Cultivarea unei gândiri spirituale

Ai putea spune: „Ce ar trebui să facem pentru ca maniera noastră de a trăi să fie îndreptată către Cer? Aceasta este o viață minunată, așa este. O, dacă am putea să o avem”.

În primul rând, adoptă această regulă: fii convins că poți obține o gândire spirituală. Creștinii ar trebui să adopte această atitudine în sinea lor: „Este posibil să trăiesc o viață cerească aici, pe pământ”. Da, există un Cer unde ajungem, și acest lucru îi va stârni cu putere atitudinea creștinului, dacă va crede. Poți trăi aici cu Dumnezeu, cu Hristos, cu îngerii și sfinții Lui. Există unii care au ajuns la așa ceva [chiar dacă nu perfect, n.ed.], dar cum au reușit ei? Nu prin puterea lor, căci ei au fost oameni supuși acelorași neputințe ca și tine. Chiar și Pavel, care a trăit ceresc, era supus multor neputințe, dar, prin puterea lui Hristos, el putea face toate lucrurile. Cu toate acestea, el nu era nimic prin sine.

Citește Romani 7. Pavel a spus despre sine că era chiar vândut păcatului. Când voia să facă binele, răul era prezent alături de el. El era captiv și a descoperit o lege în mădularele sale care se răzvrătea împotriva legii minții lui. El avea multe neputințe și era străpuns în carne cu un țepuș, un mesager al Satanei, care să îl smerească. El a vorbit despre această purtare cerească nu doar ca și cum o avea, ci le-a scris filipenilor îndemnându-i să o aibă și ei. Ei formau o biserică foarte spirituală, dar erau săraci prin comparație cu alții. Ei nu aveau darurile deosebite ale corintenilor, dar aveau vieți cerești. De aceea, gândirea spirituală, viața cerească, este un lucru ce poate fi obținut.

În al doilea rând, dacă vrei să ai viață cerească, străduiește-te să îți menții o conștiință curată – să păstrezi Cerul în conștiința ta. Acei oameni care își pângăresc complet conștiințele își pierd comunicarea cu Cerul, iar asta face ca prezența lui Dumnezeu să li se pară deranjantă. Ei nu doresc să meargă în prezența Lui odată ce și-au pângărit conștiințele. Dacă există un Iad în conștiința omului, în viața lui nu poate exista un Rai. Îi îndemn pe oameni să se străduiască să își păstreze conștiințele curate și să fie ațintiți către Cer, și va exista un Cer în viețile lor de aici.

Veghează să folosești oportunitățile pentru gânduri cerești. Chiar dacă ai multe treburi în lume, fii atent la felul cum folosești timpul! Ești un slujitor care n-ar trebui să neglijeze lucrarea stăpânului tău, căci Îl slujești pe Dumnezeu în lucrarea Lui; totuși, trebuie să vânezi orice oportunități pentru a-ți îndrepta gândurile către Cer. Caută momentele de singurătate și, chiar dacă nu poți să le prelungești mult, măcar fă acest lucru frecvent. Fii atent la toate oportunitățile care ți se deschid pentru preocupări cerești – pentru meditare, rugăciune, lectură, conversație cu Dumnezeu. O, am putea fructifica multe oportunități ca să ne îndreptăm sufletele către Cer dacă doar am fi mai veghetori! Cei sârguincioși în această veghere prețuiesc oportunitățile care li se oferă și sunt cei care ajung la o trăire cerească. Ei nu tratează superficial dacă să vorbească sau nu cu Dumnezeu în mijlocul îndatoririlor lor sfinte. Creștinii care vor să trăiască ceresc trebuie să umble activ după oportunitățile de acest fel. Ei se văd potriviți acolo unde există și mare parte din bucuria și mângâierea vieților lor.

Apoi nu uita acest lucru: nu te mulțumi cu formalismul.¹ Fii atent să fructifici oportunitățile de mai sus, dar nu fii formalist în ele. O, formalismul îți întunecă mult viața, ba chiar ți-o va face foarte pământească! Nu va exista nicio frumusețe în ea dacă ești formal în disciplinele tale sfinte. Există mulți creștini care, sper, au o temelie solidă, dar care, înclinând încetul cu încetul către o religie formală, nu își onorează niciodată profesiunea de credință. Ei au parte de puțină mângâiere pentru sufletele lor. Ei merg în viață cu o stare a inimii aproape moartă. Ei nu știu ce înseamnă părtășia cu Dumnezeu. O, păzește-te de asta! Noi toți suntem expuși aceluiași pericol, prin natura noastră.

Cei care au conștiințele iluminate nu îndrăznesc decât să fructifice oportunitățile pentru discipline sfinte. Dar vine apoi ispita diavolului și corupția propriei firi pământești. După ce ți-ai terminat treaba, totul s-a încheiat. Te-ai rugat, da, dar ai fost în Cer în acel timp? Ce lucruri spirituale ai dus înaintea lui Dumnezeu? Păzește-te de formalism! El îți va împiedica mult viața cerească. Chiar dacă este slab, creștinul poate să Îi spună lui Dumnezeu măcar câteva vorbe, câteva cuvinte frânte și jumătăți de propoziții. Iar dacă nu tratează formalist părtășia cu Domnul, el poate avea parte de o comuniune bogată cu Dumnezeu. Alții, care pot fi foarte activi în alte lucruri, dar se bazează pe lucrarea lor, nu cunosc niciodată ce înseamnă să trăiești o viață cerească.

Străduiește-te să îți stăpânești trupul, adică nu îți hrăni firea pământească, ci păzește-te de poftele senzuale. Cum a ajuns Pavel să trăiască o viață cerească? El a spus, „mă port aspru cu trupul meu”.² El și-a stăpânit trupul, ca și cum ar fi spus, „trupul meu mi-ar distrage inima de la lucrurile spirituale și m-ar face să fiu lumesc și senzual. Îl voi ține smerit; nu-i voi da acea satisfacție firii pământești și trupului astfel încât să întărească vreo ispită care să-mi atragă inima de la lucrurile spirituale și cerești. Nu, ci îmi voi stăpâni trupul”. Niciun creștin nu este ceresc de la sine, ci el trebuie să fie foarte atent și veghetor asupra simțămintelor sale câtă vreme trăiește aici, stăpânindu-și trupul așa încât să poată trăi o viață duhovnicească.

Străduiește-te să fii îndemânatic în taina evlaviei, să îți extragi putere din Isus Hristos în tot ce faci. Frații mei, Hristos este scara lui Iacov (Gen. 28:12; Ioan 1:51). Când Iacov dormea, el a văzut o scară pe care îngerii coborau și urcau la Cer. Această scară nu este altcineva decât Isus Hristos, și ea este îndreptată către Cer. Dacă vrei să mergi la Cer și să dialoghezi cu Cerul, aceasta trebuie să se petreacă prin Isus Hristos. Trebuie să fii instruit în taina Evangheliei, în părtășia cu Dumnezeu, printr-un Mijlocitor. Există o distanță infinită între Dumnezeu și noi, atât de mare, încât dacă nu Îl avem pe Hristos, Mijlocitorul, nu putem veni niciodată la Dumnezeu, nici Dumnezeu nu poate veni la noi. Doar Hristos Mijlocitorul, doar El este scara… Putem să Îl avem pe Hristos în inimile noastre, astfel că ne putem apropia de Cer prin mijlocirea Lui.

Când un creștin ajunge să trăiască în acest fel și poate spune, „Ce aștept de la Dumnezeu, aștept să primesc printr-un Mijlocitor; și toată slujirea pe care I-o aduc lui Dumnezeu, o aduc prin mâna și inima lui Hristos”, el are o părtășie mare cu Cerul. Prin Isus Hristos Mijlocitorul, el poate să vină și să se înfățișeze, chiar dacă niciun lucru necurat nu poate veni în prezența Domnului. Dumnezeu se uită către sfinți văzându-i neprihăniți prin Hristos, îmbrăcați cu neprihănirea Lui. Ei pot veni la Tatăl lor cu tot curajul, fiind acoperiți de haina Fratelui lor mai mare. Ei pot veni și îngenunchea înaintea tronului de har în fiecare dimineață, cerând binecuvântarea Tatălui lor! Prin El, noi avem acces la Tatăl. O, cunoaște taina evlaviei extrăgându-ți toată puterea de la Hristos și ducând totul la Dumnezeu prin Hristos! Prin aceasta, Cerul se coboară la tine și, astfel, poți urca la Cer. Aceasta este scara lui Iacov.

Dar oamenii care privesc către Dumnezeu doar într-un fel firesc, ei gândesc în felul acesta: „Toate lucrurile bune vin de la Dumnezeu”, așa că se roagă așa: „Doamne, Te implorăm, binecuvântează-ne azi, căci toate lucrurile bune vin de la Tine”. Ei Îl slujesc pe Dumnezeu; conștiințele lor le spun că trebuie să I se închine și să Îl slujească pe Dumnezeu câtă vreme trăiesc aici. Totuși, ei fac aceste lucruri într-un fel plictisit, firesc. Vreau să pun acest lucru în inimile voastre: toate lucrurile bune vin de la Dumnezeu printr-un Mijlocitor, prin Isus Hristos, a doua Persoană a Trinității, Dumnezeul-Om. Toată slujirea mea este adusă înaintea lui Dumnezeu prin El. Există acest Mijlocitor, acest Dumnezeu-Om, care mă unește cu Dumnezeu. Prin El, eu sunt primit atât în persoana cât și în acțiunile mele. Prin El, am parte de tot felul de binecuvântări care vin de la Dumnezeu doar în calitatea Lui de Creator. În bunătatea Lui, Dumnezeu revarsă multe lucruri bune asupra ființelor create. Dar când venim la Dumnezeu în Hristos, noi primim binecuvântări cerești, binecuvântări care trec dincolo de puterea naturii, ba chiar dincolo de toate binecuvântările pe care le putem avea prin natură, dincolo de toate binecuvântările pe care ființele create le-ar putea avea. Cei credincioși au parte de binecuvântările cerești ale lui Dumnezeu prin mijlocirea lui Hristos.

Ei se bucură de Dumnezeu în Hristos într-un fel ceresc, supranatural. O, aceasta este calea prin care viețile noastre pot fi cerești, iar creștinii obișnuiți bine cu Evanghelia lui Hristos ajung să trăiască mult mai ceresc decât cei care se apropie de Cer într-un fel plictisit, greoi și firesc! Inimile celor neobișnuiți cu această taină zac și se târăsc pe acest pământ, neștiind ce înseamnă să trăiască într-un fel ceresc.

Așadar, următoarea regulă, cu care voi încheia, este aceasta: pune mult la lucru harul credinței. Nu există nicio altă cale de a depăși starea firească decât prin punerea la lucru a harului credinței. Mulți creștini își închipuie că trebuie să manifeste dragoste pentru Dumnezeu și să aibă întristare față de păcat. Harul pocăinței și întristarea pentru păcat sunt lucruri bune. Ar trebui să exersezi aceste lucruri, alături de răbdare. Dar dacă vrei să trăiești o viață cerească, marele har care trebuie pus la lucru este credința. Fii hotărât să pui mult la lucru acest har, căci nu putem avea părtășie cu Dumnezeu prin Hristos decât având credință. Chiar dacă Hristos este scara, credința este ceea ce urcă și coboară pe această scară. Credința este ceea ce face ca lucrurile Cerului să fie reale în sufletele noastre.

Fragment din A Treatise of Earthly Mindedness, Soli Deo Gloria, Reformation Heritage Books, www.heritagebooks.org; folosit cu permisiune.

Note bibliografice și explicative

(1) formalism– practicarea formelor exterioare religioase, în lipsa realității spirituale interioare.

(2) Burroughs se referă la pasajul din 1 Corinteni 9:27: „mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire”. Originalul din greacă are sensul de „îmi tratez trupul cu asprime și îl supun”, ceea ce este o figură de stil despre auto-disciplina riguroasă, nu despre o rănire reală a trupului.

Dacă ajungi vreodată în Cer, există un principiu al lui pus în sufletul tău aici, adică un principiu ceresc de viață, care te poartă către Cer. Mă refer la lucrarea lui Dumnezeu care te face să ai o gândire cerească și inimă cerească. – J. Burroughs

Dacă Dumnezeu ți-a dat o minte și dorințe cerești, El îți va da și Cerul. – Thomas Manton