Slujirile lui Hristos

„Da, El va zidi Templul Domnului, va purta podoabă împărătească, va ședea și va stăpâni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie” (Zah. 6:13).

Voi vorbi acum despre slujirile pe care le împlinește Hristos ca Răscumpărător al nostru, având în vedere pasajul biblic de mai sus.

În versetul 11 din acest capitol există o acțiune tipologică a încununării lui Iosua, marele preot, cu două cununi, lucru aplicat și explicat în versetele ulterioare ca ilustrându-L pe Hristos în slujirile Lui, care are multe cununi așezate pe Cap. În versetul 12 vedem o profeție despre întruparea lui Hristos, prin metafora Odraslei care odrăslește din familia lui David și care Își face o intrare smerită în lume, „ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat” (Isaia 53:2). În versetul nostru, avem prezentate slujirile pe care El a fost chemat să le împlinească în calitatea Sa de Răscumpărător al nostru, anume trei slujiri.

1. Slujirea de Profet; El va zidi Templul Domnului, adică Biserica Sa, Templul fiind un simbol al ei, prin cuvântul Evangheliei, fiind lucrarea Lui de Profet să o vestească înaintea oamenilor. Biserica este „zidită pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos”, Cel ce a revelat acele adevăruri predicate de proroci și de apostoli.

2. Slujirea de Preot, anume cea de expiație¹ a păcatelor poporului Său, de procurare a păcii pentru el și de aducere a cauzei lor înaintea lui Dumnezeu.

3. Slujirea de Rege, căci El are un scaun de domnie, ceea ce denotă calitatea Sa regală. El este un Preot așezat pe scaunul Său de domnie, ceea ce denotă răsplata suferințelor Sale și demnitatea înaltă în care a fost înălțat ca urmare a smeririi Sale și a suferințelor care au satisfăcut dreptatea lui Dumnezeu. El este ilustrat ca șezând pe scaunul Lui de domnie, nefiind un rege doar cu numele sau un monarh inactiv, ci exercitând actele de jurisdicție și cârmuire. În El se găsește toată gloria acestor slujiri, și ele sunt împlinite de El în ciuda oricărei împotriviri din partea oricui: El va ședea și va stăpâni pe scaunul Lui de domnie.

Pasajul nostru stă la temelia următoarei doctrine: „Ca Răscumpărător al nostru, Hristos împlinește slujirile de Profet, Preot și Rege, atât în starea Sa de smerire, cât și în cea de înălțare”. În analiza acestei învățături, voi arăta următoarele:

I. Veridicitatea acestor slujiri în Hristos.

II. Necesitatea ca El să le împlinească în calitatea Sa de Răscumpărător al nostru.

III. Când anume a împlinit El aceste slujiri.

IV. Câteva aplicații.

I. Vreau să arăt veridicitatea sau realitatea acestor slujiri în Hristos. Ca Răscumpărător al nostru, Hristos este investit în mod real cu aceste calități și slujiri; El este cu adevărat Profet, Preot și Rege; El împlinește aceste slujiri, adică execută aceste funcțiuni asociate acestor calități. Acest lucru rezultă clar,

A. Din mărturia evidentă a Scripturii. (1.) El are sau se află în posesia acestor slujiri – El este Profet, acel Profet prevestit de Moise, care trebuia ascultat în toate lucrurile pe care avea să le spună și despre care este scris: „oricine nu va asculta de Prorocul acela, va fi nimicit cu desăvârșire din mijlocul norodului” (F.A. 3:22-23), pasaj pe care apostolul Petru îl aplică lui Isus Hristos și care nu poate fi aplicabil nimănui altcuiva, căci doar El a dat învățătură cum niciun alt om nu a dat vreodată, chiar cu autoritate și putere. El este Preot. Așa este denumit El în mod expres: „Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec” (Evrei 5:6); El este menționat și în alte locuri din aceeași epistolă, unde sunt descrise pe larg realitatea, natura și țelul preoției Sale. El este și Rege. „Eu L-am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt” (Ps. 2:6). „Stăpânește în mijlocul vrăjmașilor Tăi!” (Ps. 110:2). El are toate semnele autorității regale: ceremonia de inaugurare sau ungere în slujirea Sa, „Eu L-am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt” (Ps. 2:6); o cunună (Ps. 21:3); o sabie (Ps. 45:3); un toiag de cârmuire (Ps. 65:6); și supuși (Luca 1:33; Ioan 1:49).

(2.) Scriptura mărturisește că El împlinește aceste slujiri. El însuși spune: „Eu sunt calea, adevărul și viața” (Ioan 14:6). El este calea spre viață și fericire, prin moartea Sa; adevărul în Cuvântul Lui, suma și substanța oricărui adevăr revelat; și viața în Duhul Său, care îi înviază și îi ocrotește pe copiii Lui prin puterea Sa. „El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare”: înțelepciune ca Profet, neprihănire ca Preot și sfințire și răscumpărare ca Rege.

B. Din Numele Său, Hristos sau Mesia, care înseamnă Unsul. În altă parte am spus că se obișnuia ca, sub Lege, trei persoane să fie unse, anume prorocii (1 Împ. 19:16), preoții, cum a fost Aaron (Exod 29:7), și regii, cum ar fi David și alții. Dar toate aceste slujiri se întâlnesc în Hristos, care a fost uns pentru împlinirea lor. De aceea, El însuși spune: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să le aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să îi vindec pe cei cu inima zdrobită, să le vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război izbăvirea” (Isaia 61:1). El este uns să le propovăduiască vestea bună celor blânzi, ca Profet; să îi vindece pe cei cu inima frântă, ca Preot; și să propovăduiască eliberarea, ca Rege. El nu a fost uns cu un untdelemn material, cum erau prorocii, preoții și regii în perioada Vechiului Testament, ci cu untdelemnul Duhului: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine [spune El], căci Domnul M-a uns”. Iar despre Dumnezeu se spune că „L-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus de tovarășii Lui de slujbă” (Ps. 45:7). Această ungere are sensul că (1.) El a fost pus deoparte pentru lucrarea de Mijlocitor și la aceste slujiri: Tatăl „L-a sfințit și L-a trimis în lume” (cf. Ioan 10:36). (2.) Deoarece Ființa Lui era înzestrată complet cu daruri și trăsături potrivite acestor slujiri, în ce privește natura Sa umană, nu i-a fost dat Duhul cu măsură (Isaia 11:1-2 etc.), ci în plinătate, nu doar suficient, ci din abundență, nu plinătatea unui vas, ci a unui izvor nesecat, ca să le dea din belșug har celor ai Lui (Ioan 1:16). El a fost inaugurat solemn în aceste slujiri la botezul Său (Matei 3:17); la schimbarea Sa la față (Matei 17:5); și la înălțarea Sa (F.A. 2:36). El a fost chemat la aceste slujiri cu solemnitate: „Nimeni nu-și ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron. Tot așa și Hristos, nu Și-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: ‚Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut’” (Evrei 5:4-5).

II. Vom analiza mai departe necesitatea împlinirii acestor slujiri. Întruparea lui Hristos și asumarea de către El a lucrării răscumpărării noastre a fost făcută în întregime voluntar, fără cea mai mică umbră de forțare; ci văzând că El a găsit plăcere ca, din bunătatea Lui măreață față de noi, să devină Răscumpărătorul nostru, a fost necesar pentru mântuirea noastră ca El să împlinească toate aceste trei slujiri. Acest lucru ne va fi arătat clar dacă,

A. Ne gândim la pierzarea noastră în păcat, neștiință, vinovăție și robie. Noi nu cunoșteam calea de întoarcere la Dumnezeu și, de aceea, Hristos, ca Profet al nostru, trebuia să ne învețe. Dar noi nu Îi puteam vedea fața, pentru că eram plini de vinovăție, astfel că Hristos a trebuit să facă ispășire și să îndepărteze acea vinovăție, ca Preot. Dar noi eram înrobiți de păcat și Satana, și nu ne-am fi putut întoarce la Dumnezeu, nici să scăpăm de unii singuri din robie, așa că Hristos, ca Rege al nostru, ne eliberează și ne aduce înapoi la Tatăl, făcând robia roabă. Ca Profet, El le dă lumină orbilor; ca Preot, El aduce merit; ca Rege, El dă putere.

B. Ne gândim la mântuirea la care aleșii au fost făcuți părtași. Era necesar ca ea să le fie descoperită, văzând că, prin puterile lor, ei nu puteau să o descopere niciodată, pentru că erau orbi și neștiutori; de aceea, Răscumpărătorul nostru a devenit Profet, ca să ne descopere lucrurile care privesc mântuirea noastră și să ne învețe. Era necesar ca mântuirea să fie procurată pentru păcătoși, căci ei, fiind slabi și nevrednici de orice lucrare spirituală, nu ar fi putut niciodată să o obțină prin ei înșiși; de aceea, El a devenit Preot ca să procure pentru noi viața și răscumpărarea veșnică. Era necesar ca mântuirea să fie aplicată prin puterea Duhului Său, căci păcătoșii nu își puteau procura singuri mântuirea, cu atât mai puțin să o aplice în propriile vieți: de aceea, Hristos a devenit Rege. Robii nu își puteau strânge bani pentru propria răscumpărare, nici să cunoască răscumpărarea după ce le-a fost plătită înainte de a fi dați altuia; ei erau lipsiți de dorința de a ieși din robia lor. De aceea, a fost necesar ca Răscumpărătorul nostru să fie investit cu aceste trei slujiri.

C. Ne gândim la Hristos ca Mijlocitor al legământului, care a trebuit să trateze cu ambele părți, ca să le aducă alături. Dumnezeu fusese insultat prin păcatul și vinovăția noastră; de aceea, a fost necesar ca El să fie Preot, ca să împlinească Legea și dreptatea, și să mijlocească spre iertarea noastră. Noi nu cunoșteam ce plan era hotărât între Tatăl și Fiul, astfel că a fost nevoie ca El să fie Cel ce ne-a revelat acel har și modalitatea îndurătoare prin care să îl primim. Noi eram lipsiți de dorința de a veni la Dumnezeu, astfel că a fost nevoie ca El să fie Rege, ca să ne aducă la supunere și ascultare de cârmuirea Sa. A fost nevoie ca El să procure, să reveleze și să administreze beneficiile legământului.

D. Ne gândim la lucrarea de convertire. Sufletul trebuie iluminat prin convingerea adusă de Profetul Isus, ca să își vadă starea ticăloasă și ca să vadă potrivirea remediului: la vederea stării sale ticăloase, sufletul ar dispera dacă n-ar fi sângele Preotului care să stropească conștiința; voința nu s-ar supune niciodată, dacă n-ar simți puterea sabiei Sale cuceritoare.

E. Ne gândim la nevoile noastre zilnice. Oare nu suntem noi zi de zi în întuneric legat de anumite lucruri? Ce s-ar alege de noi, dacă nu L-am fi avut pe marele nostru Profet, la care să mergem și de la care să primim învățătură și călăuzire? În fiecare zi, noi ne strângem vinovăție proaspătă. Care ar fi eliberarea noastră, dacă n-ar exista o vrednicie durabilă și un Apărător la care să putem apela constant? Oare nu avem mereu nevoie de protecție față de vrăjmașii noștri? Cum să învingem armatele Iadului, dacă Regele nostru n-ar fi înaintea noastră, ca să le învingă?

F. Ne gândim la făgăduințe, care sunt esența vieții creștinului, și fără de care n-ar putea rezista pe cale. Slujirile lui Hristos sunt sursa și izvorul tuturor acestora. Cât de prețioase sunt făgăduințele de iluminare, călăuzire și sfătuire pentru orbii care nu cunosc calea pe care să meargă! Ele curg din slujirea profetică a lui Hristos. „Iată, [spune Iehova], l-am pus martor pe lângă popoare, cap și stăpânitor al popoarelor” (Isaia 55:4). Cât de prețioase sunt promisiunile păcii, iertării și împăcării pentru cei tulburați de frici, vinovăție și păcat! Acestea curg din lucrarea Lui preoțească. Promisiunile protecției și eliberării date celor înrobiți curg din slujirea Lui regală. Toate făgăduințele sunt procurate prin sângele lui Hristos și toate sunt da și Amin în El, curgând din și prin El.

III. Vreau să arăt acum când a împlinit Hristos aceste slujiri. Așa cum El a fost Răscumpărătorul Bisericii în toate veacurile, El a împlinit aceste slujiri în toate veacurile existenței Bisericii. În Vechiul Testament, El a fost marele Profet al Bisericii, căci este scris: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1:18). El le-a adus păcătoșilor vestea bună a mântuirii, prin toate descoperirile ei, de la prima făgăduință a Evangheliei și până la arătarea Lui în trup. Și El nu doar le descoperă oamenilor lucrurile privitoare la mântuire, ci îi și învață acestea, dându-le oamenilor minte să le înțeleagă și să le cunoască. El a fost un Profet pentru Biserica din pustie, căci este scris: „Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum și să te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru înaintea Lui și ascultă glasul Lui” (Exod 23:20-21). Apoi citim că, prin Duhul, El „S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare” (1 Petru 3:19), adică păcătoșilor din lumea veche, prin lucrarea lui Noe, care, pentru că nu s-au pocăit, erau în temnița Iadului la vremea când apostolul a scris aceste cuvinte. El a fost de asemenea Preotul lor, mijlocind pentru poporul Său pe temeiul suferințelor Lui viitoare. Despre aceasta avem o mărturie remarcabilă în Cuvânt: „Doamne al oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în acești șapte zeci de ani?” (Zah. 1:12). Și El era Regele lor, Căpetenia oștirii Domnului, care i-a călăuzit, i-a condus și i-a eliberat din robia egipteană, călăuzindu-i prin pustie și așezându-i în Canaan, instituind întreaga lor închinare și slujbă religioasă.

Dar, mai specific, Hristos a împlinit aceste slujiri după întruparea Sa și în acea dublă stare de smerire și înălțare. Acestea sunt cele două stări ale Sale despre care apostolul vorbește: „La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume” (Fil. 2:8-9).

El era Profet și cât timp a fost pe pământ, revelând și acum voia lui Dumnezeu spre mântuirea poporului Său, prin Cuvântul și prin Duhul Lui. El a propovăduit întreaga învățătură a Bibliei; prin El ne este comunicată până azi toate cunoștința mântuitoare, și așa va fi până la sfârșitul veacului.

El a fost Preot în starea Sa de smerire și așa este în starea Sa de înălțare. El a adus jertfa Sa pe pământ și, de aceea, a fost Preot pe pământ. De aceea, apostolul spune: „Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi ca un prinos și ca o jertfă de bun miros, lui Dumnezeu” (Efes. 5:2). El nu S-a ridicat la Cer decât după ce, prin jertfa Lui, a „făcut curățirea păcatelor” noastre (Evrei 1:3). Și El continuă să acționeze ca Preotul ce mijlocește pentru noi în veac (Evrei 7:25).

El a fost de asemenea Rege în starea Sa de smerire. El S-a născut Rege (Matei 2:2); a intrat în Ierusalim ca Rege, împlinind o prorocie veche despre El (Matei 21:5); El a recunoscut înaintea lui Pilat că este Rege (Matei 27:11). Domnul slavei a fost Cel răstignit (1 Cor. 2:8). Acum, El este înălțat pe scaunul Său de domnie, fiind numit „Regele regilor și Domnul domnilor”. El va domni până ce toți vrăjmașii Lui vor fi făcuți așternut al picioarelor Sale și până ce toți supușii Lui vor fi aduși acasă, în slavă.

Aici se poate observa că aceste trei slujiri pe care Hristos le împlinește nu trebuie separate, în special deoarece vedem că ele sunt împlinite într-un fel eficace spre mântuirea celor cărora le sunt destinate. El poate revela obiectiv voia lui Dumnezeu și îi poate da Bisericii Sale legi și porunci, toate acestea ca Profet, fără să le dea ungerea prin care cei ce sunt învățați de Dumnezeu spre mântuirea lor să cunoască toate lucrurile necesare mântuirii; El poate împlini slujba Sa regală, ca Judecător, aducând judecăți grele și nenorociri asupra vrăjmașilor Lui, fără să îi supună astfel încât să îi aducă la acea ascultare și supunere față de El, care sunt privilegii ale credincioșilor adevărați. Totuși, este un adevăr indubitabil că, oriunde El face una dintre aceste slujiri într-o modalitate mântuitoare, El le împlinește pe toate. În această privință, deși slujirile acestea sunt distincte, ele nu sunt separate. Oricine este învățat de El ca Profet, astfel încât să fie făcut înțelept spre mântuire, este răscumpărat înaintea lui Dumnezeu prin sângele Său, ca Preot, și este supus prin puterea Lui, ca Rege, fiind făcut supus Lui de bunăvoie; toate păcatele acestor oameni sunt ispășite de El ca Preot, ispășire care le este propovăduită de El ca Profet, spre mântuirea lor la vremea socotită de El, ei devenind supuși de bunăvoie față de El ca Rege, în ziua puterii Lui.

Vom discuta acum, în încheiere, câteva implicații ale acestui subiect.

A. Cât de măreț și glorios este Domnul nostru Isus Hristos, care a fost potrivit ca să Își asume toate aceste slujiri laolaltă și să le împlinească pe toate simultan, astfel încât niciuna să nu fie afectată de celelalte și nici să nu intre în contradicție între ele! El este cu adevărat glorios, în El toată gloria fiind uniform distribuită și perfect concentrată. Dacă a fost o cinste pentru Melhisedec să fie deopotrivă preot și rege, iar pentru David să fie deopotrivă rege și profet, cu cât mai glorios trebuie să fie pentru Mijlocitorul nostru divin să fie Profet, Preot și Rege, Cel care a avut în realitate toate aceste slujiri și calități, și care le-a exercitat și împlinit în totalitate, într-o manieră mai eficace decât orice altă persoană care a fost investită vreodată pe pământ cu oricare dintre aceste slujiri!

B. Aceste adevăruri te încurajează să Îl vezi pe Hristos ca Mântuitorul complet și potrivit situației tale. Nu există vreo situație în care un biet păcătos să se afle, în care el să nu își găsească remediul în una dintre aceste slujiri și calități ale lui Hristos. O, tu, cel păcătos, ești oare în întuneric și ignoranță spirituală? De la El poți primi cunoștință și învățătură. El este Lumina lumii și îți poate da o înțelepciune ca să Îl cunoști pe El, Cel adevărat. El îți poate da Duhul de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea lui Hristos. Te afli sub vinovăție și condamnare, împovărat de păcat, văzându-te ca și cum ești pe punctul prăbușirii în Iad? În El există neprihănire ca Preot, pentru îndepărtarea vinovăției tale. El este ispășirea și propițierea pentru păcat. El mântuiește din păcat și mânie. Ești rob păcatului și Satanei? El este Regele care a venit ca să distrugă lucrările diavolului, așa că El poate zdrobi stăpânirea păcatului în tine, îți poate tăia funiile cu care ești legat și poate să îi supună pe toți vrăjmașii tăi spirituali.

C. Nu Îl poți avea pe Hristos ca Răscumpărător dacă nu Îl primești în toate calitățile și slujirile Lui. El nu vine înaintea păcătoșilor în niciun alt fel. Iar ceea ce Dumnezeu a pus împreună, niciun om să nu despartă. Mulți pretind că Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor, ca să îi salveze de Iad și mânie, dar ei nu iau aminte la El ca Profet, ca să îi învețe cunoștința mântuitoare a lui Dumnezeu, nici nu se supun Lui în ascultare de legile și poruncile Sale. O, cât de mulți vorbesc despre Hristos ca Domnul lor, dar care nu fac lucrurile cerute de El! O, nebunia lumii, care respinge învățătura lui Hristos, spunând: Depărtează-Te de noi, căci nu dorim cunoștința căilor Tale! O, cât de proști sunt cei care Îl disprețuiesc pe Hristos ca Preot, crezând că pot primi favoarea divină prin faptele lor bune, pe care ei le pun în locul neprihănirii Lui! O, nebunia celor care Îl disprețuiesc pe Hristos ca Rege, refuzând să se supună autorității Sale regale și întorcând spatele legilor și cârmuirii Lui! Cât de nebuni sunt prinții lumii care nu suferă să audă că Hristos ar domni liber în regatele lor, ci se amestecă peste autoritatea Lui și fac legi contrare și inconsecvente cu ale Lui!

D. Primește-L pe Hristos în toate slujirile și calitățile Lui, dedicându-te ca să fii învățat de El, ca Profet, în toate lucrurile legate de mântuirea ta, abandonând înțelepciunea și cunoștința proprie; ca să fii îndreptățit prin neprihănirea Lui și spălat în sângele Lui, renunțând la toată neprihănirea ta ca la niște cârpe mânjite și spunând: „Doar în Domnul este neprihănirea mea”, socotind toate lucrurile tale ca o pierdere și un gunoi, ca să Îl poți câștiga pe Hristos și să fii găsit în El, neavând propria neprihănire, a Legii, ci neprihănirea care vine prin credința în Hristos, neprihănirea care este a lui Dumnezeu, prin credință; și să fii călăuzit, condus, cârmuit și stăpânit de El ca Domnul și Regele tău suveran, manifestând o supunere din inimă și cu bucurie față de toate legile și poruncile Lui, spunând: „Alți stăpâni afară de Tine au stăpânit peste mine, dar acum numai pe Tine, și numai Numele Tău îl chem” (Isaia 26:13).

E. Folosește-te de acest Răscumpărător puternic în toate slujirile cu care El este investit și pe care, ca Mijlocitor, le împlinește spre beneficiul rasei omenești pierdute. Ai nevoie absolută de El în toate aceste slujiri. Ești nechibzuit și nebun, având nevoie de înțelepciunea Lui care să te călăuzească și să te îndrepte; nu te cunoști pe tine însuți și nu Îl cunoști nici pe Dumnezeu, astfel că ai nevoie de cunoștință și de învățătură mântuitoare. Ești un păcătos vinovat și condamnat, ba zilnic faci păcate care Îl insultă pe Dumnezeu, astfel că ai nevoie de iertare, ba chiar de iertare continuă. Ești slab și nu ai nicio putere să te lupți cu adversarii tăi spirituali, astfel că ai nevoie de intervenția puterii Lui strașnice ca Rege al regilor, care să te facă să rămâi în picioare în fața potrivnicilor tăi. Dacă te-ai cunoaște bine și ai fi priceput în practicarea evlaviei, ai vedea nevoia absolută a tuturor slujirilor lui Hristos spre mântuirea ta, binecuvântându-L în fiecare zi pe Dumnezeu pentru un astfel de Răscumpărător complet și atotsuficient. O, folosește-te zilnic de El în toate slujirile Sale glorioase, și cinstește-L apelând la El ca Profetul, Preotul și Regele tău.

Fragment din The Complete Works of Thomas Boston, vol. 1.

Note bibliografice și explicative

(1) expiație – îndepărtarea vinovăției prin intermediul unei ispășiri.

În El [Isus Hristos] ai răscumpărarea; fără El, ești în robie. – Charles H. Spurgeon