O veste din Cer

Evanghelia este o veste din Cer este dată pentru a fi crezută și în care să ne punem nădejdea pentru mântuire. În primul rând, vom privi la Evanghelie sub aspectul unei vești, în general.

1. Avem de-a face, iată, cu subiectul unei vești sau lucrul vestit, care presupune un scop, o acțiune sau un eveniment ce este adevărat sau fals. Subiectul veștii Evangheliei este o dragoste, un scop care se găsește în Dumnezeu spre mântuirea păcătoșilor dintre oameni (2 Tim. 1:9-10). Așa a fost vestea Evangheliei transmisă pentru prima dată lumii (Gen. 3:25). Este vestea unui act al harului și bunătății lui Dumnezeu, în favoarea oamenilor, prin care El le-a dat pe Fiul Său care să le slujească drept Mântuitor (Ioan 3:26; Isaia 9:6) și, în El, le-a dat viața veșnică (1 Ioan 5:11). Vestea evenimentului morții lui Hristos pentru păcătoși și a Hristosului crucificat fiind gata pentru a Se uni cu păcătoșii (Matei 22:4) este un subiect de maximă importanță.

2. Apoi avem de-a face cu un loc de unde pleacă această veste. Iar acest loc este Cerul, sânul Tatălui. De aceea, Evanghelia este denumită „cerească” (Ioan 3:12), descoperită din inima Tatălui. Locul de origine al acestei vești este locul tranzacției făcute, aflat la o oarecare distanță de locul unde ea este proclamată.

Așadar,

(1) Evanghelia este o veste din Cer, acolo unde a fost concepută o lucrare înrădăcinată în dragoste, unde a fost dat darul Fiului și de unde El a venit pentru a muri pentru păcătoși, acesta fiind și locul unde El este gata să Se unească cu ei. Evanghelia poate fi vestită de la un colț al pământului la celălalt, așa cum s-a petrecut de la Ierusalim către tot restul lumii (Isaia 2:3; Luca 24:47). Dar ea, la origine, provine din Cer (Luca 2:23-14).

(2) Evanghelia este vestea bună provenită dintr-o țară de departe și, ca atare, ea trebuie să fie acceptabilă ca apa rece pentru cel însetat (Prov. 25:25). Dar, pe cât se află mai departe o țară de unde ne vine o veste, pe atât ne considerăm mai puțin vizați de ea. Așa tratează oamenii firești vestea Evangheliei. Dar, oricât de departe ar fi această țară, trebuie să ne petrecem veșnicia în ea, altfel ne-o vom petrece în Iad. Din acest motiv, ea ne vizează îndeaproape.

3. Esența veștii se referă la lucruri nevăzute de cei către care ea este adusă. Așa este și esența veștii Evangheliei. Ceea ce ți se vestește în Evanghelie se referă la un Dumnezeu nevăzut (Ioan 1:18), un Mântuitor nevăzut (1 Petru 1:8) și lucruri nevăzute (2 Cor. 4:18). Așadar, Evanghelia face obiectul credinței, nu al vederii (Evrei 11:1). Noi o primim prin auzire, nu prin vedere (Isaia 55:3). Nu este ceva ce noi credem ca urmare a vederii naturale, ci pe baza mărturiei Altuia, adică a lui Dumnezeu. De aceea, lumea aceasta carnală se bizuie pe lucruri văzute (Ps. 4:6), dar este greoaie în a crede Evanghelia.

4. De asemenea, există un vestitor sau vestitori. În acest caz, vestea este adusă de mai multe persoane. Dar,

(1) Primul vestitor este un martor ocular, adică Isus Hristos. Hristos Însuși a fost Cel ce a adus vestea Evangheliei (Evrei 2:3). Cine putea să facă mai bine această slujire (Ioan 1:18)? Ceea ce El a vestit, a și văzut și, de aceea, ne dă mărturia Sa cu privire la adevărul Evangheliei, pe baza faptului că El a fost martor ocular (Ioan 3:11). De aceea, El ne este prezentat ca Martorul credincios și adevărat (Apoc. 3:14), care a fost din veșnicie participant la întreg planul care ne este descoperit în Evanghelie.

(2) Profeții, apostolii și slujitorii Evangheliei. Ei sunt cel de-al doilea grup al vestitorilor. Primii L-au urmat imediat pe Hristos, după care au venit și ceilalți.

5. În ultimul rând, există o manifestare a lucrului vestit față de cei cărora le este făcută cunoscută vestea. Așa este harul lui Dumnezeu manifestat față de sărmanii păcătoși, prezentat înaintea lor prin Evanghelie (2 Tim. 1:9-10). Această veste nu mai este ținută secretă înaintea lor, ci ei sunt făcuți să cunoască scopul, acțiunea și evenimentele care privesc mântuirea lor. Evanghelia se deschide și descoperă secretul harului lui Dumnezeu față de păcătoși prin metoda comunicării ei, chiar întreg planul de mântuire, care a fost ascuns în inima lui Dumnezeu din veșnicie (Ioan 1:18).

Ne vom uita acum la vestea Evangheliei și la punerea nădejdii în ea:

1. Evanghelia este o veste din Cer care privește mântuirea bieților păcătoși din păcate (Matei 1:21) și de la mânia lui Dumnezeu (Ioan 3:16). Ea este obținută cu un mare preț, dar pusă la dispoziția ta fără plată, prin cuvântul promisiunii, astfel încât poți să intri în posesia ei fără plată (Isaia 55:1). Această veste, odată adusă la cunoștința păcătosului, este însușită prin credință drept o veste adevărată, omul crezând că Dumnezeu a spus-o, iar el își pune nădejdea în ea ca într-un lucru bun, bizuindu-și propria mântuire pe ea. Astfel, sufletul Îl îmbrățișează cu toată dorința pe Mântuitorul și mântuirea care îi este adusă prin această veste, la fel cum un om aflat pe punctul de a se îneca se agață de frânghia care îi este oferită ca să îl scoată din apele învolburate.

2. Evanghelia este vestea unui Hristos crucificat, dat pentru păcătoși ca instrumentul Cerului spre mântuirea lor. Ea este proclamată prin autoritatea Cerului, afirmând că Hristos a murit și că, prin moartea Lui, El a procurat viața și mântuirea pentru copiii pierduți ai lui Adam și că fiecare dintre ei au, de aceea, acces liber și deplin la El (Matei 22:4). De îndată ce credința își pune nădejdea în această veste, considerând-o bună și adevărată, sufletul concluzionează că „Mântuitorul este al meu”, și se bizuie pe El pentru tot ceea ce moartea Lui a procurat, în mod particular pentru viață și mântuire (1 Cor. 2:2).

3. Evanghelia este o veste a neprihănirii prin care noi, cei vinovați, putem sta înaintea unui Dumnezeu sfânt. „În ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credință și care duce la credință, după cum este scris: ‚Cel neprihănit va trăi prin credință’” (Rom. 1:17). Prin credință, omul crede că există o astfel de neprihănire, că ea este suficientă pentru a-i acoperi toate păcatele, și că această neprihănire îi este oferită spre a se bizui pe ea. Astfel, credinciosul își pune nădejdea în ea, considerând-o neprihănirea proprie înaintea lui Dumnezeu, renunțând la orice altă neprihănire și făcându-se dependent doar de neprihănirea lui Hristos (Gal. 2:16).

4. Evanghelia este vestea unei iertări oferită sub pecetea măreață a Cerului, în Hristos, tuturor celor care o vor primi în El. „Să știți dar, fraților, că în El vi se vestește iertarea păcatelor; și oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ați putut fi iertați prin Legea lui Moise” (F.A. 13:38-39). Această iertare este proclamată deschis prin autoritatea Cerului, deplin și gratuit, fără excepție, oricărui om pierdut al rasei lui Adam, înaintea căruia vestea este așezată. Prin credință, sufletul crede această veste drept adevărată și o aplică propriei persoane, spunând, „Această iertare este pentru mine! Este bună și potrivită situației mele. De aceea, mă voi bizui pe acest cuvânt al harului pentru iertarea mea, căci acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, care nu poate să mintă”.

5. Evanghelia este o veste a unui Medic care vindecă în mod infailibil toate bolile sufletului (Matei 9:12-13; Evrei 7:26), care face aceasta fără plată (Osea 14:4) și care nu-l respinge pe niciunul dintre pacienții Lui (Ioan 6:37). Sufletul crede această veste, o aplică cazului său și spune, „Voi crede în El spre îndepărtarea inimii mele de piatră, spre curățarea mea de răul căderii mele în păcate, a zelului meu după corupție morală, a problemei continue a poftelor care mă domină și a leproziei universale a corupției naturii mele”.

6. Evanghelia este vestea unei sărbători pentru sufletele înfometate (Isaia 25:6), la care toți sunt bineveniți, Hristos însuși fiind Cel ce a pregătit-o și care constă și în hrana însăși (Isaia 55:2). Obosit de cojile lucrurilor trecătoare, și crezând această veste, sufletul se hrănește din Hristos, a Cărui carne este cu adevărat hrană și al Cărui sânge este cu adevărat băutură, crezând și aplicând propriei persoane tot ceea ce Hristos a fost, a făcut și a suferit, acestea fiind temelia și izvorul din care sufletul își trage beneficiul, și care înseamnă să te hrănești, prin credință, dintr-un Mântuitor crucificat.

7. Evanghelia este vestea unei comori (2 Cor. 4:7). În ea se găsesc promisiuni prețioase – în mijlocul lor aflându-se Hristos cel prețios, cu meritele Sale – promisiuni prețioase, ca aurul: „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii, și să vezi” (Apoc. 3:18). Ogorul în care această comoară este ascunsă poate fi al tău. Evanghelia îți oferă legământul ca pe acel ogor. Credința nădăjduiește în această veste, iar sufletul se agață de acest legământ și își pune încrederea în întregime în comoara ascunsă acolo, pentru plata întregii sale datorii, pentru susținerea sa de-a lungul vieții și a morții, și pentru obținerea fericirii veșnice.

8. Evanghelia este vestea unei victorii câștigate de Isus Hristos asupra păcatului, Satanei, morții și a lumii, și aceasta spre beneficiul tuturor celor care se vor alătura gloriosului Cuceritor (Ps. 98:1). Credința se bizuie pe această veste, iar sufletul se încredințează ei spre biruința sa asupra tuturor vrăjmașilor amintiți, ca și cum aceștia ar fi niște inamici deja învinși (1 Ioan 5:4).

9. În ultimul rând, Evanghelia este vestea unei păci obținute prin sângele lui Hristos pentru sărmanii păcătoși (Efes. 2:14). Credința își pune nădejdea în ea și, în acest fel, sufletul vine înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unui Tată împăcat în Hristos, își aduce cererile și rugăciunile înaintea tronului, fiind convins că, între Cer și el, comunicarea este deschisă…

Aplicație

Acest lucru ne arată că Evanghelia este mijlocul stabilit de Dumnezeu spre mântuirea păcătoșilor. De aceea, ea este denumită „Evanghelia mântuirii noastre” (Efes. 1:13) și cea care „ne aduce mântuire” (Tit 2:11). Iluminarea naturală nu este mijlocul extern sau instrumentul mântuirii, căci ea nu aduce nicio veste despre Hristos (F.A. 4:12). Nici Legea nu este, căci ea este slujitorul morții și al condamnării (2 Cor. 3:7, 9) – ci doar Evanghelia. Doar în Evanghelie este descoperită o neprihănire pentru cei păcătoși (Rom. 1:16-17), și doar în ea le este dăruit Duhul Sfânt păcătoșilor morți (Gal. 3:2). A ignora Evanghelia, așadar, înseamnă a respinge singurul mijloc de mântuire. De aceea, este bine să știi că viața ta stă în Evanghelie și că nu există mântuire decât prin credința în vestea Evangheliei.

Fragment din „The Unsuccessfulness of the Gospel…”, The Complete Works of Thomas Boston, Vol. 10, republicată de Richard Owen Roberts Publishers.