Abuzul justificării

Obiecția 1: Nu observăm un declin grav în ce privește evlavia practică adevărată printre cei ce pretind că sunt creștini? Suntem ca protestanții și puritanii din vechime? Răspunsul meu este acesta: Faptul că avem de-a face cu o decădere și o degenerare mare a evlaviei este un lucru ce trebuie deplâns. Dar care este cauza și care este soluția la această decădere? Se datorează ea faptului că învățăturile privitoare la moralitate, virtuți și fapte bune nu sunt predicate suficient? Nicidecum, căci de mulți ani am observat printre noi o lucrare publică în țara noastră, care a predicat constant aceste teme.

Cu toate acestea, țara devine la fel ca Sodoma, plină de toate spurcăciunile; iar pomul profanităților a crescut atât de înalt încât până și sabia judecătorilor a ajuns să nu mai fie capabilă să îi taie ramurile. Se datorează aceasta, atunci, faptului că oamenii au prea multă credință în Hristos? Sau prea puțină? Sau deloc? N-ar trebui ca mai multă credință în Hristos să conducă la o mai mare sfințenie? Nu se întâmplă mereu așa? Și nu se va întâmpla și acum? Nu a fost sfințenia primilor protestanți deosebită și strălucitoare? Izvorul cert al acestei stricăciuni prevalente din țară este ignoranța oamenilor și necredința în Evanghelia lui Hristos; și ea este mărită și de mulți proroci care le spun minciuni acestor oameni folosindu-se de Numele Domnului.

Obiecția 2: Dar nu abuzează unii de harul Evangheliei pentru a-l transforma în nelegiuire? Răspuns: Da, unii fac asta, dintotdeauna au făcut așa, și încă o vor mai face. Dar ceea ce abuzează ei este o doctrină a harului greșit înțeleasă și pe care nu o cred. Niciun om nu poate abuza harul adevărat, pentru că puterea acestuia previne abuzul lui. Haideți să vedem cum a tratat Pavel, acel binecuvântat vestitor al acestui har, obiecția aceasta (Rom. 6:1 etc.). Ce face el pentru a preveni acest abuz? Insistă cumva asupra ceea ce spusese (Rom. 5:20), anume că harul se înmulțește și mai mult acolo unde păcatul se înmulțește? Diminuează cumva harul, așa încât oamenii să nu se poticnească de el sau să nu fie suprasaturați de el? Amestecă el cumva harul cu o parte din Lege, pentru a-l face complet? Nu, ci el doar susține care este puterea și influența acestui har, oriunde el există cu adevărat. Acest har se găsește în întregime depozitat în Hristos Isus, le este oferit tuturor oamenilor prin Evanghelie, revărsat de Domnul nostru prin lucrarea credinței, și băut de aleșii Lui în exersarea credinței. Harul devine în ei un izvor de viață, care va produce și trebuie să producă tot felul de fapte sfinte. El îi îndeamnă să bea tot mai mult din acest har, prin credință. Dar în ce îi privește pe cei care pretind a fi părtași harului, dar trăiesc ca păgânii, Duhul lui Dumnezeu declară că ei nu au parte de har, căci harul este întotdeauna roditor, prin fapte bune (2 Petru 2 și Iuda). Apostolul le poruncește bisericilor să se depărteze de astfel de oameni (1 Cor. 5; 2 Tim. 3:5) și să le spună, după exemplul lui Petru, că n-au nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inimile lor nu sunt curate înaintea lui Dumnezeu (F.A. 8:21);astfel că învățătura este corectă când spune că ei sunt niște ipocriți, care doar se pretind a fi creștini.

Dacă ne pierdem în ce privește doctrina justificării, ne pierdem cu totul, în orice aspect. De aceea, cel mai necesar și mai important lucru este să predicăm și să repetăm această învățătură zilnic, după cum Moise spune despre Legea lui (Deut. 6:7). Căci ea nu poate fi înțeleasă și cuprinsă suficient sau prea mult. În fapt, chiar dacă am susține-o și am prezenta-o noi cu putere, nimeni nu o pricepe perfect și nu o crede suficient, cu toată inima. Iată cât de fragilă este firea noastră și cât de neascultători suntem față de Duhul! —Martin Luther