Importanța rugăciunii în familie

Cât despre mine, eu și casa mea Îi vom sluji Domnului. – Iosua 24:15

Tații trebuie să citească Scriptura înaintea familiilor lor, să își învețe și să își instruiască copiii… în chestiunile practice și de doctrină ale mântuirii. De aceea, ei trebuie să se roage în și cu familiile lor.

Niciun om care crede Scriptura nu poate nega responsabilitatea indubitabilă a citirii Bibliei în casele noastre, capii de familie trebuind să aducă învățătură și să îi instruiască pe membrii acestora din Cuvântul lui Dumnezeu. Din multitudinea de pasaje exprese ale Scripturii, priviți la următoarele: „Și când vă vor întreba copiii voștri: ,Ce înseamnă obiceiul acesta?’ să răspundeți: ,Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, și ne-a scăpat casele noastre’” (Exod 12:26-27). Există motive suficient de solide pentru care părinții creștini ar trebui să le explice copiilor lor poruncile și rânduielile Noului Testament, pentru a-i învăța cu privire la natura, utilitatea și țelurile botezului și ale Cinei Domnului: „Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula”, adică dimineața și seara (Deut. 6:6-7; 11:18-19). „Și voi, părinților [taților, cf KJV], nu-i întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului” (Efes. 6:4). Iar Dumnezeu a găsit plăcere să vadă astfel de lucruri la Avraam: „Căci Eu îl cunosc și știu că are să le poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului” (Gen. 18:19). Așadar, aceste lucruri sunt incontestabile, dacă noi credem Cuvântul, dacă îl acceptăm ca regula vieții noastre, și dacă ascultăm de el. Până și păgânii consideră necesar să își educe copiii la vremea potrivită.

 Rațiunea acestei implicații – de la citirea în familie, la învățăturile care se dau și până la rugăciunea în familie – este evidentă (trebuie să Îl implorăm pe Dumnezeu să ne dea iluminarea Duhului Său, să le deschidă ochii tuturor celor din familie, să binecuvânteze străduințele noastre căci, fără binecuvântarea Lui, n-ar avea niciun beneficiu mântuitor) și va fi mai clar dacă luăm aminte și punem la inimă următoarele considerații:

În primul rând, să luăm aminte al cui este Cuvântul ce trebuie citit la strângerea împreună a familiei – este Cuvântul Dumnezeului veșnic, binecuvântat și glorios.Nu necesită această acțiune să fie pregătită cu rugăciune, așa încât să-i dăm o importanță mai mare decât am fi citit cartea vreunui muritor? Cuvântul lui Dumnezeu este Cuvântul pe care El ni-l spune. Este Cuvântul prin care El ne instruiește și ne informează cu privire la cele mai înalte și mai importante chestiuni legate de sufletele noastre. El este acel Cuvânt de unde ne extragem remediile pentru vindecarea bolilor noastre spirituale. Este acel Cuvânt în care găsim armele de apărare împotriva vrăjmașilor noștri spirituali care ne atacă sufletele. Este acel Cuvânt care ne călăuzește pe cărările vieții.

Nu este oare necesară rugăciunea împreună, pentru ca Dumnezeu să ne pregătească inimile să primim și să ascultăm ceea ce citim în Scriptură cu privire la gândul lui Dumnezeu? Este întreaga familie atât de serioasă și de sensibilă față de gloria, sfințenia și măreția acestui Dumnezeu care le vorbește în Cuvântul Său, așa încât rugăciunea să nu fie necesară? Și dacă este necesară, n-ar trebui făcută de la bun început? Apoi, după ce am fi citit și aflat de avertismentele, poruncile și promisiunile Dumnezeului glorios, despre păcatele noastre și despre mânia lui Dumnezeu descoperită împotriva lor, despre responsabilitățile noastre de credință, despre privilegiile noastre prețioase și despre promisiunile unui Dumnezeu credincios – promisiuni deopotrivă mari și minunate făcute acelora care se pocăiesc, cred și se întorc la Dumnezeu cu toată sinceritatea inimilor lor – nu este oare nimerit ca noi toți să cădem pe genunchi, să implorăm, să strigăm și să-L chemăm pe Dumnezeu să ne ierte acele păcate de care, prin Cuvântul acesta, suntem convinși că suntem vinovați și că trebuie să le deplângem înaintea Domnului? Apoi, când responsabilitățile ne sunt descoperite, nu este nimerit să ne punem toată inima în ascultarea și practicarea lor? Nu este oare potrivit să ne pocăim cu sinceritate și să ne întoarcem la Dumnezeu, așa încât să putem aplica acele promisiuni prețioase propriile noastre vieți și să fim părtași acelor privilegii minunate? Iată, în toate acestea se găsește un motiv deosebit ca, atunci când ne adunăm împreună pentru citirea Scripturii, să ne și rugăm.

În al doilea rând, să luăm aminte la cât de mărețe și profund tainice sunt lucrurile conținute în Cuvântul lui Dumnezeu, despre care citim când ne adunăm împreună, de unde rezultă și necesitatea rugăciunii comune a familiei. Nu se găsește oare în acest Cuvânt doctrina cu privire la Dumnezeu – cum poate fi El cunoscut, iubit, ascultat, și cum putem să-I aducem închinare și să ne bucurăm de El? Nu se găsește acolo învățătura cu privire la Hristos, Dumnezeu-Omul, o taină de care îngerii se minunează și pe care niciun om nu o poate înțelege pe deplin și nu o poate descrie sau descoperi complet? Nu se găsește acolo învățătura cu privire la slujirile lui Hristos – Preot, Profet și Rege¹, despre exemplul și viața lui Hristos, despre minunile Lui, despre ispitirile și suferințele Sale, despre moartea Lui, despre biruințele lui Hristos, despre învierea, înălțarea și mijlocirea Lui, și despre revenirea Lui spre judecată? Nu găsim oare în Scriptură învățătura despre Sfânta Treime, despre ticăloșia omului cauzată de păcat și despre remediul pe care acesta îl poate găsi prin Hristos? Nu găsim aici învățătura despre legământul harului, despre condițiile acestui legământ și despre pecețile lui? Nu vedem aici multele privilegii prețioase și glorioase pe care le avem în Hristos – împăcarea cu Dumnezeu, îndreptățirea², sfințirea și înfierea? Nu găsim aici doctrina despre multiplele haruri pe care le putem căpăta, despre responsabilitățile ce trebuie împlinite și despre starea veșnică a oamenilor în Rai sau în Iad? Nu trebuie oare să citim zilnic în casele noastre despre aceste lucruri și despre altele asemenea lor, învățături prețioase conținute în Cuvântul lui Dumnezeu? De aceea, nu vedem oare necesitatea rugăciunii înainte și după ce am citit aceste lucruri? Cântăriți foarte bine aceste argumente, și veți vedea că este nevoie să ne rugăm.

În al treilea rând, să ne gândim la cât de mult este familia întreagă preocupată să cunoască și să înțeleagă aceste lucruri atât de necesare pentru mântuire. Dacă membrii familiei nu le cunosc, sunt încă în pericol. Dacă nu-L cunosc pe Dumnezeu, cum ar putea să Îl iubească? Lucrurile nevăzute pot fi iubite, dar nu și cele necunoscute. Am putea să iubim un Dumnezeu nevăzut și un Hristos nevăzut (1 Petru 1:8), dar nu un Dumnezeu necunoscut. Dacă cei din familia ta nu Îl cunosc pe Hristos, cum ar putea să creadă în El? Și totuși, dacă nu Îl cunosc și nu cred în El, trebuie să piară și vor fi condamnați. Ei vor pierde pe veci Raiul, sufletele lor, pe Hristos și pe Dumnezeu dacă nu se pocăiesc, nu cred și nu sunt convertiți. Totuși, când Scriptura este citită, acea carte prin care ei trebuie să înțeleagă natura adevăratului har mântuitor, nu este oare nevoie să ne rugăm? Nu este oare necesară rugăciunea mai ales când vedem că mulți au Biblia și o citesc, și totuși nu înțeleg lucrurile care le pot aduce pacea?

În al patrulea rând, să ne gândim mai departe la orbirea minții lor și la incapacitatea celor din familiile noastre de a cunoaște și înțelege aceste lucruri fără învățăturile Duhului lui Dumnezeu. Nu este oare nevoie să ne rugăm pentru aceste lucruri?

În al cincilea rând, să ne gândim mai apoi la tendința inimilor celor din familiile noastre de a nu lua aminte la aceste adevăruri importante și necesare ale lui Dumnezeu și la lipsa lor naturală de disponibilitate de a le învăța, lucruri care demonstrează necesitatea rugăciunii prin care să Îi cerem lui Dumnezeu să-i facă capabili și dornici să primească aceste lucruri.

În al șaselea rând, să ne gândim la faptul că rugăciunea este un mijloc special prin care căpătăm cunoștința din partea lui Dumnezeu și o binecuvântare asupra învățăturilor și instrucțiunilor date de capul familiei. David s-a rugat ca Dumnezeu să îi deschidă ochii pentru a vedea lucrurile minunate ale Legii Lui (Ps. 119:18). În Cuvântul lui Dumnezeu există „lucruri minunate”. Chiar faptul că omul decăzut poate fi recuperat este un lucru minunat. Faptul că Dumnezeul cel sfânt se poate împăca veșnic cu omul păcătos este un lucru minunat. Faptul că Fiul lui Dumnezeu a luat natura omenească asupra Lui, ca Dumnezeu să Se arate în trup și ca păcătosul să fie îndreptățit prin neprihănirea altuia – acestea sunt lucruri minunate! Totuși, în mințile noastre există întuneric, un văl ne este așternut peste ochi, iar Scriptura este o carte pecetluită și închisă, așa încât nu putem să înțelegem în sens mântuitor aceste lucruri mărețe și minunate, să le iubim din inimă și să ne găsim bucuria în ele dacă Duhul lui Dumnezeu nu îndepărtează acel văl, dacă nu elimină ignoranța noastră și nu ne iluminează mințile. Această înțelepciune trebuie cerută din partea lui Dumnezeu prin rugăciune fierbinte. Voi, cei care sunteți tați – vă doriți oare să vedeți ziua când copiii voștri cunosc aceste lucruri și sunt profund afectați de ele? Doriți să vedeți aceste lucruri impregnate în mințile și inimile lor, lucruri de o importanță capitală pentru sufletele lor? Atunci învățați-i aceste adevăruri. Dar puteți ajunge voi la inimile lor? Puteți voi să le treziți conștiințele? Nu este atunci drept să vă rugați lui Dumnezeu pentru ei, așa încât El să facă toate aceste lucruri? În timp ce vă rugați alături de copiii voștri, Dumnezeu poate să pregătească în taină și cu putere inimile lor pentru a primi Cuvântul Lui și învățăturile pe care voi le dați din el.

Iată, toate acestea sunt argumente în favoarea rugăciunii în familie. Dacă este datoria familiilor să citească și să audă Cuvântul lui Dumnezeu când se adună împreună, atunci este datoria familiilor ca, în astfel de circumstanțe, să se și roage împreună, lucru demonstrat prin cele șase argumente menționate. Este responsabilitatea familiilor de a citi Cuvântul lui Dumnezeu și de a-l auzi citit împreună, lucru dovedit mai devreme din Scriptură. Tot așa, este responsabilitatea familiilor să se roage împreună.

Fragment din „How May the Duty of Daily Family Prayer Be Best Managed for the Spiritual Benefit of Everyone in the Family?” în Puritan Sermons, Vol. 2, Richard Owen Roberts Publishers.

Note bibliografice și explicative

(1) Pentru o selecție de articole pe această temă, vă recomandăm nr. 9 al revistei Vestitorul Evangheliei Harului – „Lucrarea lui Hristos”, disponibil la Editura MAGNA GRATIA.

(2) Vedeți și nr. 1 al revistei Vestitorul Evangheliei Harului – „Justificarea”.