Șapte motive pentru care familiile ar trebui să se roage împreună

În primul rând, pentru că primim zi de zi îndurări ca familie din mâna lui Dumnezeu. El ne umple zilnic de binecuvântările Lui (Ps. 68:9). Când te trezești dimineața și găsești locuința ta sigură, nemistuită de foc și necălcată de hoți, oare aceasta nu este o îndurare arătată familiei tale? Când vă treziți și nu găsiți pe niciunul dintre voi mort în patul lui, când nu vi se aduc vești dis-de-dimineață că un copil este mort într-un pat și altul în alt pat, că toți cei din familie trăiesc și n-au murit noaptea trecută, astfel că toți sunt bine și sănătoși dimineața, împrospătați de odihna și somnul nopții – nu sunt acestea îndurări date familiei, astfel că puteți să vă ridicați și să îi chemați pe toți laolaltă, și împreună să Îl binecuvântați pe Dumnezeu pentru ele? Dacă ar fi fost altfel, dacă bărbatul sau soția ar fi morți, dacă copiii sau slujitorii ar fi morți, n-ar spune cei rămași în viață: „Ar fi fost mila Domnului față de noi toți dacă El l-ar fi scutit pe el sau pe ea”? Dacă casa voastră ar fi fost mistuită de flăcări, și dacă Dumnezeu v-ar fi făcut pe toți să ieșiți pe ușă înainte de venirea zorilor, n-ați spune voi că „ar fi fost o îndurare de la Domnul dacă El ne-ar fi păstrat în siguranță pe noi și locuința noastră, și să ne facă să ne odihnim, să dormim și să ne ridicăm în siguranță?” Cum ați putea, deci, să nu recunoașteți îndurările ca atare, până ce Dumnezeu nu vi le ia? N-ar trebui să Îi aduceți zilnic laude lui Dumnezeu? N-a vegheat însuși Dumnezeu asupra voastră în somnul vostru, când voi nu puteați veghea? „Dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește… preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn” (Ps. 127:1-2).

Și după cum ați avut parte de multe îndurări în familie pe timpul nopții, pentru care să Îl binecuvântați pe Dumnezeu dimineața, tot așa aveți parte de îndurări în familie pe timpul zilei, pentru care să Îi mulțumiți lui Dumnezeu seara, înainte de a merge la culcare. Eu cred că n-ar trebui să puteți dormi în pace până nu v-ați așezat împreună pe genunchi, ca nu cumva Dumnezeu să spună: „Această familie nu a recunoscut îndurarea Mea manifestată azi față de ei, nici nu Îmi dă slavă pentru acele binecuvântări prin care le-am dat mângâiere, așa că nu vor vedea lumina unei alte zile, nici nu vor avea parte de îndurări încă o zi, pentru care să Îmi mulțumească”. Cum ar fi dacă Dumnezeu v-ar spune când stați așezați în paturile voastre: „În noaptea aceasta vi se vor cere sufletele, dar voi v-ați dus la culcare fără să-Mi aduceți laude pentru îndurările pe care vi le-am dat toată ziua și fără să vă fi rugat cerându-Mi protecție peste voi pe timpul nopții”? Luați aminte ca nu cumva, chiar dacă Dumnezeu este răbdător, voi să Îl stârniți să vă disciplineze.

În al doilea rând, ar trebui să vă rugați zi de zi lui Dumnezeu în familiile voastre, pentru că există păcate pe care le-ați comis zi de zi în familii. Ați putea să păcătuiți împreună, dar să nu vă rugați împreună? Ați putea suporta să fiți condamnați împreună? Nu comite fiecare membru al familiei multe păcate zi de zi? Cât de multe sunt toate păcatele voastre, dacă le-ați pune împreună? Cum se poate să fie săvârșite atât de multe păcate zi de zi sub acoperișul casei voastre, între zidurile voastre, păcate comise împotriva Dumnezeului glorios și binecuvântat, dar voi să nu vreți să vă rugați? Un singur păcat ar trebui deplâns cu o mie de lacrimi, dar voi n-ați vărsat o lacrimă pentru unul măcar în rugăciunile voastre împreună, nici măcar pentru o mie de păcate. Cum vă veți putea pocăi zilnic, dacă nu vă mărturisiți păcatele zilnic? Vreți ca Dumnezeu să ierte toate păcatele familiei voastre? Spuneți – vreți sau nu vreți? Dacă nu vreți, Dumnezeu ar putea pe drept să vă lase să vă duceți în mormintele voastre și apoi în Iad, cu vinovăția păcatelor voastre asupra sufletelor voastre. Dacă vreți să fiți iertați, oare nu trebuie să cereți iertarea? N-ar trebui să o primiți din mâinile lui Dumnezeu, și deci să o implorați de la El? Nu sunteți toți convinși că omul este vrednic să moară pentru că, fiind condamnat pe drept, refuză să aibă viața pentru că nu vrea să o ceară? Cum puteți să vă așezați în liniște în paturile voastre și să dormiți cu vinovăția atât de multor păcate asupra sufletelor voastre, pentru care nu v-ați rugat să fie ștearsă? Din ce este făcută perna voastră, dacă vă puteți așeza liniștit capetele știind ce greutate și ce vinovăție aduc păcatele voastre? Este patul vostru atât de moale sau inima voastră atât de împietrită, încât să vă puteți odihni și să puteți dormi, când adăugați la toate păcatele de comitere săvârșite în timpul zilei și acest păcat de omitere săvârșit la sfârșitul ei? Puneți la inimă păcatele întregii voastre familii de zi cu zi, și veți simți nevoia de a vă ruga zilnic lui Dumnezeu în familiile voastre.

În al treilea rând, ar trebui să vă rugați zilnic lui Dumnezeu în familiile voastre pentru că aveți multe nevoi zilnice ale familiei, nevoi pe care doar Dumnezeu le poate împlini. Dumnezeu nu are nevoie de rugăciunile voastre, dar voi și familiile voastre aveți nevoie de îndurările Lui! Iar dacă vreți să aveți parte de ele, oare n-ar trebui să vă rugați pentru ele? Puteți voi să împliniți nevoile familiilor voastre? Dacă membrii lor au nevoie de sănătate, le-o puteți da vreunul dintre voi? Dacă au nevoie de pâine, le-o puteți da dacă Dumnezeu nu v-o dă vouă mai întâi? De ce credeți că Hristos ne-a îndemnat să ne rugăm astfel: „Pâinea noastră cea de fiecare zi, dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6:11, lit. KJV)? Dacă au nevoie de har, ați putea să îl produceți în ei? Sau nu vă pasă dacă mor fără el? Nu este Dumnezeu Acela care ne dă orice dar bun? „Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor” (Iacov 1:17).

Îndurările sunt lucruri bune, venite de sus, iar rugăciunea este un mijloc rânduit de Dumnezeu ca să le aducă aici, în lumea de jos. „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu” (Iacov 1:5). Credeți că nu aveți nevoie de înțelepciune ca să vă achitați de îndatoririle voastre față de Dumnezeu și față de oameni, că nu aveți nevoie de înțelepciune ca să vă cârmuiți familia spre binele ei temporal, spiritual și veșnic? Dacă credeți că n-aveți nevoie de ea, sunteți niște nesăbuiți, și tocmai asta este ceea ce ar trebui să vă arate că vă lipsește. Dacă credeți că aveți suficientă înțelepciune, este clar că n-aveți deloc. Oare n-ar trebui să o cereți de la Dumnezeu, dacă nu  o aveți? Dacă voi și membrii familiilor voastre aveți nevoie de sănătate, nu ar trebui să o cereți de la Dumnezeu? Puteți trăi fără să fiți dependenți de El? Sau puteți spune că voi n-aveți nevoie de ajutorul lui Dumnezeu spre împlinirea nevoilor voastre? Aceasta este o contradicție, căci a avea nevoi și a vă crede independenți este o contradicție. A crede că nu sunteți dependenți de Dumnezeu înseamnă să credeți că nu sunteți oameni, nici ființe create. Iar dacă depindeți de Dumnezeu și vreți ajutorul Lui spre împlinirea nevoilor voastre, tocmai această stare nevoiașă a voastră ar trebui să vă aducă pe genunchi ca să vă rugați lui Dumnezeu.

În al patrulea rând, ar trebui să vă rugați zilnic în familiile voastre ca urmare a muncii și lucrurilor pe care trebuie să le faceți zilnic în familie.Oricine își pune mâna la treabă și mintea să gândească ar trebui să își pună inima la lucru în rugăciune. Oare nu ar fi negustoria voastră în zadar, ca și truda și munca voastră, grija și planurile voastre în această lume, dacă le-ar lipsi binecuvântarea lui Dumnezeu? Oare vă veți lăsa convinși de acest adevăr dacă Dumnezeu însuși vi l-ar spune? Atunci, iată, citiți Psalmul 127:1-2: „Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește. Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu, ca să mâncați o pâine câștigată cu durere”. O pâine câștigată cu durere! Ce pâine este aceasta? Pâine câștigată cu multă îngrijorare, cu multă trudă și sudoare, „pâinea durerii”. Fără Dumnezeu, veți trudi în zadar ca să câștigați pâinea pentru voi și pentru familiile voastre. Ați putea chiar să nu o căpătați după toată truda. Și, fără binecuvântarea lui Dumnezeu, dacă o mâncați după ce ați obținut-o cu multă trudă și sudoare, o mâncați în zadar, căci fără El, nu vă puteți hrăni trupurile.

Și totuși voi credeți că nu este nevoie să vă rugați lui Dumnezeu ca să vă dea prosperitate și succes în ocupațiile voastre? Rugăciunea și munca ar trebui să însoțească tot ceea ce faceți. Dacă vă rugați, dar nu faceți munca la care sunteți chemați, asta ar însemna să vă așteptați să aveți nevoile împlinite în timp ce voi sunteți leneși și neglijenți. Dar a munci fără să vă rugați înseamnă să vă puneți nădejdea pentru hrana și cele necesare în oricine altcineva, dar nu în Dumnezeu. Religia care vă cheamă la îndatoriri sfinte nu vă învață să vă neglijați chemarea la muncă, dar nici să vă încredeți în străduințele voastre fără să vă rugați lui Dumnezeu. Ambele își au locul potrivit și trebuie să le fie alocat ceva din timpul vostru zilnic. Rugăciunea este ca un mijloc aflat între mâna darnică a lui Dumnezeu și mâna voastră care primește darul Lui. Cum ați putea primi, așadar, dacă Dumnezeu nu vă dă? Și de ce să vă așteptați ca Dumnezeu să vă dea, dacă voi nu Îi cereți? „Nu aveți, pentru că nu cereți” (Iacov 4:2).

Rugați-vă pentru lucrurile pentru care munciți și munciți pentru lucrurile pentru care vă rugați. Aceasta este legătura adevărată între muncă și rugăciune. Sau vreți să fiți ca aceia despre care vorbea apostolul când a spus: „Ascultați, acum, voi care ziceți: ‚Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, și vom câștiga!” (Iacov 4:13). Voi veți face asta? Cum să nu vă rugați lui Dumnezeu ca să vă călăuzească dacă să vă duceți sau nu? Voi să vă duceți? Ce? Dar dacă Dumnezeu vă va da de îndată un pat al suferinței sau v-ar trimite în mormânt? Faceți asta, dacă puteți. Să stați acolo un an? Cum așa? Dar dacă moartea vă va vizita de îndată ce ajungeți în acel loc? Dacă moartea va arunca trupurile voastre în țărână și sufletele voastre în Iad, oare ați mai putea „sta acolo un an?” Dacă o parte a ființei voastre ar fi în mormânt, iar cealaltă în Iad, ce mai rămâne din voi ca să poată sta acolo și să facă negustorie? Voi să vindeți și să cumpărați? Dar dacă nu vă dă Dumnezeu nici bani, nici credit? Cu ce veți face negustorie, mă întreb? Și voi să câștigați? Voi sunteți hotărâți să câștigați, să vă îmbogățiți și să prosperați. Dar dacă Dumnezeu va blestema străduințele voastre și va spune, „Să nu fie câștig”? Voi veți dori toate acestea și ați putea face după capul vostru, dar puterea voastră este pe măsura voinței. Aveți multă voință, dar niciun cuvânt de rugăciune. N-ar trebui să vă duceți la munca voastră, nici pe ogorul sau la negustoria voastră, până nu v-ați rugat mai întâi lui Dumnezeu.

În al cincilea rând, ar trebui să vă rugați zilnic lui Dumnezeu în familiile voastre pentru că voi toți sunteți expuși zilnic ispitelor. De îndată ce vă treziți, diavolul se va lupta să vă câștige primele gânduri. Iar după ce v-ați sculat din pat, el vă va îndemna asiduu să îi aduceți lui prima slujire și vă va sta în apropiere toată ziua ca să vă atragă în vreun păcat ticălos până la lăsarea serii. Nu este oare diavolul un vrăjmaș viclean, mereu veghetor, puternic și neobosit? Oare nu aveți nevoie voi toți să veniți împreună în fiecare dimineață, rugându-vă lui Dumnezeu ca Satana să nu vă învingă pe niciunul dintre voi pe tot parcursul zilei, până ce veți veni din nou împreună înaintea lui Dumnezeu? O, cu câte ispite ați putea să vă confruntați în ocupațiile voastre și între ceilalți oameni, în fața cărora nu veți putea sta în picioare fără ca Dumnezeu să vă ajute! Și cum ați cădea și L-ați necinsti pe Dumnezeu, ați discredita mărturia voastră, v-ați pângări sufletele, v-ați tulbura pacea și v-ați răni conștiințele! În lamentația lui, Origen^[1] a deplâns aceste lucruri pentru că, în ziua în care a omis să se roage, atunci a păcătuit grosolan. La fel spunea un alt creștin: „O, ce creatură nefericită sunt! M-am dat jos din pat în zorii zilei, nu mi-am încheiat devoțiunea obișnuită, nici nu m-am rugat ca de obicei, dar de îndată am fost cuprins în capcanele diavolului”.^[2]

În al șaselea rând, ar trebui să vă rugați zilnic în familiile voastre pentru că toți membrii lor sunt expuși zi de zi pericolelor, necazurilor și suferințelor. Iar rugăciunea le poate preveni sau prin ea puteți primi putere să le îndurați sau să fiți pregătiți pentru ele. Știți oare ce suferințe ar putea veni azi sau la noapte peste familia voastră, fie vreo boală, moartea sau pierderi materiale? Oare crezi că nu v-ați putea afla în situația ca vreun creditor să vină, să ia ce îi datorați și să plece lăsându-vă lipsiți de toate? Și sunteți oare atât de dezlipiți de această lume, încât o astfel de pierdere să nu stârnească în voi o patimă aprinsă și să vă facă să păcătuiți împotriva lui Dumnezeu, sau să nu puteți suporta situația fără cârtiri și nemulțumire, gândindu-vă că nu vă puteți ruga pentru o stare potrivită a inimii, dacă astfel de lucruri vin asupra voastră? Oare sunteți siguri că veți putea pleca de acasă voi înșivă, vreun copil al vostru sau vreun slujitor, și că vă veți întoarce acasă vii? Se poate să plecați vii de acasă, dar să fiți aduși înapoi morți. Oare nu aveți, deci, nevoie să vă rugați lui Dumnezeu dimineața, cerându-I să vă păzească în drumurile pe care le aveți de făcut, binecuvântându-L seara pentru ocrotirea voastră de către El? O, la cât de multe rele este expus omul, fie el acasă sau departe de casă! Anacreon^[3] și-a pierdut viața înecându-se cu un sâmbure de strugure. Fabius,^[4] un senator roman, s-a sufocat cu o gură de lapte în care era un firicel de păr. Oare nu cer păcatele voastre zilnice să fie pedepsite zilnic? Și voi să nu strigați la Dumnezeu zi de zi pentru ca, în îndurarea Lui, să prevină astfel de păcate; sau dacă ele vin asupra voastră, să vă sfințească și să le folosească spre binele vostru, sau să le șteargă în îndurarea Lui? Sau, dacă vă confruntați cu ispite și rele, să vă susțină în timp ce treceți prin ele? Puteți ști cu adevărat că nu sunteți în siguranță nicăieri fără protecția lui Dumnezeu, fie ziua, fie noaptea. Dacă locuințele voastre ar fi construite pe temelii de piatră, dacă zidurile ar fi făcute din alamă sau din granit și ușile din fier, totuși nu sunteți nicăieri mai în siguranță decât acolo unde Dumnezeu vă ocrotește de toate pericolele. De aceea, rugați-vă.

În al șaptelea rând, trebuie să vă rugați zilnic lui Dumnezeu în familiile voastre, căci altfel chiar și păgânii se vor ridica împotriva voastră la judecată și vă vor condamna. Cei care n-au avut niciodată parte de mijloacele harului (cum aveți voi parte), nici o Biblie ca să îi îndrepte și să îi învețe (cum aveți voi), nici predicatori trimiși la ei (după cum aveți voi din abundență), îi vor face de rușine pe mulți dintre cei ce se pretind creștini. Când am citit proverbele unora dintre popoarele păgâne, care vorbeau despre ce trebuiau oamenii să facă, și când mă gândesc la practica și neglijența multor creștini în familiile lor, am fost gata să conchid că acele popoare păgâne sunt alcătuite din oameni mai buni. Obiceiul lor era să aducă jertfe înaintea zeilor lor în fiecare dimineață și în fiecare seară, gândindu-se că astfel le vor câștiga favoarea și că le vor da succes în treburile lor din lume, așa cum puteți vedea din scrierile poeților lor.

Oare nu vă fac de rușine păgânii pe mulți dintre voi? Ei ar spune, „acum, că ne-am adus jertfele, ne putem duce la culcare”. Dar voi spuneți, „acum, că am mâncat, să ne ducem la culcare” sau „să ne jucăm ceva, și apoi să mergem la somn”. Oare voi sunteți oameni, sau porci cu formă de om? Perkins^[5] îi asemăna cu porcii pe cei care trăiesc fără să se roage în familiile lor: „Aceștia se hrănesc mereu din ghinde cu nesaț și lăcomie, dar nu se uită niciodată în sus către mâna care îi hrănește, nici către pomul din care acestea au căzut”.

Fragment din „How May the Duty of Family Prayer Be Best Managed for the Spiritual Benefit of Every One in the Family?”, Puritan Sermons 1659-1689, Being the Morning Exercises at Cripplegate, Vol. 2, Richard Owen Roberts Publishers.

[1] Origen (c.185-c.254) – teolog și învățător biblic în biserica primară.

[2] Eusebiu de Cezareea (c.260-c.339) – teolog și istoric al bisericii. Citatul este preluat din lucrarea sa, Ecclesiastical History.

[3] Anacreon (c.587-c.485 î.Hr.) – poet din Grecia Antică, născut la Teos, în Asia Mică.

[4] Quintus Fabius Pictor (c.200 î.Hr.) – unul dintre primii istorici romani și senatori din Roma.

[5] William Perkins (1558-1602) – predicator și teolog puritan cu studii la Cambridge și denumit uneori „părintele puritanismului”.