Creația și providența lui Dumnezeu

Care este lucrarea de creație? Lucrarea de creație constă în aceea că Dumnezeu a făcut toate lucrurile din nimic, prin Cuvântul puterii Sale, în decurs de șase zile, și toate au fost foarte bune.

A creat Dumnezeu lumea? Da. „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat Pământul; și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale” (Evrei 1:10). El a creat și toate lucrurile din ea? Da. „Dumnezeu… a făcut lumea și tot ce este în ea” (F.A. 17:24). A creat Dumnezeu sufletul omului? Da. „Domnul… a întocmit duhul omului din el” (Zah. 12:1). Și trupul omului? Da. „În cartea Ta erau scrise toate zilele [membrele, lit. KJV] care-mi erau rânduite” (Ps. 139:16). A creat Dumnezeu îngerii cei mai înălțați? Da. „Prin El au fost făcute toate lucrurile… cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii…” etc. (Col. 1:16). El a creat și cele mai neînsemnate insecte? Da. „Dumnezeu a făcut… toate târâtoarele Pământului după soiul lor” (Gen. 1:25). Și atotștiința^[1] [Lui] a acceptat ceea ce atotputernicia^[2] [Lui] a produs? Da. „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune” (Gen. 1:31).

A avut nevoie Dumnezeu de vreun ajutor în lucrarea Lui? Nu. „Cui îi sunt dator, ca să-i plătesc?” (Iov 41:11). A creat El toate lucrurile din nimic? Da, căci „tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd” (Evrei 11:3). Și prin Cuvântul Lui? Da. El a spus: „Să fie lumină! Și a fost lumină” (Gen. 1:3). Și a făcut asta în șase zile? Da. „În șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea, și tot ce este în ele” (Exod 20:11). A rânduit Dumnezeu fiecare lucru cu rolul și folosul lui? Da. „Să fie niște luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie niște semne care să arate vremile, zilele și anii” (Gen. 1:14). Continuă Dumnezeu să creeze? Nu. „În ziua a șaptea Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea, pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse” (Gen. 2:2).

Cum l-a creat Dumnezeu pe om? Dumnezeu l-a creat pe om bărbat și femeie, după chipul Lui – în cunoaștere, neprihănire și sfințenie – înzestrându-l cu stăpânire asupra lucrurilor create.

A existat vreun om înainte de Adam? Nu. El a fost „omul dintâi” (1 Cor. 15:45). Atunci provin toți oamenii din Adam? Da. Dumnezeu „a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața Pământului” (F.A. 17:26). Iar Adam își trage ființa de la Dumnezeu? Da. „Adam, fiul lui Dumnezeu” (Luca 3:38).

L-a creat Dumnezeu pe om bărbat și femeie? Da. „I-a făcut parte bărbătească și parte femeiască” (Gen. 5:2). A existat vreo diferență în maniera în care ei doi au fost creați? Da. „În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat” (1 Cor. 11:8). Dar în ordinea creației lor? Da. „Căci întâi a fost întocmit Adam, și apoi Eva” (1 Tim. 2:13). Dar în scopul creației lor? Da. „Nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat” (1 Cor. 11:9).

A fost omul creat după chipul lui Dumnezeu? Da. „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu” (Gen. 1:27). Acel chip constă în cunoaștere? Da. „V-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut” (Col. 3:10). Și în neprihănire și sfințenie? Da, căci „omul cel nou [este] făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul” (Efes. 4:24). Și în autoritate și stăpânire? Da, căci „toate le-ai pus sub picioarele lui” (Ps. 8:6). A fost această stare a omului una foarte glorioasă? Da. „Tu… l-ai încununat cu slavă și cu cinste” (Ps. 8:5). Dar a fost una neschimbătoare? Nu, căci „omul pus în cinste nu dăinuiește” (Ps. 49:12).

Care sunt lucrările providenței lui Dumnezeu? Lucrările providenței lui Dumnezeu sunt acțiunile Sale cu totul sfinte, înțelepte și puternice de păstrare și stăpânire peste toate făpturile create de El și peste toate acțiunile lor.

Este providența lui Dumnezeu universală? Da. „Domnia Lui stăpânește peste tot” (Ps. 103:19). Se întinde ea peste toate lumile? Da. „Domnul face tot ce vrea în Ceruri și pe Pământ” (Ps. 135:6). Și peste toate făpturile create? Da. El susține „toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” (Evrei 1:3). Se extinde stăpânirea Lui și peste creația lipsită de viață? Da. El „înnoadă legăturile Găinușei, și să dezleagă frânghiile Orionului” (cf. Iov 38:31). Și peste viețuitoarele create? Da. „Chiar și cocostârcul își cunoaște vremea” (Ier. 8:7). Rânduiește aceasta toate evenimentele legate de oameni, la nivel individual? Da. „Zilele lui sunt hotărâte… i-ai numărat lunile” (Iov 14:5). Și toate cele legate de împărății și grupuri de oameni? Da. „El schimbă vremurile și împrejurările; El îi răstoarnă și îi pune pe împărați” (Dan. 2:21). Exercită Dumnezeu o providență specială peste anumite locuri? Da. Astfel, Canaanul a fost „o țară de care îngrijește Domnul” (Deut. 11:12). Și peste unele persoane? Da. El „este Mântuitorul tuturor oamenilor, și mai ales al celor credincioși” (1 Tim. 4:10). Este un lucru de dorit să fim interesați de providența specială a lui Dumnezeu? Da. „Adu-Ți aminte de mine, Doamne, în bunăvoința Ta pentru poporul Tău” (Ps. 106:4).

Se extinde providența lui Dumnezeu peste toate acțiunile? Da. „Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii” (Prov. 16:9). Se extinde ea peste toate acțiunile naturale? Da. „În El avem viața, mișcarea și ființa” (F.A. 17:28). Și peste toate acțiunile forțate [sau care par întâmplătoare, n.tr.]? Da. Astfel, „un om a tras cu arcul la întâmplare, și l-a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoșei” (1 Împ. 22:34). Și peste toate faptele bune? Da. „Pașii omului bun sunt rânduiți de Domnul” (Ps. 37:23, lit. KJV). Și peste faptele rele? Da. „Nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu” (Gen 45:8).^[3] Poate schimba Dumnezeu răul în bine? Da. „Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Gen. 50:20). Sunt acțiunile lui Dumnezeu tainice? Da. „Judecățile Tale sunt ca Adâncul cel mare” (Ps. 36:6). Dar sunt ele armonioase? Da. Ele „lucrează împreună” (Rom. 8:28).

Este ocrotirea [vieții] un act al providenței? Da. „El ne-a păstrat sufletul cu viață” (Ps. 66:9). Ne-a ocrotit Dumnezeu când am fost prunci? Da. „De când eram la sânul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu” (Ps. 22:10). Și ne va ocroti El în anii bătrâneții? Da. „Până la căruntețele voastre vă voi sprijini” (Isaia 46:4). Ne dă El hrană? Da. El „v-a dat hrană din belșug și v-a umplut inimile de bucurie” (F.A. 14:17). Și odihnă? Da. „Preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn” (Ps. 127:2). Ne ocrotește El de pericolele amenințătoare? Da. „Toate oasele i le păzește” (Ps. 34:20). Și ne înzestrează cu înțelepciune pentru diversele noastre ocupații? Da. Bețaleel și Oholiab au fost „umpluți cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înțelepciune, pricepere și știință, pentru tot felul de lucrări” (Exod 35:31). Se extinde grija lui Dumnezeu peste viețuitoarele cele mai neînsemnate? Da. Nicio vrabie „nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru” (Matei 10:29).

Este stăpânirea și ea un act al providenței lui Dumnezeu? Da. Dumnezeu „stăpânește pe vecie, prin puterea Lui” (Ps. 66:7). Păstrează Dumnezeu legi și rânduieli în natură? Da. Astfel, citim despre „legământul [Lui] cu ziua, și legământul [Lui] cu noaptea” (Ier. 33:20). Dar le suspendă El uneori sau acționează uneori contrar față de ele? Da. „Soarele s-a oprit în mijlocul cerului, și nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă” (Ios. 10:13). Susține El toate făpturile în acțiunile lor? Da. „Din porunca Ta se înalță vulturul, și își așează cuibul pe înălțimi” (Iov 39:27). Dar poate El să și înfrâneze aceste acțiuni? Da. El „a închis gura leilor” (Dan. 6:22). Exercită El o stăpânire specială peste biserică? Da, căci „Dumnezeu împărățește peste Iacov” (Ps. 59:13).

Este stăpânirea lui Dumnezeu supremă? Da. El este „Împăratul împăraților și Domnul domnilor” (Apoc. 19:16). Este ea dreaptă și neprihănită? Da. „A Ta, Doamne, este domnia” (1 Cron. 29:11). Este ea cea suprem de înțeleaptă? Da. „Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui” (Rom. 11:33). Este ea sfântă? Da. „Domnul este drept în toate căile Lui, și milostiv în toate faptele Lui” (Ps. 145:17). Este ea absolută? Da. „Vrei dar să te cerți cu El, pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?” (Iov 33:13). Este ea eficace și imposibil de influențat? Da. „Ce-I dorește sufletul, aceea face” (Iov 23:13).

Este stăpânirea providențială a lui Dumnezeu un argument care ne cheamă la încredere față de El? Da. „Încredințează-ți soarta în mâna Domnului” (Ps. 37:5). Și un argument care ne cheamă la tăcere și supunere? Da. „Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu” (Ps. 46:10). Și la laudă și mulțumire? Da. „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărățească” (Apoc. 19:6).

Ce act special al providenței a exercitat Dumnezeu față de om în starea în care omul a fost creat? Când Dumnezeu l-a creat pe om, El a intrat într-un legământ al vieții cu omul, cu condiția ascultării perfecte – interzicându-i să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului, ca să nu sufere durerea morții.

L-a făcut Dumnezeu pe om perfect de sfânt? Da. „Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană” (Ecl. 7:29). Și perfect de fericit? Da, căci El „i-a binecuvântat” (Gen. 1:28). I-a dat El o lege? Da. „Domnul Dumnezeu i-a dat omului porunca” (Gen. 2:16). Și a fost omul, ca o făptură creată de Dumnezeu, obligat să asculte de acea lege? Da. „Ține minte aceste lucruri, Iacove, și tu, Israele, căci ești robul Meu. Eu te-am făcut, tu ești robul Meu, Israele, nu Mă uita!” (Isaia 44:21).

A fost legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu Adam un legământ al vieții? Da, căci „Legea nu se întemeiază pe credință; ci ea zice: ‚Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele’” (Gal. 3:12). A existat o poruncă specială ce i-a fost dată omului ca să îl încerce? Da. „Din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci” (Gen. 2:17).

Și a fost avertizat omul cu moartea în cazul neascultării? Da. „În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit” (Gen. 2:17). A fost el forțat în vreun fel să încalce această lege? Nu, căci „poți să mănânci după plăcere din orice [alt] pom din grădină” (Gen. 2:16).

A fost făcut acest legământ cu Adam ca reprezentant al omului? Da, căci el a fost „o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină” (Rom. 5:14).^[4] A fost și Eva inclusă în el? Da, căci „Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: ‚Ce ai făcut?’” (Gen. 3:13). A fost această lege vrednică de Dumnezeu? Da. „Cel ce judecă tot Pământul nu va face oare dreptate?” (Gen. 18:25). Este al doilea legământ mai bun decât a fost primul? Da, căci Hristos „este Mijlocitorul unui legământ mai bun” (Evrei 8:6).

Fragment din A Scriptural Exposition of the Baptist Catechism.

[1] atotștiința – starea de a avea cunoaștere infinită, de a cunoaște totul.

[2] atotputernicia – starea de a avea putere nelimitată sau toată puterea.

[3] Faptul că Dumnezeu are autoritate și stăpânire peste faptele rele ale omului sau ale demonilor nu Îl face să fie autorul acestora. – n.tr.

[4] Sau asemănător Celui ce avea să vină, adică a lui Hristos, în calitatea Lui de Cap reprezentativ – n.tr.