Tematici: Creșterea copiilor Familia creștină Categorie: Familia creștină

Conducerea unei familii spre gloria lui Hristos

Richard Baxter

Lucrul principal de care depinde conducerea bună a familiilor este potrivirea dintre cei care le conduc și cei care sunt conduși… Dacă există persoane nepotrivite în relațiile lor, care s-au alăturat într-o familie, prima lor datorie este de a se pocăi de păcatele lor anterioare și să se întoarcă imediat la Dumnezeu, căutând acea potrivire care este necesară pentru achitarea corectă de responsabilitățile fiecăruia. În cazul taților, trei lucruri sunt de cea mai mare importanță în acest sens: 1. autoritatea, 2. îndemânarea, și 3. sfințenia.

1. Sfaturi generale: tații trebuie să își păstreze autoritatea în familiile lor. Dacă autoritatea este pierdută și ești disprețuit de cei pe care trebuie să îi conduci, cuvântul tău nu va avea niciun efect asupra lor. Ar fi ca și cum ai încerca să călărești un cal fără zăbală: puterea ta de a conduce a dispărut odată ce ți-ai pierdut autoritatea. De aceea, trebuie să înțelegi mai înainte natura, modalitatea de folosire și limitele autorității tale; așa cum relația pe care o ai cu soția ta este diferită de cea cu copiii tăi, așa este și autoritatea ta. Autoritatea pe care o ai asupra soției tale este necesară pentru a-ți conduce familia, pentru gestiunea sigură și prudentă a treburilor voastre, și pentru coabitarea voastră confortabilă. Puterea dragostei și interesul comun trebuie să facă mai mult decât poruncile autoritative. Autoritatea asupra copiilor tăi este una cu mult mai mare, dar ea trebuie combinată cu dragostea necesară spre buna educație și fericire a copiilor voștri… În vederea menținerii acestei autorități, ia aminte la următoarele sfaturi:

1) Familia ta trebuie să înțeleagă că autoritatea pe care o ai este de la Dumnezeu, care este Dumnezeul rânduielii, și că membrilor familiei li se cere să te asculte, ca un semn al ascultării de El. „Nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu” (Rom. 13:1), așa că doar ființele inteligente pot să manifeste reverență față de Dumnezeu. Orice legături pot fi ușor frânte – cel puțin în suflet, dacă nu trupește – atunci când nu sunt percepute ca fiind lăsate de Dumnezeu. O conștiință iluminată le va spune uzurpatorilor ambițioși ai autorității: „Pe Dumnezeu Îl cunosc, pe Fiul Său Isus Îl știu, dar voi cine sunteți?”

2) Cu cât se vede mai mult Dumnezeu lucrând în tine, în cunoștința, sfințenia și nevinovăția vieții tale, atât mai mare va fi autoritatea ta în ochii tuturor celor din familia ta, care se tem de Domnul. Păcatul te va face vrednic de disprețuit și ticălos, pe când sfințenia, întrucât este chipul lui Dumnezeu, te va face vrednic de cinste. În ochii celor credincioși, „ei îl privesc cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit”, dar îi cinstesc pe „cei ce se tem de Domnul” (Ps. 15:4). „Neprihănirea înalță pe un popor” – și pe un om — „dar păcatul este rușinea popoarelor” (Prov. 14:34). Dumnezeu îi cinstește pe cei care Îl cinstesc, dar cei care Îl disprețuiesc vor fi disprețuiți (1 Sam. 2:30). Cei care se dedau la simțăminte și comportament ticălos (Rom. 1:25) vor fi văzuți ticăloși dacă ei umblă astfel. Fiii lui Eli s-au făcut ticăloși prin păcatul lor (1 Sam. 3:13). Eu știu că oamenii ar trebui să discearnă și să onoreze o persoană pusă în autoritate de Dumnezeu, chiar dacă ei sunt nelegiuiți din punct de vedere moral și natural, însă acest lucru este atât de dificil, încât rareori este bine făcut. Dumnezeu este atât de sever împotriva păcătoșilor mândri, încât El îi pedepsește în mod obișnuit prin a-i face să pară ticăloși în ochii altora.

Măcar atunci când sunt morți și când oamenii îndrăznesc să vorbească liber despre ei, numele acestora vor fi ca niște lucruri putrede (Prov. 10:7). Istoriile celor mai mari împărați din lume – persani, romani și turci – ne arată că dacă, prin curvie, beție, lăcomie, mândrie și în special persecuție, aceștia se fac ticăloși pe ei înșiși, Dumnezeu permițându-le să devină rușinea și batjocura oamenilor prin a le descoperi goliciunea. Își poate imagina un tată rău că poate să își păstreze autoritatea asupra celorlalți din familie câtă vreme el însuși se răzvrătește împotriva autorității lui Dumnezeu?

3) Nu îți demonstra slăbiciunile naturale prin patimile tale, prin cuvinte imprudente sau fapte rele. Dacă membrii familiei te privesc cu dispreț, este un singur lucru, și nu unul mărunt, că asta îi va determina apoi să îți disprețuiască și cuvintele. Există tendința naturală în om să se lase cu greu convins să se supună conducerii, de dragul rânduielii. Ei sunt foarte înclinați să creadă că cel mai drept motiv trebuie să fie cel care convinge. De aceea, orice expresii prostești și nepotrivite, orice patimi nestăpânite și orice acțiuni imprudente vor avea această tendință de a te face vrednic de dispreț în ochii celor din familia ta.

4) Nu-ți pierde autoritatea prin a neglija să o folosești. Dacă le permiți copiilor să conducă familia, chiar și pentru scurtă vreme, și să aibă, să spună și să facă tot ceea ce ei vor, conducerea familiei de către tine va rămâne doar cu numele ei. O abordare moderată între rigoarea stăpânitoare și supunerea blândă te va păzi de disprețul familiei tale.

5) Nu-ți pierde autoritatea prin prea multă familiaritate. Dacă le permiți copiilor tăi să fie egali cu tine sau să se tragă de șireturi cu tine, și dacă le vorbești sau le permiți să îți vorbească de parcă ar fi prietenii tăi, vei descoperi în curând că ți se urcă în cap și devin obișnuiți în a fi tratați ca egali, iar în final vor pierde respectul pentru autoritatea ta.

Chiar dacă altcineva ar putea să îi stăpânească, ei vor tolera cu greu ca tu să fii acela care are autoritate peste ei, și vor deveni batjocoritori când trebuie să se supună în lucruri în care cândva au fost tratați ca egali.

2. Sfaturi generale: străduiește-te să manifești prudență și îndemânare în conducerea familiei tale. Acela care se străduiește să fie tată, se va strădui să fie cel ce are autoritate asupra copiilor lui, și nu este un păcat mărunt sau o nebunie obișnuită ca un om să se apuce să ocupe acel loc pentru care nu este pregătit, atâta vreme cât poziția lui are o importanță atât de mare. Poți observa acest lucru într-o situație în care nu ești implicat, ca atunci când un om încearcă să fie învățător, dar el nu poate citi sau scrie, încearcă să fie doctor, dar nu deosebește bolile și nici remediile acestora, ori încearcă să fie pilot, dar nu știe cum să piloteze. De aceea, de ce nu ai putea să manifești acest discernământ în propria situație?

1) Pentru a căpăta îndemânarea conducerii sfinte a familiei, este necesar să studiezi bine Cuvântul lui Dumnezeu. În această privință, Dumnezeu le-a poruncit până și împăraților să citească Legea în toate zilele vieților lor (Deut. 17:18-19) și ca ea să nu se depărteze de gurile lor, ci să fie zi și noapte obiectul meditației lor (Iosua 1:8). Toți tații trebuie să fie în măsură să îi învețe pe copiii lor în Legea Domnului și să le vorbească despre poruncile lui Dumnezeu atât acasă cât și în călătorie, atât când stau jos cât și când se ridică (Deut. 6:6-7; 11:8-9). Orice exersare a conducerii de către om slujește exersării conducerii lui Dumnezeu, prin promovarea ascultării de poruncile Sale…

2) Caută să cunoști bine diferitele temperamente ale celor din casa ta și să știi să îl tratezi pe fiecare așa cum este și așa cum poate înțelege învățătura, nu pe toți la fel. Unii sunt mai inteligenți de fel, pe când alții mai înceți. Unii sunt mai blânzi, dar alții au o înclinație către a fi mai încăpățânați. Unii sunt câștigați cel mai bine prin dragoste și blândețe, alții au nevoie de asprime și severitate. Prudența trebuie să se potrivească înclinațiilor lor în toate acțiunile tale.

3) Trebuie să faci o diferență clară între diferitele lor greșeli și, ca urmare, să adaptezi modalitățile tale de corecție. Cei care dovedesc cea mai mare încăpățânare trebuie mustrați cel mai sever, alături de cei care greșesc în chestiuni grave. Unele greșeli provin din anumite neputințe sau din fragilitatea și slăbiciunea inevitabilă a trupului, așa încât intenția se amestecă foarte puțin în acestea. În astfel de cazuri, ei trebuie tratați cu blândețe, întrucât merită mai multă compasiune decât mustrare. Unele păcate sunt vicii care au devenit obiceiuri, așa încât întreaga natură este mai disperat de depravată decât în altele. În astfel de situații, corecția trebuie să fie sistematică, nu punctuală. Ei trebuie să fie așezați pe un curs al vieții care să se dovedească cel mai eficace pentru distrugerea și schimbarea acelor obiceiuri rele. Unii sunt neprihăniți în inimă dar, din nefericire, în cele mai importante lucruri, se fac vinovați de greșeli evidente, însă trebuie să observăm că unele se manifestă mai rar, iar altele mai frecvent. Dacă nu îți adaptezi cu prudență mustrările potrivit cu natura greșelilor lor, nu vei face decât să îi împietrești și să ratezi să atingi obiectivele tale în ce privește disciplina. Există o dreptate a familiei care nu poate fi lepădată decât cu prețul distrugerii familiei, la fel cum există o justiție publică necesară pentru binele comun.

4) Fii un soț bun pentru soția ta, un tată bun pentru copiii tăi, și fă așa încât dragostea să stăpânească în toată lucrarea ta de conducere a familiei, așa încât casa ta să descopere ușor că este în interesul lor să te asculte. Interesul și dragostea de sine sunt stăpânii naturali ai lumii. Cea mai eficace modalitate de a obține ascultarea sau vreun lucru bun, de a-i face pe oameni să priceapă că este spre binele lor și să își iubească propriile suflete este ca ei să vadă că beneficiul este de partea lor. Dacă nu le faci niciun bine, ci, prin acțiunile tale, ești acru, lipsit de compasiune și aspru, puțini se vor lăsa conduși de tine.

5) Dacă vrei să ai îndemânare în a-i conduce pe alții, învață mai întâi să îți poruncești ție însuți. Ai putea să te aștepți vreodată ca toți ceilalți să răspundă imediat la cerințele și conducerea ta, și să o facă mai mult decât răspunzi tu însuți la acele cerințe? Este oare potrivit să își conducă familia în frica de Domnul și într-o viață sfântă acela care este păgân și el însuși nu se teme de Dumnezeu? Este oare nimerit să le ceară el membrilor familiei să se ferească de patimi, de alcool, de pofte, de lăcomie sau de orice fel de senzualitate, atâta vreme cât el însuși nu se păzește de acestea? Nu va disprețui familia ta mustrările care, în ele însele, contrazic propria ta viață? Știi că acest lucru este aplicabil predicatorilor ticăloși, așa că de ce n-ar fi aplicabil și celorlalți lideri?

3. Sfaturi generaledacă vrei să fii un lider sfânt în familia ta, trebuie să fii un om sfânt. Acțiunile oamenilor urmează înclinațiile și dorințele acestora. Oamenii acționează potrivit cu ceea ce ei sunt. Un vrăjmaș al lui Dumnezeu nu își va conduce familia spre Dumnezeu, după cum niciun dușman al sfințeniei (sau unul străin de ea), nu va pune o rânduială sfântă în casa lui și nu își va conduce afacerile într-o manieră sfântă. Știu că este mult mai ușor și mai ieftin pentru firea pământească să le cerem altora să își omoare păcatele și să trăiască o viață sfântă decât să cerem aceste lucruri de la noi înșine, dar atunci când nu avem de-a face cu o simplă poruncă sau dorință, ci cu un curs sau o manieră de conducere sfântă și sârguincioasă, oamenii păgâni – chiar dacă unii dintre ei ar putea încerca asta – nu au în vedere obiectivele și principiile care sunt necesare pentru o astfel de lucrare.

1) În acest sens, asigură-te că sufletul tău este supus în totalitate lui Dumnezeu și că asculți cu mai multă precizie de poruncile Lui decât aștepți de la vreun membru al familiei tale să asculte de poruncile tale. Dacă tu îndrăznești să nu-L asculți pe Dumnezeu, de ce să le fie lor teamă să nu te asculte pe tine? Poți să te răzbuni cu mai multă asprime pe neascultare sau să răsplătești mai bogat ascultarea decât o poate face Dumnezeu? Ești tu mai mare sau mai bun decât este Dumnezeu?

2) Asigură-te că îți aduni comoara în ceruri și că bucuria lui Dumnezeu în slavă constituie obiectivul final al conducerii tale, atât în slujba pe care o ai cât și în conducerea familiei tale, în orice lucru care îți este încredințat. Consacră-te pe tine și tot ce ai lui Dumnezeu, și fă totul pentru El… Dacă te pui astfel deoparte pentru Dumnezeu, ești sfințit, și astfel vei putea să consacri tot ceea ce ai pentru slujba și folosința Lui…

3Menține autoritatea lui Dumnezeu în familia ta mai atent decât propria ta autoritate. Autoritatea ta trebuie să fie îndreptată constant către autoritatea Lui. Mustră și corectează mai aspru greșelile față de Dumnezeu, care Îl dezonorează, decât greșelile față de tine. Amintește-ți de exemplul trist al lui Eli: nu minimiza în vreun fel păcatele, mai ales păcatele mari ale copiilor tăi… Onoarea lui Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc în familia ta, iar slujirea Lui trebuie să aibă întâietatea în viața ta. Păcatul împotriva Lui trebuie să fie cea mai intolerabilă ofensă.

4) Fă așa încât dragostea duhovnicească față de familia ta să fie un lucru predominant, grija ta să se îndrepte cel mai mult către mântuirea sufletelor lor, și compasiunea ta să fie cel mai bine manifestată în necazurile lor spirituale. Îndreaptă-ți grija în primul rând către a le asigura o moștenire în ceruri și pentru a-i feri de orice ar putea să îi lipsească de ea. Nu pune niciodată posesiunile trecătoare ale lumii mai presus de bogățiile lor veșnice. Nu te necăji niciodată în legătură cu multe lucruri, astfel încât să uiți că un singur lucru este necesar, ci alege pentru tine și pentru ei partea care este mai bună (Luca 10:42).


Fragment din cartea „A Christian Directory” în The Practical Works of Richard Baxter, Vol. 4, Soli Deo Gloria, un departament al Reformation Heritage Books, www.heritagebooks.org


Mulți își îndreaptă eforturile spre educația copiilor lor în favoarea unor oameni deosebiți, dar vai, cine își crește copiii în frica mărețului Dumnezeu. – George Swinnock

Sus