Suspinele părinților pentru copiii lor necredincioși
Mă voi adresa acum acelor părinți care trec prin această suferință de a avea copii necredincioși, și vreau să îi sfătuiesc cum să o suporte, folosindu-mă de opt îndemnuri.
1) Urâți ca pe un mare păcat să vă lăsați învinși de această suferință, adică fie să nu vă mai faceți datoria sau să vă cufundați în amărăciune. Dacă stricăciunea lor vă face să eșuați sub povara acestei suferințe, aceasta este un semn că v-ați pus prea multă nădejde în copii pentru fericirea voastră. Vreau să vă implor folosindu-mă de cuvintele lui Ioab față de David, pe când acesta din urmă plângea cu amar moartea fiului său Absalom: „[tu] arăți azi că pentru tine nu sunt nici căpetenii, nici slujitori” (2 Sam. 19:6). Așa vă spun și eu, că, dacă vă comportați astfel, prăbușindu-vă sub povara unui copil neascultător, afirmați că pentru voi n-ar exista nici Dumnezeu și nici Hristos.
2) Luați în considerare că o astfel de suferință poate să vină și asupra celor mai dragi dintre copiii lui Dumnezeu. Nu trebuie să vă gândiți la aceasta ca și cum ați fi primii părinți evlavioși care au copii necredincioși, sau ca și cum vi s-ar întâmpla vreun lucru ciudat. Vă mărturisesc că, acolo unde un necaz pare să fie singular sau din cale-afară de mare, este mai mare probabilitatea de a-l copleși pe cel în suferință, pentru că el va fi tentat să creadă că la mijloc ar fi vreo supărare deosebită a lui Dumnezeu față de el. [Ei] spun ca și biserica, „voi, care treceți pe lângă mine, priviți și vedeți dacă este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!” (Plâng. 1:12). Dar această suferință este una obișnuită și este consecventă cu harul mântuitor al lui Dumnezeu destinat lor, fiind o nuia care a fost de folos multora dintre cei neprihăniți.
3) Gândiți-vă la multe alte suferințe, mult mai grave, care s-ar fi putut abate asupra voastră. Iată numai trei astfel de necazuri mai mari, care v-ar putea face oricând viața mult mai tristă. În primul rând, voi înșivă ați fi putut fi niște oameni necredincioși, răi și stricați. Dacă marele Iehova v-ar fi condamnat și blestemat pentru vecie, aceasta v-ar fi făcut situația mult mai mizeră decât faptul că sunteți chinuiți pentru o vreme de un copil rău. În al doilea rând, ai fi putut avea un soț sau soție care să fie ca un putregai în oasele tale. În versetul următor, Solomon pare să vorbească despre un tovarăș de viață care este mai rău decât a avea un copil stricat, „Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, și o nevastă gâlcevitoare este ca o streașină de pe care picură într-una” (Prov. 19:13). O astfel de soție este ca picurarea constantă a ploii care pătrunde prin acoperișul unei case, ducând la putrezirea clădirii, la distrugerea bunurilor din ea și la ruinarea atât a casei cât și a celor ce locuiesc în ea. Pe cât ți-ar fi soția mai apropiată și mai dragă inimii tale prin comparație cu copilul, pe atâta suferința ta într-o astfel de situație ar fi mai mare. În al treilea rând, Dumnezeu i-ar fi putut deja lăsa pe copiii voștri să piară în păcatele lor. Dacă nu aveți decât un copil credincios, bucuria voastră legată de acest lucru ar trebui să compenseze mult din întristarea dată de necredincioșia celorlalți copii…
5) Faceți ca amărăciunea voastră să fie călăuzită de Scriptură și de rațiune, astfel încât să nu Îl provocați pe Dumnezeu, să nu vă pângăriți sufletele și să nu vă răniți conștiințele prin lacrimi și suspine păcătoase. Pentru aceasta, vă sfătuiesc să respectați următoarele două reguli: în primul rând, plângeți mai mult pentru păcatele lor, prin care ei Îl provoacă și Îl dezonorează pe Dumnezeu, și prin care se ruinează și se pângăresc pe ei înșiși decât să plângeți pentru orice lucru care vă face pe voi de rușine în fața altora sau pe care îl pierdeți pe lumea aceasta din cauza lor. Faceți acest lucru astfel încât să arătați că dragostea pentru Dumnezeu și pentru sufletele copiilor voștri, nu dragostea de lume, are cea mai puternică influență asupra întristării voastre. Mă tem că, în general, în părinții evlavioși se naște prea multă amărăciune pământească și prea puțină amărăciune divină în astfel de situații. În al doilea rând, nu lăsați ca amărăciunea voastră să vă îmbolnăvească trupurile și să vă afecteze sănătatea. Dumnezeu nu ne cere să plângem mai mult pentru păcatele copiilor noștri decât plângem pentru păcatele noastre. El nu ne poruncește niciodată să ne împlinim menirea prin întristare în așa fel încât să ne distrugem trupurile, care sunt templul Duhului Sfânt. Adevărul este că întristarea biblică este sănătatea sufletului și ea niciodată nu rănește trupul – căci harul este întotdeauna un prieten, niciodată un vrăjmaș al naturii. De aceea, nu vă privați pe voi înșivă de toate oportunitățile de a-L cinsti pe Dumnezeu și de a sluji bisericii Sale. Nu faceți așa încât să vă distrugeți unul pe altul ca soți, și aveți grijă să nu vă transformați copiii în orfani datorită unei astfel de amărăciuni. Aceste lucruri nu Îl vor onora nici pe Dumnezeu, nu vă vor ușura suferința și nici nu vor face nimic bun pentru copiii voștri răi și vrednici de milă.
6) Străduiți-vă să vă întăriți în harurile voastre în timpul cât suferiți din pricina copiilor voștri. Aveți nevoie de mai multă cunoaștere, înțelepciune, credință, speranță, dragoste, blândețe și răbdare, ca să fiți capabili și pregătiți să purtați această suferință mai mult decât pe altele. Trebuie să priviți la Dumnezeu și la Hristos și să vă bucurați de El, să țineți vie această bucurie în inimile voastre în timpul cât sunteți afectați de această suferință mai mult decât de oricare alte necazuri. Totuși, prin puterea lui Hristos, puteți fi făcuți capabili nu doar să purtați această încercare, ci și să căpătați cinste prin ea; și, cu cât este mai mare tulburarea, cu atât mai mult bine ați putea primi prin ea.
7) Mângâiați-vă în faptul că cele mai bune și mai mărețe lucruri, pentru care v-ați rugat cel mai mult, pe care le-ați așteptat cel mai mult, pe care le-ați dorit și le-ați iubit mai mult, sunt toate asigurate pentru voi. Dumnezeul vostru este și va fi binecuvântat și glorios pentru totdeauna, indiferent care va fi soarta copilului vostru. Toate perfecțiunile Sale infinite lucrează pentru gloria Sa. Hristos Însuși este al lui Dumnezeu și Își face lucrarea de Mijlocitor ca Slujitor al Lui și pentru gloria Tatălui. Toți îngerii și sfinții binecuvântați Îl vor onora, admira, iubi și lăuda pe veci.
Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt pe vecie ai voștri și vor fi pe veci glorificați când voi sunteți binecuvântați și când veți fi primiți în glorie. Aveți un copil rău, dar aveți un Dumnezeu bun. Când știți că toată lucrarea voastră va fi finalizată, că păcatele voastre sunt iertate și date morții, că harurile voastre sunt perfecte, când știți că trupurile și sufletele voastre se pregătesc pentru glorificare – este posibil ca un copil necredincios să vă facă toate mângâierile să piară?
8) Fiți conștienți că această suferință nu va dura multă vreme. Vă mărturisesc că nu știu și nici nu aș putea găsi ceva anume care să poată înălța inima deasupra acestui necaz în afara cunoașterii și a experimentării dragostei infinite a lui Dumnezeu în Hristos pentru om și a veșniciei sfinte și glorioase pe care această dragoste o va face practică pentru acel om în scurt timp. Faptul că v-am arătat că situația voastră este și a fost comună multora dintre părinții evlavioși ar trebui să vă mai stingă din tristețe – dar sigur că ce valoare are să vă spun că alții sunt sau au fost în situații la fel de nefericite ca a voastră? Sau să vă spun că au existat copii la fel de stricați ca ai voștri care au fost sfințiți și le-au dat motive de speranță altora – lucru care să cântărească mai mult în gândurile voastre că ei ar putea să fie mântuiți sau să fie condamnați… Există în mod egal motive să ne temem de unul dintre aceste rezultate finale, pe cât trebuie să avem speranță pentru cealaltă situație. Dar pentru ca un om să își vadă moartea ca un câștig, să fie gata să plece în acea lume unde nu va mai fi nimic din această întristare, și în final să vadă că, în Ziua Judecății, copiii lui stricați nu vor mai însemna pentru el mai mult decât… niște demoni blestemați, și ca el însuși să stea alături de Hristos judecându-i; ca el să iubească și să își găsească plăcerea în sfințenia și dreptatea Judecătorului întregii lumi prin declararea sentinței drepte împotriva lor, „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!” (Matei 25:41) – acestea sunt adevăruri suficiente pentru a compensa toată durerea extremă avută pentru copiii lui necredincioși.
* * *
Fragment din Suspinele părinților pentru copiii lor nemântuiți, publicată de Editura MAGNA GRATIA.
AI FOST BINECUVÂNTAT PRIN MAGNA GRATIA?
Ajută-ne să mergem mai departe! MAGNA GRATIA există pentru a-L glorifica pe Dumnezeu prin literatură creștină de cea mai bună calitate, consecventă doctrinar, oferită gratuit în format electronic. Pentru a putea continua, avem nevoie de ajutorul tău, iar noi îți vom trimite în dar cărți în format tipărit, în semn de mulțumire pentru donația ta.
Apasă pe fotografia de mai jos și află detalii.
