Un Mijlocitor

„Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu este unul singur” (Gal. 3:20).

Acest text biblic ar putea să nu ți se pară dificil, dar pentru cel care îl interpretează, el este deosebit de dificil. Citeam scrierile unui vechi comentator foarte îndrăgit de mine, și am observat că el a spus că există 250 de sensuri diferite date de teologi acestui verset. În 1587, John Prime l-a denumit „un labirint nesfârșit”. „O”, m-am gândit eu, „iată o poiană frumoasă în care să te pierzi! Două sute cincizeci de sensuri!” Îndreptându-mă către un autor mai modern – totuși un mare cititor -, am văzut că el credea că pasajul poate fi interpretat în peste patru sute de feluri diferite. Asta înseamnă să treci de la o poieniță la o pădure – o pădure neagră, una în care te-ai putea pierde și ai cădea în deznădejde. Ar trebui să predic dintr-un astfel de text? Da, dar nu te voi împovăra cu aceste multe interpretări. Unele dintre ele nu pot fi corecte; fără îndoială, unele sunt aproape corecte. Ce sens are pasajul? Nu mă voi aventura să spun că știu, dar voi îndrăzni să spun că știu cum să îl folosesc cu un scop practic. Dacă Duhul lui Dumnezeu ne va ajuta, ne vom găsi calea către sensul lui practic printr-un indiciu foarte simplu, și ne vom putea utiliza aceste cuvinte spre folosul sufletelor noastre.

Un mijlocitor! Ce este un mijlocitor? Ei bine, un mijlocitor este un om de mijloc, unul care intervine între două părți; unul care vine între două părți care, altfel, n-ar putea avea părtășie una cu alta. Să luăm cazul lui Moise. Glasul lui Dumnezeu era foarte înspăimântător, iar oamenii nu îl puteau suporta; de aceea, Moise a intervenit și a vorbit în Numele lui Dumnezeu. Prezența lui Iehova pe munte era atât de glorioasă, încât oamenii nu puteau să se urce pe el și să îndure acea priveliște deosebită, astfel că Moise s-a suit pe munte, ducându-se la Dumnezeu în numele poporului lui. El era un mijlocitor, vorbind în Numele Domnului și făcând mijlocire pentru popor. La aceasta face Pavel aluzie când spune despre Lege că a fost „a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor” (Gal. 3:19); iar aici, apostolul face o afirmație generală – un adevăr care nu pare să fie legat de nimic de dinaintea sau de după el în acest pasaj. El prezintă această afirmație ca pe o regulă generală: „Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu este unul singur”. Pavel ne aduce înainte aur: gândul lui este prețios. El se uită la un singur obiect și vorbește despre el, dar între timp lovește o piatră cu piciorul și, astfel descoperă un adevărat filon de aur. El trece mai departe ca și cum n-ar fi observat comoara, lăsând acel filon de aur deschis pentru tine și pentru mine. El pare că se laudă chiar cu această abatere de la subiect. Acesta este stilul lui Pavel și stilul oricărui om care este plin de gânduri alese. El rămâne la o argumentație, dar vede multe altele. În timp ce aleargă către țintă, el face cumva ca să scuture mere de aur sub forma unor principii generale pe care le descoperă în acele momente. Eu cred că Pavel nu continuă cu orice fel de argument, ci vine cu un principiu general, pe care, dacă mă gândesc bine la felul în care este legat de text, sper să îl folosesc azi spre binele sufletelor noastre. Un mijlocitor, unul care se interpune între două părți, nu este mijlocitorul uneia singure, lucru care ne este clar; Dar Dumnezeu este unul singur. Ce ar trebui să învățăm de aici?

I. În primul rând, un mijlocitor nu acționează doar de partea lui Dumnezeu. Un mijlocitor intervine între două persoane – Dumnezeu și om. Un mijlocitor nu vine pentru că Dumnezeu ar vrea sau ar avea nevoie de orice fel de mijlocitor. El este Cel veșnic; iar dacă Îl privești ca Trinitatea sfântă, totuși El este o Trinitate în unitate. Dumnezeu este unul singur. Unele persoane se consideră unitarieni, dar nu au niciun drept să folosească acest nume. Toți trinitarienii sunt unitarieni, căci deși noi credem că Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu și Duhul Sfânt este Dumnezeu, totuși noi mărturisim că nu sunt trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu. Între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu există nicio diferență, niciun motiv de dispută; de aceea, nu este nevoie de niciun mijlocitor care să facă pace între Persoanele divine. Dumnezeu este unul singur și, astfel, Dumnezeul nostru nu are nevoie de vreun mijlocitor pentru Sine. Prin urmare, pentru ce este nevoie de mijlocitor? Ei bine, mijlocitorul este necesar pentru oricine altcineva. Acel oricine altcineva este aici, în seara aceasta, iar eu vreau să găsești Mijlocitorul. Un Mijlocitor! Binecuvântat fie Dumnezeu că există un Mijlocitor, dar Dumnezeu nu are nevoie de El pentru Sine; altcineva are nevoie de Mijlocitorul. Unde este acel altcineva? Dumnezeu S-a uitat către altcineva când L-a dăruit pe Hristos ca Mijlocitor, când L-a trimis în natura Sa divină și umană, în viața lui Hristos, în moartea lui Hristos. Dumnezeu a trimis un Mijlocitor privind dincolo de Sine, către altcineva. Acesta ar trebui să fie un gând deosebit pentru tine, căci, dacă Dumnezeu privește dincolo de Sine, de ce să nu te vadă pe tine? Dacă Dumnezeu a privit în afara Sa ca să ofere un Mijlocitor, asta trebuie să însemne că El se gândește la o ființă care are nevoie de un Mijlocitor. O, suflete, ar putea oare ca El să nu se gândească la tine? Chiar dacă am rătăcit departe de El și am trăit mulți ani fără El, se putea oare ca El să nu fie Mijlocitorul meu, El neputând fi Mijlocitor doar pentru Dumnezeu, căci Dumnezeu este unul singur, ci acel Mijlocitor trimis să împlinească nevoia mea și să mă ducă înapoi la Dumnezeu?

După felul cum decurge textul și potrivit narațiunii de ansamblu a Scripturii, cealaltă parte, în beneficiul căreia este trimis un Mijlocitor, este omul. Omul a căzut în păcat și este separat de Dumnezeu. Omul se află în stare de vrăjmășie față de Dumnezeu, iar Dumnezeu este, prin urmare, mânios pe om, căci El nu poate decât să urască păcatul și trebuie să pedepsească răul. De aceea, Dumnezeu se uită către om. Iată-mă aici, stând în casa de rugăciune – oare se uită El către mine? Dumnezeu dorește părtășia cu oamenii. Dumnezeu vrea ca oamenii să fie aduși aproape de El; atunci eu de ce să nu fiu adus aproape? De ce să trăiesc departe de El? Iată un Mijlocitor: acel Mijlocitor nu poate fi doar pentru Dumnezeu, căci Dumnezeu este unul singur; El trebuie să fie menit pentru o a doua persoană – de ce să nu fiu eu acela? Să îmi ridic ochii spre Cer și să spun: „O, Doamne, Cel plin de har, fă ca eu să fiu acea altă persoană pentru care este dat acest Mijlocitor!”, căci un mijlocitor nu este mediatorul unuia, dar Dumnezeu este unul singur, iar El vrea ca eu să fiu a doua parte aici, ca să existe o lucrare pe care Mijlocitorul să o facă. Acest lucru este suficient de clar.

II. În al doilea rând, un mijlocitor nu este necesar pentru persoane care au pace între ele. Un mijlocitor nu este necesar pentru persoane care sunt o inimă și un suflet între ele. Eu nu am nevoie de niciun mijlocitor între mine și fratele meu, între mine și fiul meu sau între mine și nevasta mea. Noi deja ne înțelegem perfect, așa că nu avem nevoie de niciun mijlocitor. De aceea, este clar că, dacă trebuie să existe un mijlocitor, el trebuie să acționeze între două persoane între care există ceva diferențe.

Observați bine acest adevăr. Nu am de gând să spun lucruri plăcute sau să folosesc cuvinte fine; totuși, le voi spune acelora dintre voi care tânjiți să fiți mântuiți – ascultați bine ce vă spun, ca să vă fie de ajutor. Un Mijlocitor! El trebuie să acționeze pentru persoanele care se află într-o stare de dispută cu Dumnezeu.

Tu, cel păcătos, păcătos, iată o veste bună pentru tine! Un Mijlocitor nu acționează pentru omul care este una în  chip desăvârșit în relația lui cu Dumnezeu, ci pentru tine, care, prin multele tale păcate, L-ai provocat pe Dumnezeu; care, prin păcătoșenia naturii tale, stai la distanță de El. Este nevoie de un Mijlocitor între tine și Dumnezeul de trei ori sfânt, și tocmai pentru oameni ca tine a venit acel Mijlocitor. Vezi acest adevăr? Un Mijlocitor nu este menit să intervină între cei care sunt una în relația dintre ei. El este un Mijlocitor între persoane aflate în dezacord, și tocmai aceasta este situația relației tale cu Dumnezeul tău.

III. De asemenea, un mijlocitor intervine acolo unde există un dezacord ce nu poate fi rezolvat cu ușurință. Dacă temeiul dezacordului este ceva banal, iar cele două părți sunt dispuse să se împace, ele ar rezolva repede problema; dar un mijlocitor, un arbitru, este adus când disputa este dificilă. Aceasta este situația ta și a mea, prin natura lucrurilor. Noi am păcătuit. Dumnezeu este drept. El este plin de compasiune și ar fi dispus să ierte atâta timp când insulta vizează Persoana Sa, dar El este de asemenea Regele și Judecătorul întregului pământ și, de aceea, trebuie să pedepsească păcatul. Dacă El nu ar pedepsi păcatul, ar fi nedrept, iar nedreptatea care nu pedepsește păcatul este un act de cruzime la adresa tuturor oamenilor neprihăniți. Dacă judecătorii noștri le-ar zice mâine tuturor hoților, spărgătorilor de case și ucigașilor, „puteți pleca, sunteți iertați”, acesta n-ar fi un act de bunătate nici măcar pentru ei, ci ar fi un act de cruzime pentru noi. N-ar fi îndurare adevărată din partea lui Dumnezeu dacă El ar trece cu vederea păcatul, ca să nu îl pedepsească. Dacă nu ar judeca păcatul, El nu ar putea să-Și ocupe scaunul de domnie ca Gardianul dreptății și Protectorul virtuții. De aceea, de aici putem vedea bariera dintre Dumnezeu și cei vinovați: Dumnezeu trebuie să îi pedepsească pe păcătoși, iar omul a păcătuit. Cum pot cei doi să fie aduși împreună? Aici intervine Mijlocitorul, care pune mâinile Sale peste ambele părți, punând capăt acestei dispute mortale și care face o pace veșnică între ei. Un mijlocitor nu este menit pentru cei ce sunt uniți între ei, ci pentru cei care au un dezacord care nu poate fi soluționat ușor.

IV. În acest caz, dacă există orice dorință din partea celui insultat ca să fie împăcat, reconcilierea poate avea loc, căci Dumnezeul insultat dorește să facă pace cu noi. Un mijlocitor nu poate fi de niciun folos decât dacă ambele părți implicate doresc împăcarea. Un mijlocitor care intervine între două părți care continuă să se urască își pierde vremea; dar, în cazul nostru, Dumnezeu dorește împăcarea. „N-am nicio mânie”, spune El (Isaia 27:4). Dar omul nu dorește împăcarea cu Dumnezeu dacă harul nu îi schimbă inima. Dacă din partea ta ar exista dorința de a pune capăt răzvrătirii tale și să te împrietenești cu Dumnezeu, ai fi fericit să afli că există un Mijlocitor. Isus vine așteptând să îndepărteze bariera care te desparte de Dumnezeu și să te împace cu Dumnezeu prin moartea Sa.

Totuși, pentru existența unui mijlocitor, trebuie să existe dorința ambelor părți de a-i permite acestuia să rezolve dezacordul. Trebuie să existe o diferență pe care părțile nu o pot îndepărta, una pe care părțile doresc să o îndepărteze, și pe care sunt dornice ca ea să fie rezolvată de mijlocitor. Dumnezeu este dornic să lase problema noastră în mâinile lui Hristos. El a făcut aceasta. El lăsat ajutorul pe umerii Celui care este puternic. El L-a calificat și trimis să vină ca un ambasador, ca să facă pace între El și oamenii vinovați. În ceea ce te privește, tu dorești să Îi dai situația ta în întregime lui Hristos, să faci ce îți cere El, să îți asumi ceea ce El vrea să mărturisești, să te pocăiești de lucrurile pe care El ți le arată că sunt greșite în viața ta, să cauți să îndrepți lucrurile despre care El te avertizează că le faci greșit? Îi vei da cazul tău Mijlocitorului și să Îl faci pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să te reprezinte în această chestiune? Dumnezeu încredințează cinstea Lui în mâinile Fiului Său Isus. El nu Se teme să lase tot ce privește stăpânirea Sa morală și caracterul Său regal în mâinile Celui preaiubit. Vei încredința interesele veșnice ale sufletului tău în aceleași mâini dragi străpunse? Dacă da, bucură-te că există un Mijlocitor între două părți care au fost îndelung despărțite – un Mijlocitor între Dumnezeu și tine. Primește-L în inima ta în seara aceasta!

V. Un mijlocitor nu acționează doar pentru o parte, ci el tratează interesele ambelor părți. Așa este Domnul nostru Isus Hristos. Când a venit aici, pe pământ, a venit El pentru mântuirea oamenilor? Da. A venit El ca să proslăvească Numele Tatălui Său? Da. Pentru care dintre aceste două scopuri a venit El mai mult? Nu pot spune. El a venit pentru ambele, astfel că le întrețese. El urmărește interesele omului și pledează cauzele sufletului lui; El urmărește interesele lui Dumnezeu și apără onoarea lui Dumnezeu, făcând acestea până la moarte. Este El ascultător, ca să mărească Legea lui Dumnezeu și să o facă onorabilă? Da, dar El este Mijlocitor ca să ne elibereze de blestemul Legii. Dragilor, binecuvântatul nostru Mijlocitor nu mediază doar pentru o parte. Mijlocitorul nu trebuie să fie părtinitor, iar un mijlocitor care nu înțelege decât o parte și nu se preocupă decât de ea, nu este vrednic să fie numit astfel. Mijlocitorul nostru, Domnul Isus Hristos, are ambele naturi. Este El Dumnezeu? Evident, El este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Este El om? Cu siguranță, căci El a venit având substanța mamei Sale, om adevărat, ca orice om dintre noi. Este El cel mai mult Dumnezeu, sau cel mai mult om? Această întrebare nu trebuie pusă, astfel că nu are nevoie de răspuns. El este Fratele meu. El este Fiul lui Dumnezeu. Da, El este Dumnezeu însuși. Ce Mijlocitor mai bun putem să ne dorim decât această Ființă divină și umană, care Își poate pune mâinile peste noi și peste Dumnezeu, care nu a considerat un lucru de apucat să fie egal cu Dumnezeu, și totuși vorbește despre om numindu-l fratele Lui? Mijlocitorul nostru nu intervine doar de o parte, pentru că El are ambele naturi și susține ambele cazuri. O, cât de dragă inimii lui Hristos este gloria lui Dumnezeu! El trăiește, moarte și înviază ca să-L proslăvească pe Tatăl. O, cât de dragă lui Hristos este mântuirea oamenilor! El trăiește, moarte, înviază și pledează pentru mântuirea păcătoșilor. El are deopotrivă entuziasmul umanității și al divinității. Dumnezeu trebuie să fie glorificat, iar Hristos a murit pentru asta. Omul trebuie mântuit, iar Hristos avea să moară pentru asta. Ce Mijlocitor strălucitor avem, care nu mijlocește doar pentru o parte, ci intervine de ambele părți!

VI. În această calitate, binecuvântatul nostru Mijlocitor pledează ambele cazuri înaintea ambelor părți, căci El nu este Mijlocitorul uneia. Când vrea să facă pace, un mijlocitor merge înaintea unei părți, îi prezintă situația, o îndeamnă și pledează înaintea ei. După ce face aceasta, se îndreaptă către cealaltă parte și face același lucru. El pledează înaintea uneia în numele celeilalte. Așa intervine și Domnul nostru Isus Hristos între Dumnezeu și om. O, cât de minunat! El pledează înaintea lui Dumnezeu pentru păcătoși: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Luca 23:34). Apoi Se întoarce și pledează înaintea păcătoșilor în Numele lui Dumnezeu, îndemnându-i să se întoarcă la El și să se împace cu El, căci El este Tatăl și Prietenul lor! Mijlocitorul nu acționează doar de o parte. Cel care intervine și pretinde că este mijlocitor, după care aruncă toată vina asupra unei părți și îi pasă doar de interesele ei, acela nu poate fi un adevărat mijlocitor, ci este un partizan. Dar, în cazul nostru, avem aici pe Unul care are ceva de spus nu în apărarea sau spre scuzarea păcatului, ci pledând îndurare pentru păcătos. El are ceva de spus spre preamărirea dreptății lui Dumnezeu, și totuși El strigă după îndurare. El se roagă astfel: „Ai milă, o, Dumnezeule! Ai milă de cei vinovați!” Eu cred că am înțeles sensul acestui pasaj, chiar dacă nu aș putea să îl exprim prin cuvintele cele mai precise. Sensul stă ascuns în cuvintele folosite: un mijlocitor nu intervine doar de o parte, ci de ambele părți.

VII. Apoi este foarte clar că un mijlocitor trebuie să intervină către ambele părți, altfel nu rămâne nimic de slujirea lui. Un mijlocitor este ales ca să mențină ordinea între două grupuri de oameni, dar dacă el ar acorda atenție doar intereselor unei părți, poate să se ducă acasă liniștit. Este evident că nu are nimic de-a face cu tine. „Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu este unul singur”.

În seara aceasta, Domnul meu este aici ca să fie Mijlocitor. Dumnezeu vrea să Se împace cu oamenii; dar dacă aici nu ar exista nimeni care să aibă nevoie de această împăcare, dacă predica mea din această seară nu are nicio legătură cu vreunul de aici, atunci ar fi destul de clar că slujirea lui Hristos nu poate fi făcută. El nu poate fi Mijlocitor decât dacă aici, printre noi, există măcar un păcătos care să se împace cu El. Unde este acest păcătos? Domnul meu, Mijlocitorul, vine în seara aceasta, vine aici, ca un Ambasador; dar ce ar putea face El dacă n-ar exista cealaltă parte, dacă nu l-ar găsi pe cel vinovat și dacă, odată găsindu-l, Duhul lui Dumnezeu nu l-ar face să spună: „Vreau să mă împac cu Dumnezeu și să îmi pun cazul în mâinile acestui măreț Mijlocitor”? Dacă n-ar exista niciun păcătos în lume, n-ar fi nevoie de niciun Mântuitor în lume. Cum poate El să mântuiască dacă oamenii n-ar fi vinovați și n-ar avea nevoie de mântuire? Tu, cel păcătos, ție îți spun că ești necesar lucrării lui Hristos! Medicul își pune un afiș la ușă. Du-te și spune-i că nu este nimeni bolnav în parohie. Dovedește-i că, pe o rază de zece mile, nu există nimeni măcar răcit sau cu o durere de măsea. În astfel de condiții, bunul om poate să își dea jos afișul și să plece să își petreacă timpul la țară. Medicul dă faliment dacă toți oamenii sunt sănătoși. Dacă toți cei de aici ar fi păzit Legea lui Dumnezeu și ar fi nevinovați și într-o relație perfectă cu Dumnezeu, Domnul meu nu are nicio misiune de făcut aici, și nici eu. N-ar trebui să îți vorbesc, căci „nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi” (Luca 5:31). De aceea vin eu în Numele Mijlocitorului, întrebând dacă nu cumva există aici vreun păcătos care să își mărturisească vinovăția; vreun vrăjmaș al lui Dumnezeu, care să ceară pacea; vreun tânăr răzvrătit, care a trăit până acum fără Dumnezeu și care să se roage cerând împăcarea cu El. Dacă ești aici, poți fi parte din lucrarea Domnului meu. Îi poți da ceva de făcut în acea slujire de Mijlocitor în care El Își găsește desfătarea.

Observă următorul lucru: în cazul unui mijlocitor, cu cât este cazul mai dificil, cu atât mai mare este cinstea pe care o va primi dacă îl va rezolva. Dacă există o dispută foarte aprinsă între tine și Dumnezeu, eu te încurajez să mergi la Domnul meu ca la un Mijlocitor, căci El n-a eșuat niciodată să rezolve vreo dispută și El spune chiar acum: „pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37). Solomon a fost deosebit în rezolvarea problemelor grele, dar aici este cineva mai mare decât Solomon. Dacă viața ta este un dezastru total, El o poate îndrepta. Dacă disputele tale cu Dumnezeu sunt prea grave și dificile ca să fie exprimate în cuvinte; dacă ele smulg viața din tine; dacă îți fură somnul și te coboară până la ușa Iadului; totuși Domnul meu, Mijlocitorul, poate să rezolve orice dispută și poate face pace între sufletul tău și Dumnezeu. Ești dornic ca El să împlinească această slujire pentru tine? Dacă da, cu cât cazul tău este mai grav, cu atât va fi mai mare cinstea pe care Domnul meu o va primi ca Mijlocitor, când va îndepărta orice dispută pentru tine.

Nu te teme din cauză că există mulți oameni păcătoși aici și că foarte mulți sunt încă vrăjmașii lui Dumnezeu. Eu nu invit doar pe unul să vină, ci eu spun: Veniți toți, și cu atât mai bucuroși. Domnul meu va avea cinstea mai mare dacă rezolvă acest conflict în sute de cazuri, care sunt toate grave, chiar dacă sunt diferite în detalii. Poți veni, poți veni cu totul, căci El nu îți va închide ușa în față. Dacă vrei să mergi la anumiți doctori deosebiți din oraș, trebuie să te duci dis-de-dimineață și să aștepți la rând mult timp înainte de a fi primit; dar aici nimeni nu va aștepta, dacă vrea să vină la Domnul meu. Dacă vrei să te împrietenești cu Dumnezeu, Mijlocitorul este gata să rezolve conflictul tău cu El și să te trimită acasă fericit în dragostea Celui Preaînalt.

„Dar eu pot veni?”, spune unul. Dacă poți veni? Când Hristos Își asumă slujba de Mijlocitor, de ce tu să nu-L folosești ca Mijlocitor? Eu nu îmi cer scuze de la doctor când îi bat la ușă dacă sunt bolnav. El și-a câștigat renumele ca unul dornic să îi trateze pe bolnavi, astfel că de aceea apelez la el. Eu nu mă duc la el când mi se năzărește. Dacă el și-a asumat o slujire, îi dau voie să o împlinească. Tu, biet ticălos vinovat, fricos să vii la Dumnezeu, privește-L pe Hristos care Își ia Numele de Mijlocitor cu intenția de a-l folosi! El este calea de acces la Tatăl. Vino și folosește-te de El pentru ceea ce El pretinde că este. Crede că El poate să facă ceea ce, prin Numele și titlul Său oficial, pretinde să facă. Vino acum și fii împăcat cu Dumnezeu prin Isus Hristos, Fiul Său, Mijlocitorul.

Eu tot încerc să predic acest lucru de aproape 40 de ani și încă nu reușesc să îl exprim suficient de clar. O, dacă aș ști cum să mă exprim astfel încât să fac fiecare suflet să vină la Dumnezeu ca să ceară împăcarea! Cât de dornic trebuie să fie Dumnezeu să facă pace cu oamenii, dacă El dăruiește un Mijlocitor între El și ei! Cât de repede ar trebui să vii știind că cinstea și gloria lui Hristos depind de încredințarea în mâinile Sale a situației sufletului tău! Te întreb din nou: Ce se alege de un mijlocitor dacă nu i se încredințează niciun caz? Un rege fără coroană, un păstor fără turmă, un țăran fără pământ, un medic fără bolnavi – toate acestea nu sunt decât biete pretenții seci. Un Hristos fără păcătoși ar avea un nume sec, lipsit de glorie. Vino, deci, tu, cel mai mare dintre păcătoși, vino la Hristos și pune cazul tău în mâinile Sale!

VIII. Voi încheia observând că, deși este nevoie de două părți pentru ca un mijlocitor să își înceapă lucrarea – căci el nu este mijlocitorul uneia, iar Dumnezeu este unul singur, un mijlocitor trebuie să unească cele două părți, altfel nu își împlinește menirea. Domnul nostru Isus a zdrobit zidul de despărțire. El i-a împăcat cu adevărat pe cei care erau separați. Hristos a făcut aceasta pentru atât de mulți oameni, încât mi-ar plăcea să te văd venind și spunând, „De ce să nu facă acest lucru și pentru mine?” În cămara personală a lui Hristos se găsește un registru cu mii și zeci de mii de dispute între oameni și Dumnezeu, cărora El le-a pus capăt. De ce să nu fie și numele meu printre ele? De ce să nu pună El capăt și disputei dintre mine și Dumnezeu? De ce să nu mă împace El și pe mine cu Tatăl, astfel ca Tatăl să îmi dea sărutul păcii? El n-a eșuat niciodată. Înaintea lucrării Sale de mijlocire au fost aduse unele dintre cele mai rele cazuri, dar El a împlinit-o întotdeauna. În Cer nu există nicio înfrângere a Domnului nostru; nici umbrele Iadului nu pot descoperi un singur eșec al lui Hristos în rezolvarea cazului unui singur suflet condamnat și vinovat care să fi venit la El și să Îi fi spus: „Fă-mi pace cu Dumnezeu”. El n-a fost nevoit niciodată să spună: „Nu pot rezolva acest caz”. Nu există nicio astfel de situație. Vino, prietene, chiar dacă ai ajuns la 80 de ani de vrăjmășie cu Dumnezeu, căci încă mai poți deveni prietenul Lui prin acest Mijlocitor! Vino, cel ce mă auzi acum, dacă ești tânăr și plin de putere, și dacă poftele tale te-au dus departe de curăția inimii; chiar dacă Dumnezeu poate pe bună dreptate să se certe cu tine, poți veni de îndată, așa cum ești, iar Hristos va rezolva cearta dintre tine și Dumnezeu! Sângele Lui iertător poate lua vinovăția care Îl mânie pe Dumnezeu; iar apa care a curs împreună cu sângele din coasta Lui străpunsă poate îndepărta înclinația către răzvrătire din pieptul tău. Cu siguranță că mi-aș dori ca, prin cuvinte ca acestea, să mângâi anumite suflete și să le conduc la Isus.

Împăcarea făcută de Hristos este absolut perfectă. Ea înseamnă viața veșnică. O, tu, cel ce mă auzi acum, dacă Isus te împacă acum cu Dumnezeu, nu te vei mai certa niciodată cu El, nici Dumnezeu cu tine. Dacă Mijlocitorul îndepărtează motivul disputei – păcatul și păcătoșenia ta – El îl va îndepărta pentru totdeauna. El va arunca nelegiuirile tale în adâncurile mării, ștergându-ți păcatele ca un nor și nelegiuirile tale ca un nor gros. El va face o astfel de pace între tine și Dumnezeu, încât El te va iubi veșnic, iar tu Îl vei iubi veșnic, și nimic nu te va despărți de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Domnul nostru. Am auzit de unii meșteri la toate, care lipesc la loc bucățile din farfuriile sparte, încât se spune că acele farfurii sunt mai rezistente decât erau înainte de a fi sparte. Nu știu cum este posibil așa ceva, dar știu un lucru: unirea dintre Dumnezeu și păcătosul împăcat prin sângele lui Isus este mai strânsă și mai puternică decât unirea dintre Dumnezeu și Adam, de dinaintea căderii în păcat. Prima unire a fost frântă printr-o singură lovitură, dar dacă Hristos te unește cu Tatăl prin sângele Lui prețios, El te va păstra acolo prin turnarea continuă a harului Său în sufletul tău, căci cine ne va despărți de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Domnul nostru?

Mai am un singur lucru de spus. Ține minte că, dacă respingi Mijlocitorul pe care Dumnezeu Îl rânduiește, respingi categoric împăcarea cu Dumnezeu. Tu nu ai fi putut găsi un mijlocitor și nici nu poți găsi un altul nici acum. Nu poate exista nimeni altul atât de potrivit în orice aspect să vină între noi și Dumnezeu așa cum este Hristos Isus, Dumnezeul-Om, care Și-a vărsat sângele pe cruce ca să șteargă păcatele noastre și a înviat din morți ca să proclame că suntem îndreptățiți. Dacă Dumnezeu L-a luat pe propriul Fiu de la pieptul Lui și L-a dat la moarte ca să facă împăcarea cu noi, dar noi Îl respingem, prin aceasta declarăm că vrem un război nesfârșit cu Dumnezeu. Asta înseamnă acest refuz. Dacă nu vrei să Îl ai pe Hristos, îți oțelești mâinile pentru un conflict veșnic cu Cel Atotputernic. Îți pui coiful și îți ascuți sabia ca să te lupți cu Făcătorul tău. Când Îl respingi pe Hristos, respingi pacea. Și sunt sigur de asta. Alegi războiul cu Domnul oștirilor. Ei bine, dacă asta vrei, asta vei avea; numai că eu aș vrea să te implor să te pocăiești imediat de alegerea ta nebună. Cum crezi că te poți lupta cu Dumnezeu? De ce să te lupți cu Dumnezeu? A te război cu Dumnezeu înseamnă să te lupți împotriva celor mai bune interese ale tale și să îți ruinezi sufletul. Cerul, singurul Cer pe care omul îl poate avea, înseamnă să aibă pace cu Făcătorul lui. Dar pentru cel rău nu există pace. Cum poate exista? Singura nădejde pe care o putem avea este să facem pace cu Dumnezeu. Dacă El m-a creat, m-a creat cu un scop. Dacă împlinesc acel scop, voi da socoteală la finalul vieții mele, și voi fi fericit. Dar dacă nu împlinesc acel scop, voi fi nefericit alegând să fiu vrăjmașul lui Dumnezeu și alegând propria condamnare eternă. Dumnezeu să ne ajute să ne pocăim de o astfel de alegere, și să ne ajute să ne ținem alipiți de Hristos, Mijlocitorul, să ne încredințăm Lui viețile, pentru ca El să facă pace între noi și Dumnezeu; și a Numelui Său să fie slava în veci de veci! Amin.

---

Fragment din Metropolitan Tabernacle Pulpit, vol. 36, nr. 2180.