și cu ce să atacăm spre ocrotirea noastră împotriva vrăjmașilor de tot felul. (5) Ea este mâna lui Dumnezeu prin care El ne călăuzește înainte pe calea credinței și a neprihănirii, și ne conduce în siguranță spre viața veșnică”. – Johann Gerhard (1582-1637).

[3] „Fiecare creștin credincios să își dedice atenția la citirea Sfintei Scripturi. În ea, el va găsi adevăruri minunate, vrednice de credința prin care au fost produse. El îi va vedea pe oamenii lumii zăcând în răutatea lor, va vedea astfel răsplățile celor evlavioși și pedeapsa celor stricați. El va privi de asemenea cu uimire cum fiarele sălbatice sunt biruite prin credință, și cum ferocitatea lor se schimbă în blândețe, iar sufletele oamenilor sunt rechemate în trupurile lor fără viață. Dar o scenă care le întrece cu mult pe toate acestea va fi arătată înaintea ochilor lui captivați – va vedea că diavolul, care dorește să triumfe peste întreaga lume, zace ca un vrăjmaș epuizat sub picioarele lui Hristos. Fraților, ce imagine potrivită, încântătoare și necesară este aceasta!” – Ciprian (200-258).